Legenda lui Kimimaro

Iata si prima mea capodopera. Acesta este primul meu fic. Bine inteles mai am si altele dar asta a fost destul de laudat. Lectura placuta!


Capitolul I

Cel mai nou membru al clanului Kaguya a venit pe lume, dar nu intampinat bine. Au fost multe certuri legate de acel copil. Acel copil …
Pe cand el avea doar 10 ani, se plimba pe terasa. Auzi vocea mamei lui si se apropie de acea usa. Era curios, asa ca a inceput sa traga cu urechia.
-Dana, ai nascut un monstru!
-Eu, eu…
-Termina! Tu si copilul tau veti fi omorati!
-Asteapta!
-Domnule…
-Nu ii poti omora. Copilul acela va fi arma noastra secreta.
‘Despre ce vorbesc?’
Mai tarziu cand baiatul lua masa cu mama lui o intreba :
-Mama, de ce copii din sat mi spun monstru?
Mama lui nu a vrut sa ii raspunda de teama ca iar putea distrige copilaria, care orcum era distrusa.
-Eh, Kimimaro, mai bine treci la culcare, e tarziu.
-Nu. Mama, nu voi merge pana nu imi spui, te rog!
-Bine. Tu ai ceva mai special, si intotdeauna cei care au ceva mai special sunt tratari altfel. In cazul tau…
Mama lui Kimimaro nu termina de spus fraza si el interveni.
-Ceva special? Eu cred ca oameni care au ceva special trebuie laudati nu jicniti.
-Da. Uite Kimimaro, esti inca un copil si nu vreau sa iti distrug copilaria.
-Bine mama. Acum, merg la culcare.
Dupa ce Kimimaro a plecat mama lui a inceput sa planga. ‘De ce ? De ce nu il pot accepta asa cum este ?’
Kimimaro nu dormea, dar se gandea mereu la ce ii spuse mama lui. ‘Mama spune ca nu sunt un monstru, dar toti ceilalti imi spun asta. Mai bine mor decat sa traiesc asa.’
In ziua urmatoare mama lui Kimimaro a fost chemata la seful clanului.
-Mama, Inainte de a pleca…
-Da, Ce este Kimiamaro ?
-Tu, tu…Ma iubesti ?
-Ce intrebare? Esti copilil meu, normal ca te iubesc. As putea sa mor pentru tine.
-Oh, mama… Ai grija.
-Sigur Kimimaro.
Odata ajunsa acolo mama lui Kimimaro se sperie putin in legatura cu ce ar trebuii a discute. Dar se calma.
-Dana, cred ca iesti putin speriata.
-Pai, da, putin…
-Atunci iti voi da vestea.
-Vestea, ce veste?
-Kimimaro e prea pericilos pentru ceilalti copii din sat asa ca il vom inchide pana va veni timpul.
-Inchide? Dar e copilul meu si eu…
-Decizia a fost luata. Pregatestel pe Kimimaro.
Cu lacrimi in ochi, mama lui Kimimaro a confirmat. ‘Nu il pot inchide! Prefer sa mor eu dect el.’
In timpul acesta Kimimaro era acasa si se gandea ‘Cu siguranta vorbesc despre mine. Oare ce vor sa faca? De fapt, oare de ce mai traiesc eu? Ca sa fiu o povara pentru mama?’
-Hey, Kimimaro, mam intors! Kimimaro? ‘Oare unde este?’
Dupa ce intra in casa si se uita mai atent, a vozut ca toata camera lui Kimimaro era distrusa. ‘Eram sigura, nu se va accepta asa cum este.’
Kimimaro era intr-un copac si privea nestiutor. ‘Daca o sa fac asta o sa scap de rautatea celor din jurul meu. Dar pe de alta parte, mama nu ar putea sa se impace cu ideea ca singurul ei copil nu mai exista.’
-Kimimaro!!!
-Mama? ‘Oh, nu. Ma gasit…’
-Kimimaro, ce ai de gand sa faci?!
-Eu, eu…
-Vino imediat, trebuie sa iti spun cev important!
Crezind cu totul altceva, Kimimaro cobora. ‘Oare despre ce e vorba?’
-Da, ce sa intamplat?
-Kimimaro, vreau sa fugi la noapte. Daca nu fugi te vor inchide.
-Da, dar daca fig tu vei avea de suferit.
-Nu asta conteaza! Nu vreau sa te pierd. Esti singurul meu copil.
-Adevarat. Totusi daca tu mori eu voi ramane singur. Deci nu o voi face.
Mama lui Kimimaro sta putin pe ganduri. ‘Daca nu va fugi cine stie ce se va intampla…’
Odata ajunsi acasa seful clanului venise dupa copil.
-Dana, se pare ca a sosit momentul.
-Da, a sosit. ‘Nu ii voi lasa sa il ia pe Kimimaro.’
Kimimaro se apropie usor de usa. El nu vroia ca mama lui sa aiba de suferit.
-Da, am venit.
-Ha, ha, destept baiat. Vrei sa iti aperi mama,nu?
Seful clanului il lua pe Kimimaro si pleca. Odata ce ajunsera acolo paznicul ii spuse lui Kimimaro :
-Aici va fi casa ta acum iainte.
‘Da, aici va fi casa mea. Oare pentru totdeauna?’
Timpul a trecut. A trecut char foarte greu.
‘Cred ca am stat aici mai mult de o viata. Nu am incercat sa scap nici o data, nu ca nu as putea, dar nu are rost.’
Tmpul a trecut 2 ani de cand Kimimaro nu a cunoscut libertatea. Dar intr-o zi a cunoscut-o din nou, dar nu cum se astepta.
-Iesi afara !
-Hm ? Cine e acolo ?
-Nu conteaza. Kimimaro, de dragul clanului Kaguya, lupta !
Dupa ce a ajuns pe campul de lupta ordinul a fost dat si toti au plecat.
-Dar eu ce trebuie sa fac ?
-Sa ii ataci pe cei din satul Ceti. Dar ca sa iti dau mai multa initativa, mama ta a fost omorata de acei oameni.
Ochi lui Kimimaro sau marit.

Buna trebuia sa returnez un comm. Pai tu spui ca a fost laudat, poate povestea, dar si nu modulul. :-"
Pai trebui sa comentez caci sunt lispuri multe aici. Pentru un prim capitol ai foarte mult dialog plasat unde nu trebuie si mai majoritatea e sec. >_>
Puteai sa mai treci la vorbire indirecta ca si asa naratiune nu prea exista.
Descrierea este slabuta, descrii sentimentele generale ale personajelor, dar nu descrii fizicul si mai detaliat sentimentele. In mare parte la tine din ce am citit descrierea e plecata la colindat.
Actiunea, la inceput parea in regula apoi saraca a fost fugarita de gaste , laso mai incetisor.
Uff O_O nici nu stiu ce sati zic, titlul e real si obiectiv imi place asta.
Mai ai de lucru, descrie sentimentele mai detaliat, pune mai putin dialog si descrie si putin fizicul sa stim si noi cam cum sa ne imaginam personajele.
P.s : Nu team criticat pe TINE, ci FICUL Tau.. ^_^ Ca sa nu te superi pe mine.

Astept urmatorul capitol si sper sa fie mai bun decat acesta, succes . Bye :]