Fight never ends (Blood+)

Well,nu cred ca se va obosi cineva sa il citeasca,mai ales sa il mai si comenteze,dar eu imi fac datoria si incerc.Macar asa imi maresc nr. de posturi.
Stiu ca nu e prea bun,saracul de el,dar nah...


Capitolul 1:Sangele trezirii

Se vedea clar in minte:ea,o fata de 15 ani statea intr-o gradina minunata si culegea flori,crini rosii,mai exact.Langa ea statea un baiat de vreo 25 de ani cu parul lung brunet si imbracat in negru. Apoi brusc imaginea se schimba si se facea ca era noapte iar ea era intr-o camasa lunga,alba si plina de sange.Avea in mana o sabie si simtea ca totul din jur e impotriva ei,simtea o dorinta arzatoare de a ucide.Dar din nou imaginea se schimba si era intr-o sala de opera,pe scena si vedea o fata in fata ei,care semana cu ea,dar care avea infipta in stomac o sabie.Apoi imaginile se oprira si fata deschise ochii.Nu ero o imbunatatire,nu vedea nimic,era bezna.In gura simtea gust de sange si se intreba oare de ce.Intinse mana in fata si simti un fel de cocon in jurul ei.
Nu stia ce sa faca,dar izbi mai tare cu palmele in cocon si acesta se crapa.Dupa ce ochii i se obisnuira cu intunericul, observa ca era intr-o camera de cavou.Se duse spre usa si ridica zavorul,apoi deschise usa si iesi in lumina calda a soarelui.Prinind inapoi,vazu ca pe coconul din care iesise se aflau pete de sange.Brusc,o cuprinse foamea si nu isi dorea decat lichidul vital al oamenilor.Din nou sintea dorinta sinistra de a ucide,insa si-o infrana.Inchise usa si se grabi sa coboare multele scari care duceau spre strada.Ajunsa in sfarsit jos,dori sa opreasca un taxi,dar isi aminti ca nu are cum sa il plateasca,deoarece nu avea bani.Taxi?Oare mai existau?Cine stie cat dormise de data aceasta? Cel putin acum isi amintea cine era si stia unde trebuia sa ajunga.Incepu sa alerge pe langa masinile care o claxonau din cand in cand.Isi dorea sa ajunga mai repede in oras,nu stia cat mai putea sa se abtina sa nu ucida.
Un claxon mai sonor decat celelalte o facu sa se opreasca si vazu ca o masina neagra trage pe dreapta langa ea.Geamul fumuriu din spate se cobori si un barbat de vreo 30 si ceva de ani cu ochii albastri si parul scurt saten inchis ii vorbi:
-Saya,ce faci treaza asa de devreme?Mai bine urca si vorbim in masina.
Nu isi amintea exact cine era barbatul acela,dar simtea ca e bine sa il asculte.Intra in masina pe portiera stanga din spate si se aseza langa barbatul care zambea binevoitor.
-Nu va suparati,nu imi amintesc chiar totul.Imi puteti spune numele dumneavoastra?intreba ea sfiindu-se.Stia ca e o intrebare prosteasca,dar nu avea ce face.
-Ma numesc Joel Goldsmidt al VI-lea.Nu iti face griji,ne indreptam spre Kai.Se pare ca am planificat la timp o sedinta cu cei care stiu de Scutul Rosu.
-Ceva imi spune ca nu e o simpla coincidenta,a zis soferul pe care Saya nu-l observase pana atunci.Ma bucur ca esti din nou aici,Saya.
-Domnule David,ma bucur si eu sa va revad.
Goldsmidt,Kai si Scutul Rosu erau nume pe care le mai auzise,dar inca nu era sigura ca era corect ceea ce credea.A asteptat tacuta sa ajunga in oras,iar soferul a oprit masina in fata unui local.In prag ii astepta un barbat cu parul portocaliu care se oferi sa-l ajute pe Joel,deoarece acesta avea nevoie de scaunul cu rotile pentru a se deplasa.Insa Kai ramase uimit cand isi vazu sora adoptiva iesind din masina.Se imbratisara si lacrimi de fericire incepura sa curga din ochii amandurora.Dupa ce se linistira, intrara cu totii inauntru.Localul nu se shimbase deloc,era aceeasi atmosfera primitoare ca intotdeuna.La o masa statea o femeie inalta,cu parul lung saten deschis prins intr-o coada;desi purta ochelari,era foarte frumoasa.
-Miss Julia,zise Saya.
-Saya! E o bucurie sa te revad atat de curand!Dar esti asa de slabita! Haide mai bine sus sa vad ce pot face pentru tine.
Amandoua urcara pe o scara ce ducea la un hol lung iar pe o parte si pe alta a acestuia erau mai multe usi;acesta era apartamentul pe care Kai il mostenise de la tatal adoptiv,George.Intrara intr-o camera si Julia pregati transfuzia.
-Noroc ca am adus mai multe pungi.Lulu nu se va supara sa-l imparta cu tine.Acum intinde-te si linisteste-te,o sa te trezim noi cand vine toata lumea.
Saya nu stiu cand Julia parasi camera;adormi imediat.

HeLLo ^^
Super fic...imi place cum ai inceput :3
Dar va fi cumva si ceva romance pe acolo? Romance`ul...vechea mea obsesie nu ma lua in seama
And now my comment
Descrierea: exista si este foarte frumoasa. imi place cum descrii
Naratiunea: este buna...unele scapari minuscule dar care se remediaza
Dialogul, cuprinde replici dezvoltate si frumoase. Nu e pus la intamplare, replicile personajelor sunt puse cand trebuie si unde trebuie.
Actiunea nu este grabita, evenimentele sunt povestite calm si frumos
Greseli de exprimare nu am vazut si nici de tastare
Acum abia astept next`ul so spor la scris
Zbye

Multumesc foarte mult de comentariu.Sper ca iti va placea in continuare.





Capitolul 2:Revederile nu aduc mereu vesti bune
Partea I:Tatal si fiul

I se paru ca trecuse numai o secunda;in realitate trecusera 2 ore.Intorcandu-si capul observa ca pe noptiera era un tandafir roz legat cu o bentita albastru inchis.Lua bentita si isi lega parul care ii crescuse pana la talie,cum fusese odinioara.Dar i se parea ca bentita ii amintea de ceva sau cineva din trecut special.Inchise ochii si incerca sa-si aminteasca de mai multe ori.Nu stia cum,dar ii zburase gandul la instrumentele musicale.Stia ca era ceva legat de un violoncel si de un baiat…stai!Baiatul crescuse si devenise barbat,iar numele lui era Haji! Haji,cavalerul ei de incredere care o ascultase mereu,primul care o sprijinise si o tratase cu respect, si nu ca pe un experiment.Totusi,mai era ceva.Asculta cu atentie si auzi o respiratie linistita de pe hol.Nu ma statu pe ganduri si isi scoase perfuzia.Cu trandafirul in mana,se repezi spre usa.Iainte sa o deschida se opri brusc cu mana pe clanta.Nu stia la ce sa se astepte.Daca el nu era acolo?Dar ii promisese ca o va astepta intotdeauna;dar daca nu stia ca ea era treaza?Cu respiratia taiata din cauza batailor puternice ala inimii,deschise usa,sperand ca inima nu o inselase.
Spre bucuria Sayei,se afla acolo.Inalt,cu parul lung despletit,negru si cu ochii albastri,ii dadea fetei o stare de liniste,curaj,dar mai presus de toate,stia ca se putea baza pe el intotdeauna.Cu alte cuvinte:era adevarata ei familie,singurul in viata….din cate stia Saya.
In primele secunde amandoi au ramas nemiscati si tacuti:ea din cauza fericirii,iar el din cauza uimirii.Actionand fara retineri,Saya a alergat spre el si l-a imbratisat.Acesta o stranse la randul sau si ii mangaie parul.Retragandu-se putin,Saya rosi,desi stia ca nu era prima oara cand se simtise la adapost in bratele lui.
-Ma bucur ca o porti,spuse un glas calm.Se referea,desigur,la bentita.
-Haji,stii doar ca mi-a placut mereu.Daca nu imi placea,nu ti-o mai luam cand ai venit la Gradina Zoologica.
-Te rog sa o pastrezi tu,iti sta atat de bine cu ea!
Tacu pret de cateva clipe.
-Mai bine coboram,avem multe de discutat,continua.
Spunand asta,se indrepta catre scarile de la capatul holului care duceau jos.In capul scarilor zise:
-Nici nu pot sa spun cat de fericit sunt.
Apoi isi continua drumul.Zambind,Saya il urma.
Jos era multa lume,dar nimeni strain,cu exceptia a 2 fete si a 2 baieti pe care Saya nu-i recunostea.Cand cu totii o observara,discutiile incetara si aplauzele izbucnira.Ea se bucura sa-i vada pe toti:Lulu-singura supravietuitoare Schiff,o fetita cu parul mov prins in doua cozi si purtand o roba neagra;Mao-o fosta colega de scoala care se amestecasa in poveste din cauza iubirii ei pentru Kai;Akihiro-un jurnalist al carui tata o fotografiase pe Saya in Razboiul din Vitnam si care acum purta o verigheta ca a lui Mao;David;Julia;Joel;Kai si Lewis-un barbat de culoare gras care purta o pereche de ochelari rotunzi.
-Saya,vreau sa le vezi pe nepoatele tale,ii spuse Kai luand-o de umeri.
Cand auzi asta,impietri.Stiuse ca momentul acela va veni,dar acum ca se intampla,era emotionata peste masura.Ultina oara cand le vazuse erau niste bebelusi,iar acum cresusera aproape cat ea.
-Eu sunt Hime,se prezenta fata cu ochii albastrii.Semana perfect cu Diva si se parea ca-i mostenise caracterul,era mai indrazneata.Ce faci matusica?
-Va rog,spuneti-mi Saya.Cu “matusica” ma faceti sa ma simt batrana.
-Dar nu esti?Din 1800 si ceva a trecut mult.
-Hime! Scuza-o pe sora mea.Numele meu e Aya,zise fata cu ochii caprui calmandu-si sora.
-Nu-i nimic.Ma bucur sa va cunosc asa mari.Presupun ca cineva v-a spus toate cele despre trecutul meu,deci nu are rost sa pun intrabari inutile cum ar fi de unde imi cunoasteti anul de nastere…
Se apropiara cei doi baieti.
-Numele meu e John si sunt cavelerul Ayei.E o onoare sa va cunosc,spuse tanarul blond cu ochii albastrii si imbracat in costum alb,sarutand mana Sayei.
Saya rosi si se uita pe furis spre Haji sa vada daca el nu facea vreun gest de gelozie,dar el vorbea la o masa cu Lulu. »Ce prostie din partea mea ! Nu e ca si cum ar fi ceva stabil intre noi… » gandi Saya.Dupa cateva secunde se mai uita la el si de aceasta data barbatul o privea atant si patrunzator,insa bland cum ii era obiceiul.Usor,el facu un gest spre inima lui si apoi spre ea ceea ce o multuimi nespus,caci acum stia cu siguranta ca sentimentele lui nu s-au schimbat deloc.
-Buna!Eu sunt Rain si sunt cavalerul lui Hime,spuse simplu baiatul mai rebel cu parul negru ciufulit si ochii verzi ce purta un tricou portocaliu si o pereche de blugi.
-E atat de bine sa fiu din nou aici,zise Saya.Am atatea de aflat,dar cel mai important este sa aflu cine m-a trezit,fiindca pe cocon erau cateva picaturi de sange.Dar mai intai,trebuie sa aflu cat am dormit.
-Ai fost adormita sapte ani.Aceasta este prima intalnire de cand te-am dus sa te odihnesti.Am tinut legatura cu toti ceilalti,numai pe Haji nu l-am putut gasi.Intr-o seara a intrat aici si mi-a spus ca trebuia sa vorbeasca cu toti ceilalti.Totul s-a nimerit exact la fix,o informa Kai.
-Spune-ne,cum ai iesit de la Metropolitan Opera House ? intreba Joel intorcandu-se spre Haji.
-De fapt nu am scapat,ci am supravietuit.Chiar daca la televizor au aratat ca nu mai ramasese nimic din caldire,in realitate mai erau cateva ramasite de ziduri aruncate cat colo.Dupa ce voi ati plecat,am reusit sa ajung la ele,desi nu am fost in stare decat sa ma ascund pentru a nu fi descoperit.Dupa ce mi-am revenit,am gasit printre acele ramasite o bucata mov de material care fusese bluza lui Nathan.In ea a fost ceva care mi-a atras atentia:un bilet scris de mana.Nu l-am adus pentru ca atunci era deteriorat si abia am reusit sa citesc.Era exct cum il voi spune eu acum,l-am retinut usor deoarece e ceva important.”Draga Haji,stiu ca o sa ti se para o gluma de prost gust,dar trebuie sa afli, caci in seara asta,scumpa mea Diva nu are nici o sansa.Iti mai amintesti in Razboiul din Vietnam,cand zaceai la pamant cu bratul smuls?In tot haosul acela se afla si Diva,dar nu era printesa distrugerilor pe atunci;atunci ea inca voia sa se indrepte,asa ca impreuna ati creat un copil.Te vazuse din turn de multe ori si se indragostise de tine.Spera ca,avand un copil,sa fie si ea fericita pentru prima data. Dar fiindca tu esti primul cavaler al celeilalte Regine,copilul a fost baiat. De aceea si sangele Divei nu si-a pierdut puterile ucigatoare.Acest secret l-am pastrat si am avut grija de copil in secret,asa cum mi s-a cerut.Dar dupa Razboi,Amshel a luat controlul asupra Divei si nu i-a dat sansa sa se indrepte.Sunt sigur ca nu o sa ma crezi,dar te rog sa te duci la conacul meu si o sa-l gasesti acolo,iti seamana leit.Numele lui este Ken,in realitate Kenji.Te rog,ai grija de el,are nevoie de un tata! Cu drag,Nathan”.Dupa ce am citit-o,m-am dus spre conacul vechi si l-am gasit pe baiat privind cu sfidare la flacrile care mistuiau inchisoarea lui luxoasa.Nu m-a vazut si am plecat de acolo.In toti acesti ani l-am urmarit si am incercat sa-l fac sa inteleaga ca razbunarea nu are sens,insa nu a vrut sa ma asculte si ne-am luptat.De nenumerate ori as fi putut incheia definitiv lupta,dar nu m-a lasat inima sa pierd pe cineva drag.Imi pare rau.
-Nu ai de ce sa te scuzi!Pentru mine e clar.Trebuie sa il facem sa se razgandeasca.Iar daca va fi vorba de o confruntare,sunt pregatita.Ai cuvantul meu ca va fi teafar.Totul va fi bine! zise Saya zambind incurajatoare.
-Dar noi pentru ce suntem aici?Te porti de parca totul ar fi despre tine! izbuncni furioasa Hime.Crezi ca noi nu suntem in stare sa tinem o sabie?Te inseli,nu am stat sa ne jucam cu papusile,ne-am antrenat!
-Haideti sa vedem!Stiu ceva care ne va convinge,zise Kai si iesi urmarit de ceilalti.

Bravo Moony-chan.
Esti tare la ficuri despre Blood+(cred ca e pasiunea ta)
Sper sa fii si mai buna si credema(daca la scoala iti da sa faci un referat despre ce vrei tu-fii sigura ca o sa iei 10 )
Ce pot sa spun:
Multe personaje
Multe peripetii
Multe dialoguri
Bravo!

Moony, Moony, Moony... Stii bine cat de mult imi place ficul tau!!! Ok, sa vedem, sa puricam [vorba ta:))], sa comentam. Ok, e la fel de super ca prima oara cand l-am citit si vad ca ai facut mici modificari [sau nu mai tin eu bine minte cum era ficul la inceput], care fac totul sa se potriveasca si mai bine! Dialog? Bifat. Naratiune? Bifat. Descriere? Bifat.
See ya! [LST is sending you a kiss:)))]

Va multumesc mult de comentarii.
Ana,nu imi amintesc daca am mai schimbat ceva...probabil ai dreptate.Eu cu memoria mea inghetata....Merci,LST!


Partea a II-a:Arta de a manui o sabie



Saya ramase in
urma.Se tot intreba de ce se antrenasera fetele.Oare nu vorbise ea cu fratele ei
inainte de a adormi,ca fetele nu trebuiau sa treaca prin chinurile luptei?Il
prinse din urma :
-Kai…am crezut ca ele nu vor impartasi soarta mea si a
surorii mele.
-Eu nu am facut nimic !Trebuie sa dai vina pe David,el le-a
inscris la un curs.Stai linistita,sunt foarte pricepute.
Saya privi la
cladirea de vizavi cu 2 etaje.Inainte fusese o farmacie la parter,la primul etaj
erau niste birouri,iar la 2 nimeni nu stiuse ce era.Vitrinele odata pline de
pliante si de medicamente,acum erau acoperite de perdele mov.In urma cu 2 ani,la
ora 12 noaptea,cand se pregatea sa inchida,o farmacista a fost ucisa.Nimeni nu
stia cum nici dupa atatia ani.Cladirea avusese mai multi proprietari de-a lungul
timpului si isi schimbase specificul de zeci de ori.Insa nici un om nu tinuse
cladirea mai mult de 5 zile.Doar dupa un minut de cand intrau prima oara in
ea,ieseau afara ingroziti si socati.De fiecare data povesteau tremurand acelasi
lucru:”Luminile nu se apriundeau,tipete infioratoare imi spargeau timpanele,iar
cand voiam sa ies,dadeam peste 2 ochi rosii si rotunzi care se apropiau din ce
in ce mai mult.Si cand ma asteptam sa simt niste gheare ascutite in spate,cei
doi ochi au disparut si m-am trezit aruncat pe strada din senin.”Cand locuise cu
George, Saya intrase de multe ori la etajul 1 la birouri deoarece George avusese
un prieten care lucra acolo si ei erau mereu bineveniti.Dar despre etajul al
2-lea existasera zvonuri cum ca se faceau diverse experimente pe oameni si
animale.
Iar acum ea statea fata in fata cu toate acestea.David descuie
lacatul imens care sigila constructia mohorata.Intrara si Lewis aprinse
lumina.
-Nu prea am avut timp sa facem ordine pe aici,abia l-am
cumparat.Speram ca o sa facem locul asta sa fie mai dragut si sa curatam pe
aici.
-Daaa,mai ales ca e Mao aici,totul o sa fie stralucitor,sopti Okamura
lui Kai chicotind.
-Sa stii ca nu-s surda si ai sa vezi tu ce patesti! tipa
Mao in gura mare.
In timp ce ceilalti inspectau locul,Saya urca tinta la
etajul 2.Era timpul sa afle ce era acolo.Ajunsa acolo,apasa din obisnuinta
intrerupatorul si se mira cand becurile incepura sa palpaie bucuroase ca au
scapat din bezna.Impinse usor in prima usa si aceasta se deschise;era deasemenea
o camera in care meregea lumina.O canapea veche de piele statea in dreapta,o
masuta de ceai pe care era un pliant cu ultimul concert al Divei, un
reportofon,si o biblioteca alcatuiau lucrurile din camera.Saya porni
reportofonul sa vada daca era ceva inregistrat pe el.
”-Chiar l-ai facut
Cavaler pe Amshel pentru ca el te-a obligat? intreba o voce ingrijorata si Saya
o recunoscu ca fiind a lui Nathan Mahler.
-Da,dar asta a fost acum mult
timp.Nu am avut de ales.Spune-mi,ce mai face baiatul meu? vocea era a
Divei.
-E bine,seamana leit cu frumosul de taica-su.
-Stiu ca Amshel nu va
mai avea mult de trait…Vine Amshel!” murumura Diva.
Altceva nu mai era
inregistrat.Saya stranse reportofonul din cauza supararii.Atatea adevaruri
ieseau la iveala mult mai tarziu.Auzi zgomot in spatele ei si se intoarse.Era
John.
-Te rog sa cobori,avem nevoie de tine.Vei tine sabia in mana mai repede
decat crezi.
Intrebandu-se despre ce era vorba,cobori in spatele
lui.Persoanele umane si Lulu erau protejati in spatele unui zid de sticla.In
camera mare de la parter ramasesera doar Reginele si Cavalerii lor.Haji se
indrepta catre o usa din dreapta si o deschise.
-E chiropterul care a ucis
farmacista.A stat aici de atunci si este flamand,zise Julia din spatele
geamului.
Cand vazura ce era in spatele usii,Hime si Aya tresarira.Desi se
afla in lanturi si parea aproape mort,tot infricosator era:un chiropteran.Haji
se apropie si din buzunar scoase o fiola plina cu un lichid rosu inchis.Varsa
lichidul in gura imensului monstru si se dadu inapoi.Saya vazu ca fetele au
sabii si se gandi la fosta ei sabie;isi imagina ca in seara aceea la Opera se
alesese praful de ea .Cand Chiropteranul incepu sa dea semne de viata,Haji
deschise carcasa in care isi tinea deopotriva pretiosul violoncel de la Saya si
armele(cateva cutite lungi,subtiri si ascutite).Nu le scoase pe acestea,ci
arunca spre Saya ceva ce parea a fi o sageata.Fata se mira cand realiza ca in
mana sa era chiar vechea sabie Katana cu o piatra rosie rombica si frumoasa
incrustata in maner;era in stare perfecta.Cavelerii se dadura la o parte
lasandu-le pe Regine sa se dezlantuie pe intreabga scena.
Chiropteranul rupse
lanturile si scoase un raget (daca il pot numi astfel,deoarece semana cu un
raget de leu,desi mai mult te ducea cu gandul la o creatura necurata,scapata din
Infern) si se napusti salbatic spre silueta cea mai apropiata de el.Fara sa
ezite,Aya si Hime se taiara la cate un deget si pornira spre dusmanul comun cu
sabiile ridicate si cu ochii stralucindu-le la propriu.Fara ca el sa isi dea
seama,chiropteranul fu strapuns de sabiile celor doua, si cazu la
podea.
-Vezi?Nu a fost greu deloc! Nu mai esti atat de grozava pe cat te
credeai nu?facu Hime cu rautate spre Saya.
Unica sabie a acesteia vajai pe
langa urechea lui Hime si se infipse direct in inima monstrului care se ridicase
pe nesimtite in spatele celor doua incepatoare.Din pacate,nici de aceasta data
incercarea nu functiona.
-Nu va lasati!Loviti-l toate trei odata! le dadu
ideea Lulu.
Spuse asta nestiind ca avea dreptate,deci fu cea mai mirata cand
uriasul se prabusi cristalizandu-se in urma loviturii triple.Ceilalti iesira de
dupa geamul de aparare,iar Julia lua cateva mostre din corpul chiropteranului
pentru a le analiza la propriul ei laborator.Dar totusi mai trebuiau alti
cobai,nimeni nu intelegea de ce noua generatie de chiropterani era distrusa doar
de sangele celor trei la un loc.Asta insemna ca Saya trebuia sa lupte alaturi de
Hime si Aya,ceea ce Sayei nu-i prea convenea.Era singura solutie,asa ca nu avea
de ales:trebuia sa le antreneze astfel incat ele sa lupte fara a fi ranite de
dusmani.Numai stiindu-le in stare sa se apere, Saya simtea ca isi face datoria
fata de Diva.
Voind sa se asigure ca nu mai fusesera si alte atacurti
impotriva oamenilor,John intra pe internet cu ajutorul telefonului sau
mobil.Alte atacuri nu mai avusesera loc,dar el primise un e-mail .Era o
invitatie de la aniversarea de “24” de ani a lui Ken pe care se aflau detalii
referitoare la ora(20:00) si locatia petrecerii;mai era mentionata prezenta
obligatorie alturi de o domnisoara.Probabil va intrebati de ce primise John o
invitatie:pai,el era cel mai vechi prieten al lui Ken,fiind a 3-a persoana care
stia de existenta lui.Se impreietenisera sub contextul ca Nathan il adoptase pe
John si de aceea el poseda cateva actiuni la compania Cinq Fleches pe care Kenji
o repusese pe picioare. Saya trebuia sa mearga alaturi de John la petrecere
pentru ca era singura pe care Kenji nu o cunostea(el nu o vazuse niciodata si
oricum stia ca ea inca dormea).Mao ii imprumuta o rochie simpla pana la genunchi
fara bretele,dar care atragea privirile prin diferitele nuante de roz care se
portiveau perfect cu ochii fetei.Parul si-l prinse intr-o coada simpla lasand
cateva suvite rebele;se incalta cu o pereche de balerini tot roz.In afara de
Haji,nimeni nu o mai vazuse imbracata atat de frumos si fericita in acelasi
timp.John isi schimba doar camasa cu una bleu deschis si in buzunarul sacoului
puse un microfon mic indectectabil pentru ca si ceilalti sa auda ce se
petrecea.Nu avea sens sa ia cu el un microcip de urmarire,Ken isi schimba
regulat locuintele.Saya ramase nedumerita cand afla ca nu era nevoie sa duca
vreun cadou.Din ce zicea John,Ken aprecia mult mai mult prezenta amicilor
sai.
La ora 19:50 un taxi ii lua pe cei doi din fata localului “Omoro” si ii
duse la locatia din e-mail.Cand ajunsera,John ii plati soferului, apoi deschise
portiera Sayei si o ajuta sa coboare.
Prima impresie pe care o avura era una
buna,era un loc foarte frumos si impresionant prin maretia sa.

Scuze ca am ajuns de abia acum si eu...
Deci ficul imi place foarte mult.
Ideea si ea imi place nam ce zice.
Astept nextul cu nerabdare.