[Naruto] Secretul nemuriri, dar si al sharingan-ului

Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma intamplarilor lor.

M-am saturat pana in gat de sasusaku si m-am decis sa schimb admosfera :D
Si iata primul capitol si v-a fi din mai multe puncte de vedere. :P dar personajele principale sunt Sasuke Uchiha si Anki Ketsueki:D Vreau parere despre poze si melodi:D

Misiunea si evadarea

Sasuke: Iar m-a întrerupt idiotul acela de Kabuto, din antrenament, pentru nu ştiu ce misiune. Jur ca intr-o zi am sa-l ucid, daca mai mă deranjează. Intru intr-o camera cu pereţi de piatra si cu modele ciudate. In mijlocul ei se afla un pat mare si in el se afla Orochimaru. Avea aproape de 70 de ani, dar arata de 25 de ani. Parul negru, era lung pana la jumătatea spatelui. Ochii galbeni, ca la un şarpe, mă priveau pofticioşi. Pai, eram viitorul sau corp, dar pentru ce dracu m-a chemat la el?
- Sasuke-kun, îmi spuse pe un ton mieros di plin de respect, facandu-ma deja sila.
- De ce m-ai întrerupt din antrenament? Îl întreb pe un ton glaciar si ochii mei negri si reci se intersectară cu a lui.
- Vreau sa te duci la închisoarea dintre vulcani. Acolo este cineva pe nume Ketsueki Anki, dar ii se spune Naiya, datorita puterilor ei, de a supravieţui oricărui atac de orice tip. O vreau, ca sângele ei ascunde secretul imortalităţii, îmi spuse Orochimaru si eu am inteles ca este o misiune.
Aprob din cap si ies din camera. Ma lipesc de uşa si lumina lumânărilor, pica pe parul meu negru, ca smoala, scurt si făcut ţepi in spate si doua suvite pe langa chip. Închid ochii si disting vocile lui Orochimaru si a lingăului ala de Kabuto.
- Lord Orochimaru-sama, ştiţi, ca l-aţi trimis la moarte sigura. Ketsueki, poate sa ucidă, doar cu gândul si supravieţuieşte doar cu sângele oamenilor si cine ii vede animalul invocat, ala are moarte sigura, ii aud vocea lui Kabuto, aragaz cu patru ochi.
- Kabuto, Naiya, nu-i aşa de periculoasa, mai ales cum este ţinuta in închisoare. Cocon. Nu a mâncat de 30 de ani, când i-a luat viata al treilea mitsukage. A trebuit cam jumătate de ani s-o captureze. Era una dintre cei 7 spadasini si un asasin, fara pereche. In caietul negru, Naiya are pe capul ei 1.000.000.000 ryo, ii spuse Orochimaru si apoi tuşi de câteva ori.
- 1.000.000.000 ryo!?!? Nu crede-ti ca aţi exagerat cu preţul pe capul ei? Fiinţa asta poate este moarta, daca sta intr-un cocon, suspendat la 100 de metri inaltime, asupra unui bazin de lava încinsa. Nu a primit de 30 de ani mâncare sau apa. Poate este doar un schelet…
- Kabuto, dragul meu Kabuto. Nu ai spus tu, ca ea traieste doar cu sânge. Ei, Naiya, a intrat intr-o stare de hibernare si daca te tai in preajma ei, poată sa simtă sângele de la 50 de km depărtare de ea si daca îl mai aduce si vântul 100 de km. Daca nu are sânge, intra intr-o stare de hibernare si cum simte sângele, intra in acţiune. Acum Kabuto, ce se mai aude de experimentele mele? Îl întreba din nou maestru meu si eu am plecat.
Cum dracu sa ai pe capul tău 1.000.000.000 ryo?! Fata aia, daca ar ieşi din închisoare, toata lumea ar căuta-o si ar vana-o. Recunosc ca m-as duce si eu, după ea. In misiunea asta aveam nevoie de Dulgi, copoiul lui Orochimaru. Intru in camera mea, cu un pat si un dulap si îmi pregătesc un mic rucsac de plecare. Bag in el, pergamente cu jutsu, kunaie, shuriken, shuriken al vântului demonic, sabia mea, Kusanagi si nişte haine de schimb. Mi-l iau in spate si ies din camera indreptandu-ma spre laborator si intr-o cuşca se aflau doi câini, negri, copoi lui Orochimaru.
- Mai, mai, spuse Dulgi, maliţios. Sasuke, cu ce onoare pe la mine si Anglo?
- Dulgi, am nevoie de nasul tău. Vreau sa-mi găseşti chakra unei tinere pe nume Ketsueki Anki. Am auzit ca este intr-o închisoare aflata intre vulcani, dar nu ştiu unde. Aici intervii tu, i-am spus câinelui, dându-i drumul din cuşca.
- Haide.
Am ieşit din bârlog si câinele începu sa miroase aerul si sa adulmece mirosuri, pe care eu nu le detectam. După cinci minute, găsise ceva si îmi spuse sa-l urmăresc. Am început sa alergam prin pădurea întunecoasa, îndreptându-ne spre Nord, unde se presupunea ca se afla închisoarea aceea cu criminala de un 1.000.000.000 de ryo. Poate după ce Orochimaru ia de la ea, ce vrea, poate o duc la un punct de schimb si mă aleg cu nişte bănuţi de buzunar. Pădurea începea sa se rărească si aerul sa devina mai greu si mai bogat in sulf si dioxid de carbon. Am început sa cam tuşesc si plămâni sa mă ardă. Doamne de ce au construit o închisoare, tocmai in mijlocul vulcanilor. Ajung in vârful unui deal golaş si raman uimit. In mijlocul unui lac de lava se afla, pe o bucata de stanca neagra, o clădire tot neagra, triunghiulara si singura cale de acces, era un pod suspendat. Cum naiba trăiau in infernul acela? Îl întreb pe copoi unde se afla fata si el îmi spune ca in mijlocul clădiri in cocon, dar simte in aer sânge. In clipa următoare, se aud ţipete de groaza, de îmi ridica parul de pe ceafa si un ras bolnav si diabolic, de îmi îngheţa sângele in vene. Îmi activez sharingan-ul si îmi pun mana pe Kusanagi, pregătit, pentru vreun atac. In clipa următoare, tavanul aflat spre Vest exploda si atât am putu prinde cu ochii. O chakra demonica, uriaşa, mai uriaşa decât a lui Naruto si de culoare roşie-sângerie, precum sângele, se afla intr-o tânăra de cel mult 17 ani. Pielea ii era alba, ca a unui mort. Doamne, ce dracu este fiinţa aia?...


Anki: Linişte. Asta este in jurul meu, de fapt in coconul meu, aflat deasupra unui lac de lava. Daca încercam cumva sa evadez, îmi dădeau drumul in lava, ca sa mor, dar eu nu mor. Sunt deja moarta, de când m-am născut. Auz fiecare inima din închisoare, fiecare respiraţie. Ce monotonie era. Îl aud pe gardianul care se uita in fiecare celula, sa vadă daca sunt prizonieri aici. Cum dracu sa nu fie, daca, singura cale de acces este un pod suspendat, care se lăsa in jos din 4 in 4 ani. Si sa pasesti pe lava, ar fi sinucidere curata, daca nu şti unde sa evadezi. De 30 si 6 luni, fac planuri pentru o evadare, pentru a ieşi din groapa asta de şobolani, dar se pare, ca au grija sa nu se taie in preajma mea. Hai, va rog o picătura de sânge, era de ajuns sa pornească nebunia. De 28 de ani, tot mă rog sa se taie vreun gardian, ca prizonieri sunt in celule închise etanş, ca mirosul lor de sânge sa nu se ajungă la mine.
- Buna, Bo, îl aud pe un paznic, zicându-i celuilalt paznic si deja îmi venea sa vomit, daca as fi mâncat mâncare, dar singura mea hrana, era sângele, oricare ar fi fost el.
- Salut Rya. Ce mai faci? Îl întreba Bo pe Rya si i-am auzit cum a pus mana pe pervazul de piatra neagra zgrunţuros.
- Bine, acum doua zile am venit din vacanta. Şotia mea mi-a mai făcut un copil, dar nu cred ca este al meu, se destăinui prietenului sau.
- De ce… au, exclama Bo, taiandu-se la degetul aratator si in clipa următoare, ieşi o bobita de sânge.
Cei doi isi aţintiră spre coconul meu. Mirosul dulce-amărui, pluti pana la narile mele. Am deschis ochii, albaştri spre alb, si canini mi-au crescut, puţin, devenind ascuţiţi, ca acele. Trebuia sa scap de aici, pana nu mă arunca in lava. Mi-am mai adunat chakra, pe care o mai aveam si am făcut nişte semne din mana.
- Yin: Teleportare de fotoni jutsu, am spus pe un ton răguşit si încet.
Am fost învăluita de o aura de lumina si atrasa prin ea. Ma mişcam cu viteza lumini, si am ieşit uşor din cocon si am sărit pana pe pervaz, unde am apărut, langa doi supraveghetori, voinici, dar si speriaţi de moarte. Parul meu negru, pana aproape de genunchi, strălucea in lumina roşie a lavei de jos. Ochii mei, erau neîndurători si nebuni după sângele lor, proaspăt. In jurul pupilei aparura 3 punctuleţe roşi, dar intrară imediat in pupila. Conturul negru, îmi deveni si mai proeminent. Îl apuc pe cel tăiat si îl lipesc de un perete. Îl muşc de gat si ii simt imediat gustul mult aşteptat al sângelui cald, cu gust de miere pentru mine. I-am supt tot sângele si i-am luat un baston din cauciuc. Ce dracu sa fac cu asta? Îl arunc peste balustrada, nepăsătoare si îl privesc pe celalalt, dar acesta apăsa pe un buton si in clipa următoare se porni alarmele. Ai la dracu. Îmi scot ghearele, care îmi erau si unghiile mele si le bag in falca paznicului. Sângele cald si delicios, începu sa se scurge printre degete si palma, picând pe piatra neagra, care era podeaua. In spatele meu veniră vreo 20 de paznici, înarmaţi cu katane, scoase din teaca si pregătite sa mă ucidă. Zâmbesc, si îmi ling buzele cu limba.
- Prinde-ti băieţi, strig la ei si scot capul supraveghetorului, cu tot cu coloana vertebrala.
Capul pica la picioarele lor si cativa ţipară, ca din gura din şarpe, cea ce mă făcu sa rad ca o nebuna. Fac nişte semne din mana si rânjesc, arătându-mi canini, periculoşi si mortali.
- Futon: Lamele morţi invizibile jutsu, am spuse si din fata mea porni un vânt puternic, ce ii tăia in jumătate.
După ce vântul înceta, aud nişte zgomote si am început sa alerg spre partea Vestica, biletul meu de scăpare. Ajung acolo si vad in fata mea nişte paznici cu katane, si in spatele meu erau alţi. Seful lor îmi spune ca aici, i-a sfârşit libertatea mea, dar acest lucru mă făcut sa zâmbesc.
- Ştiţi ce băieţi. Arătaţi mâinile, jocul i-a sfârşit. Prada isi câştiga libertatea si devine prădător, spun si in mana mea stânga, începu sa-si contureze, o bila din vânt si electricitate.
Era atacul meu mortal, Tsurai, o combinaţie dintre Futon si Raiton. Am sărit si am izbit bila de tavan, pe care l-a spulberat, ca praful de pe drum. Mǎ folosesc de Futon si sunt aruncata in sus. Când ies din fum, vad pe un pisc negru, un băiat de 16 ani. Era un Uchiha, datorita sharingan-ului, pe care îl avea, activat. Am zâmbit si cum am atins peretele, am urcat repede in sus, la o cabana, unde se aflau, lucrurile mele. Supraveghetorul de acolo, ii iau viata, prin golirea lui, de sânge. Intru in cabana, îmi fac o baie si după ce mai arătam a om, îmi tai parul pana la fund. Acum numai mă încurca. M-am imbracat cu o bustierǎ, neagra cu diferite mici, aţe si leg la gat, crucea. Îmi iau pe mine, o fusta neagra, tăiata in partea stânga si la soldul drept, aveam doua katane, cu tǎişi fantoma. Pe umărul stâng aveam un tatuaj ANBU. In picioare aveam nişte cizme, cu talpa joasa si strâmta pe gamba. După ce termin de a mă aranja, plec de acolo, ştiind ca v-a fi primul loc in care voi fi căutata. Ies dintre vulcani si trag cu lăcomie aer in plămâni si puteam respira din nou aer curat. Acuma era timpul de putina mâncare….

Poze:
http://www.canadasguidetodogs.com/customergraphics/danes.jpg - Copoi lui Orochimaru. Dulgi este cel cu urechile ridicate
http://www.didactiekwijzer.nl/wp-content/800px-azkaban.jpg - Închisoarea dintre vulcani ( imaginaţi-va ca apa este lava :-” )
http://volcano.oregonstate.edu/vwdocs/volc_images/africa/lava_lake_night.jpg - Lava deasupra căruia era coconul lui Anki
http://www.sundaypaper.com/Portals/0/2007/102807/lead_thumbs/VampireGirl.jpg - Anki când a evadat si i-a atacat pe paznici.
https://media.photobucket.com/image/anime%20killer/Samantha913/Anime/Girls/wARRIORsamari.jpg?o=46 – Anki imbracata după ce a făcut un popas la cabana respectiva :-”

Melodia: https://www.youtube.com/watch?v=fkNbNPAd89s

Sysu sa stii k ideea e total diferita de sasusaku..si kiar imi convine ca ai schimbat tema..sasusaku in sus..sasusaku in jos...ii ador dar nici kiar pana in varful caciulii..aham...deci cel mai mult mi-a placut faza k anki cu a evadat...si ce sinistra era in poza O_O ..hmm si sasuke in ce ipostaza a ajuns-vanator ca de obicei..sysu te pricepi ce sa mai ..ai inspiratie si nu stiu kum sa ma impart...nai kumva si putin a de vanzare ptr mn...:-"..ast nextu.. :X :X

Iata cum cap doi pe aci si daca ati sti cate secrete se ascund in trecutul lui Anki, Madara, Sasuke, Itachi si Izuna, nici macar nu ati visat :roll: Iata cap doi

Începe vanatoarea si răzbunarea

Anki: Urc pe nişte scări din piatra, făcute in munte. Deja mi s-a urat de arata urcat, dar trebuie sa mă comport ca un muritor, ca nu ii dea de inteles lui Kagero sunt pe urmele ei. Vântul bătea cu putere, dar pe mine nu mă deranja acest lucru. Temperatura corpului meu avea cel mai mult 2-3 grade, încălzit la soare, dar in rest era rece, ca piatra. Trec de poarta , cu stâlpi de piatra si gardieni, deja m-au luat la ochi, trebuia sa-mi iau o pelerina, dar nu, a trebuit sa fac pe deşteapta. Intru in oraşu-fantoma. Se părea ca toata lumea se temea de toata lumea. Asta da prietenie. Privirile iscoditoare, mă privesc de după perdele si priviri deloc prietenoase, eram obişnuita cu astfel de priviri, de când m-am născut in clan si apoi am gustat sângele, când a început toata nebunia. Prind un copil pe strada cu ochii purpurii si parul negru, puţin cârlionţat. Purta o roba neagra, cu capişon, arătând ca este ucenic de călugăr budist. Îl întreb de Kagero Ketsueki si piciul îmi spune s-o caut in templu din mijlocul oraşului. La dracu, nu suport templele, ca ştiu cum sa mă slăbească. Pornesc spre centrul oraşului si vad un turn cum se înalta ameninţător, deasupra mea. Intru in curte si o vad pe Kagero, împreuna cu băieţelul acela si inca un bărbat. Sora mea avea parul negru ca smoala, lung pana la fund, cârlionţat, fata de al meu care era drept. Ochii căprui-aurii, mă priveau cu uimire si teama in acelaşi timp. Avea buzele date cu ruj rosu-sângeriu. Purta un kimono rosu-aprins cu model pe el. In picioare avea şlapi de aceeaşi culoare ca si kimono-ul. Bărbatul avea ochii purpurii si parul argintiu, dat pe spate, parca l-ar fi lins in cap, vaca. Purta o pelerina neagra, cu norişori roşi pe ea. Deci el făcea parte din Akatsuki.
- Anki, şopti slab sora mea, uitându-se la mine ca la obiecte străine.
- Kagero, un templu nu este potrivit pentru un vampir, i-am spus si mi-am fixat privirea pe piciul care urca repede treptele.
- Kagero, deci aceasta este surioara ta cea mica si renegata? Ma ocup eu de ea, spuse argintiu si după ce isi săruta o amuleta, jahista, scoase o coasa si se pregăti de lupta.
- Cultul lui Jahin? Interesant. Ultimul cu care am luptat, a fost acum 125 de ani in urma si ştiu, ca a trebuit sa-i rup fiecare bucăţita de corp. Corectează-mă, dar ai nevoi de sânge, pentru a ucide? Poftim, i-am mai spus mi-am muscat buza inferioara.
Caninul ii penetra si începu sa-mi curgă sânge, rece si aprins, cu miros acru, dar se închega imediat pe pielea mea. Acesta ramase uimit, ne venindu-i sa creadă. Isi reveni din uimire si Hidan – am aflat cum îl cheamă – m-a atacat. M-am ferit foarte uşor, unduindu-mă ca apa, pe langa coasa, ferindu-mă exact in ultima clipa. Nici nu mă deranjam sa-mi activez ochii, fiindcă erau aproape aceleaşi atacuri. Cat de plictisitor. Am căscat si am făcut un pas spate-dreapta si trecu la cativa centimetri de mine, coasa, înfigându-se in pamantul tare. Ii zâmbesc si ii apuc cablul. Îl trag spre mine si când este aproape de mine, ii dau un picior in abdomen, trimiţându-l in braţele surori mele. Am început sa rad ca nebuna, dar Kagero îmi spune ca jocul s-a sfârşit si in clipa următoare, începe sa bata un clopot. Îmi astup urechile, pic in genunchi si încep sa tip si sa zbier ca nebuna. Sunetul acela îmi făcea pe creier. Clopotele sau clopoţei si apa din temple, mă puteau răni, in rest nimic. Trebuie sa scap de acel clopot si ştiu si cum. Cu greu, mi-am adus mâinile in fata si am făcut nişte semne din ele. Am tras aer in piept si am spus:
- Futon-Katon: Spirala de foc jutsu, si când am suflat, aerul s-a făcut foc, in spirala cu temperatura mare, lovind in plin templul si pe sora mea si iubitul ei.
Sunetul clopotului înceta imediat si eu am tăiat alimentarea cu chakra. Focul distruse de tot templu si restul. Am zâmbit, dar am auzit cum se grăbeau gardieni încoace. Numai aveam putere defel din cauza clopotului, sa mă mişc din loc, dar puteam sa invoc. Mi-am muscat degetul mare, pana a dat sângele si apoi am făcut nişte semne. Am pus mana cu degetul rănit pe pamant.
- Invocare jutsu, si la chemarea mea veni.
In fata mea stătea, ghemuit un vârcolac – un lup uriaş – negru, înalt de 3 metri. Parul blăni, era scurt si rar, dar se puteau vedea coastele si coada lunga. Vine spre mine si eu mă urc, cu dificultate in spatele lui. Degetele prinseră parul sau scurt si i-am spuse sa plece. Vârcolacul se lansa intr-o alergătura, ca întrecerea si pe cel mai rapid ninja. Curentul de aer îmi biciuia fata, dar nu băgam acest amânunt in seama. Viteza cu care se mişca, se apropia de a mea, dar măcar, nu mă capturau din nou. Vad o femeie intr-o poiana si ii spun, s-o ia pe acolo. Vârcolacul sari pe deasupra ei si eu, m-am aruncat asupra ei. Aceasta scoase un ţipat scurt, înainte, sa-mi înfig colţi, ucigaşi in gatul ei si sa-i sug seva dulce, ce ii curgea prin vene. După ce ii iau si ultimul strop, de suc dulceag, îl las pe vârcolac, s-o devoreze. M-am urcat intr-un copac, pentru a nu simt misorul de carne cruda. Ochii mei, erau albaştri-deschişi, priveau totul la 360 de grade, chiar si in elipse sau spaţiu. Au trecut 24 de ore, de la evadarea mea, si totuşi, nimeni nu mă căuta? Poate mă va căuta, cineva important mie. Langa mine apăru vârcolacul si botul sau cu sânge, vru sa se mângâie de fata mea.
- Nici sa nu indraznesti. Caspy, ce şti despre Madara si Jin? Îl întreb, privind, marea de smarald, care se întindea de jurul împrejurul meu.
- Jin, a înfiinţat clanul Hyuuga, uşor de recunoscut după ochii indigo, iar Madara l-a ucis pe Izuna, dar acesta nu a murit, doar a devenit ca tine. Eu l-am salvat. Madara conduce din umbra Akatsuki, unde au sediul in Satul Ploii, mă instiinta Caspy si dispăru, întorcându-se in lumea lui.
Mai intai trebuia sa iau urma lui Izuna, fiul meu cel mic, dar din cate ştiu, Jin Hyuuga, a fost ucis, de Madara. Ochii mei deveniră ciocolatii si priveam in zare. Izuna, unde te ascunzi?

Sasuke: Stăteam langa un lac, cristalin, alimentat de o cascada si îl aşteptam pe Dulgi sa se întoarcă, cu mesaj de la Orochimaru. Ţineam un flaut in mana si din el iesea o melodie frumoasa, ce ma linistea tot timpul. Acest cantec, imi amintea de copilarie, cand parinti mei traiau si eu, cu fratele meu Itachi ne jucam sau ne antrenam. Dar de ce mereu aveam senzatia, ca tatal meu Fugaku nu era cu adevarat tatal meu? Nici eu sau Itachi nu-i semanam la caracter sau la estica sau carisma. Eu m-am izbit pe mama mea, Mikoto, la par si fata, dar Itachi pe cine, daca nu pe Fugaku? Aud un zgomot si pun mana pe Kusanagi si din tufis iesi un iepuras, alb cu ochii rosi. M-am liniştit si m-am ridicat in picioare. Mi-am dat hainele jos, ramanand in pielea goala, exact cum m-a născut mama. Aveam un corp de invidiat. Muşchi abdomenului se contractau la fiecare mişcare, pe care o făceam. Intru in apa rece, ce îmi făcu pielea de găina, dar m-am obişnuit. Am început sa mă spăl, din cauza funingini si a transpiraţiei, pe care am capatat-o mergând, ca prostul pana acolo. Aud din nou un zgomot in tufiş, dar poate este un alt iepure, dar iepuri, nu îmi iau sabia din teaca si mi-o pun la ceafa.
- Întoarce-te uşor Uchiha, aud un glas, serios si hotărâtor, din spatele meu.
Ma întorc uşor si in aşa fel incat, sa nu mi se vadă, barbatia si in fata mea pe apa era…

Madara: - Cred ca glumeşti, ii spun lui Pein, un tanar de 25-26 de ani.
Avea parul portocaliu, făcut ţepi, si ochii gri-metalizaţi, foarte strani. Pe fata avea o grămada de persinguri. Arata ca dracu, dar acuma numai conta. Abia azi, am aflat, ca dulcea si incantatoarea mea mama, a evadat din închisoarea dintre vulcani si pot pune pariu pe viata mea nemuritoare, ca este după mine. Doamne, ce mă fac cu ea? Ma ridic de la biroul meu, din lemn de abanos si mă duc la fereastra. Chipul obosit mi se reflecta in ea. Aveam in jur de 34 de ani. Parul negru, ca noaptea, era lung pana la omoplaţi, făcut ţepi. O suvita îmi acoperea partea dreapta. Ochii îmi erau roşi, cu 3 punctulente negre pe langa pupila, semn ca aveam sharingan-ul activat. Purtam nişte haine negre si cu bucati de armura peste, acoperindu-mi, umeri, abdomenul si fesele. Ii spun sa-l trimită pe Itachi încoace si ieşi din birou. Doamne, Anki de ce dracu ai plecat de acolo? Cu tine pe afara, mă face sa îmi iau fii si sa dispar de aici, dar sigur, îl v-a căuta si pe Izuna, dar ala este oale si ulcele. Aud un ciocănit in uşa si in birou intra un băiat de 19 ani. Parul negru, ca al meu, era lung pana la omoplaţi, prins in coada la baza gatului. Ochii roşi, datorita sharingan-ului mă priveau cu semne de întrebare. Purta o bluza cu mâneca lunga, albastru-închis si la fel erau si pantaloni. Avea o vesta verde, semn ca a devenit jonin, de fapt era jonin de 3 ani aici. La sold avea doua katane, una mai lunga, alta mai scurta si una in spate.
- Tati ce s-a întâmplat aşa urgent, ca Pein mi-a spus, ca vrei sa mă vezi urgent, îmi spuse brunetul, ne scapandu-ma din priviri.
- Itachi, iţi mai aduci aminte, de legenda pe care ti-o spuneam ţie si lui Sasuke, când Mikoto va trimitea in vacanta la mine si îl mintea pe criminalul acela, ca va trimite in nu ştiu ce tabăra? Îl întreb, aducându-mi aminte de cei doi copii dulci, dar Itachi a trebuit sa ii blocheze amintirile lui Sasuke, cu tatăl lor cel adevărat.
- Despre ninja de diamant, pe nume Naiya, care te-a invatat sa controlezi 5 din 7 elemente. Ai spus, ca a dispărut acum 30 de ani, fara veste si s-a presupus ca este mort…
- Este viu, si este mama mea, Anki Ketsueki. Este bunica ta si a lui Sasuke, mama mea, a lui Izuna Uchiha si a lui Jin Hyuuga. Itachi, daca se v-a ajunge la o lupta intre mine si ea, si o sa mă omoare, te rog sa o implori sa te cruţe, pe tine si pe Sasuke si plecaţi cu ea, ii spun eu, imbratisandu-l cu dor si îmi îngrop fata in umărul sau, ca sa nu vadă, ca plâng.
- Dar, tata, ai s-o învingi si ucizi. Nici o mama nu isi omoară fiul, eventual fiul isi omoară mama…
- Ea nu-i aşa. Daca te vei întâlni cu ea, vei înţelege, cine este. Itachi, vreau sa-i spui lui Pein, sa le zică lu’ restul membrilor, ca vreau orice mişcare a ei, ii spus, privindu-l in ochi, fiindcă lacrimile, le-am şters de vesta lui.
Fiul meu încuviinţa din cap si ieşi din birou. Ma aşez obosit pe un scaun, dar simt o prezenta străina. Ma întorc si vad in fereastra pe…


Poze:
https://media.photobucket.com/image/anime%20little%20boy/KingdomHeartsFan18/Anime%20Boys/LilKid.jpg - Fiul lui Kagero cu Hidan (imaginaţi-va cu ochii purpurii si in pelerina neagra cu capişon)
https://media.photobucket.com/image/vampire%20girl/amnawarrior/Vampire_Remake.jpg - Kagero Ketsueki
http://www.carpatina.com/Kimono.JPG - Kimonoul ei
http://www.akasuna.net/design/vector/naruto/hidan.png - Hidan înainte de a se lupta cu ea.
http://c2.api.ning.com/files/LxuA1TolAUWidEJuOQqkSBL3K5moDusFoR*Fc-olIstocgYUhkO0-33s5G6nqhDDnF7yobjK4RI6I03vqo69MRxQyG1Y00zk/VampGirl.jpg - Anki arătându-i sângele lui Hidan
http://www.hzeeland.nl/~sipi0002/WereWolf.jpg - Vârcolacul pe care l-a invocat Anki
http://th08.deviantart.net/fs46/300W/f/2009/167/1/f/1fa2ff5ee26f8d3e390be8c79aa50ede.jpg - Sasuke in apa ( ignoraţi prelata de la dus si ratusca)
https://media.photobucket.com/image/pein/benj_blank/pein.jpg - Pein din Akatsuki
https://media.photobucket.com/image/madara%20uchiha/thomas_calhoun/Uchiha_Madara_by_shinkita.jpg - Madara Uchiha (adevăratul conducător a lui Akatsuki)
http://fc09.deviantart.com/fs42/f/2009/088/c/e/Jounin_Itachi___COMMISSION_by_tabe_chan.jpg - Itachi Uchiha (jonin in Satul Ploii)
http://spb.fotolog.com/photo/43/4/100/elmatydsm/1208923861_f.jpg - Tata si fii săi ( ca sa ştiţi cine sunt copii lui Madara :-’’)
http://tu.tv/imagenes/videos/i/t/itachi-y-sasuke_imagenGrande.jpg - Itachi cum îl cară in spate pe Sasuke, îndreptându-se spre casa lui Madara.

Cântece:
https://www.youtube.com/watch?v=1Kli7IXtJrs – cântecul lui Sasuke la flaut
https://www.youtube.com/watch?v=ux0Qnn2XEgM – cântecul pentru Akatsuki

Buna ! Am trecut intamplator pe la ficul tau, si mi-am zis ca o sa las si cateva idei in legatura cu acesa. Bun...incepand cu titlul o sa spun ca reflecta intr-totul tot ceea ce ai compus in fic. Este bine ales, si destul de expresv astfel incat poate atrge numerosi cititori pentru acest fic. Ideea este absolut originala, imaginatia nu te lasa la greu si acest lucru se poate vedea inca din primele randuri. Naratiunea este buna , reflecta tot ceea ce se petrece, toata actiunea insa ai grija cum o imbini cu descrierea .De-ai descurcat bine si la capitolul descriere pana acum . Nu iti lipseste acest mod de expunere insa ii mai poti adauga cateva figuri de stil pentru a condimenta putin .Dialogul este perfect , replicile ample, deloc seci...chiar imi place felul in care vorbesc personajele. Imi place ca nu ai schimbat foarte mult caracterul lui sasuke din anime si nici postura lui aparte. Personajul creat de tine este foarte foarte bine ales din punctul meu de vedere si mi se pare cu adevarat plin de expresivitate. Astept nextu , pentru ca trebuie sa recunosc ca sunt in suspans. So multi si mult spor la scris!

Acuma cap nou si multumesc pentru comenturi

Întâlniri

Sasuke: In spatele meu era, fata aceea de la închisoarea dintre vulcani. Arata mult mai diferit fata când am văzut-o prima data, era alba ca varul, dar acum a capatat putina culoare in obraji osoşi si pe piele. Parul ei negru, ca abanosul, lung pana aproape de fund, era răsfirat de curentul cascadei. Ochii de un albastru spre alb, mă priveau cu bucurie?! Costumul ei negru de lupta, expunea un corp, pe care orice bărbat, si-ar dori sa-l simtă sub el. Îmi spune sa ies afara, dar eu, cum sunt pudic de natura mea, refuz.
- Sa nu-mi spui, ca pana acum nu te-a văzut o femeie sau vreo tânăra gol, cum te-a adus pe lume mama ta, Mikoto Uchiha, îmi spuse, pe un ton maliţios si căscând ochii de uimire, intr-un mod foarte straniu.
- Ce te interesează pe tine, ce fac cu viata mea? Hai întoarce-te cu spatele, sa mă pot imbraca, ii spun, in timp ce obraji mei , capatara o culoare trandafirie.
- Ce copil eşti, parca ai fi taica-tu in piele, când avea 14 ani si se maturiza, hai o data Domnul rusinica, si mă apuca brutal de braţ si mă scoase afara din apa, care îmi apăra „goliciunea” de ochii curioşilor.
M-am inrosit la fata, mai ceva ca roşia, arătând de-a dreptul patetic. Tânăra nici nu baga de seama, ca eram roşu sau sa-si coboare ochii, aceea siniştri pe corpul meu. Ajunşi la mal, ii spuse sa mă imbrac, si aşa am făcut. Ma imbracam cu încetinitorul, vrând sa trag de timp, pana apare Dulgi, s-o atace. M-ai trăgeam cu coada ochiului la ea si vad, ca stătea in spatele meu, privind cerul, perfect calma si rabdatoare. Cine era ea si ce vroia de la mine? După 10 minute, m-am imbracat, ştiu ca este ciudat, ca de obicei, mă îmbrac in vreo 5 minute maxim. Ma întorc spre ea si atunci isi aţinti ochi spre mine. Privirea ei, îmi dădea impresia, ca vedea prin mine, ca byakugan-ul clanului Hyuuga, dar aveam senzaţia ca îmi vedea si organele. Vreau s-o întreb ceva, dar un zgomot din tufiş, mă făcu, de fapt, ne făcu, sa ne aţintim acolo privirea. Din pădure, ieşi Kabuto, aragaz cu patru ochi. Purta pelerina lui neagra si lunga.
- Sasuke-kun, ne trădezi, prin cooperarea cu Anki Ketsueki? Ma întreba, pe un ton mieros, ce îmi toarse automat stomacul pe dos, dar si uimindu-mă sa aflu cine era persoana de langa mine.
- Deci tu eşti acel Kabuto, despre care se vorbea in închisoare, lingăul lui Orochimaru. I-a zi, vrea sângele meu? Eu nu ti-l dau, a spus si a mijit ochii, scoţându-si o katana foarte ciudata.
Katana, era un pic mai lunga decât a mea si avea taisi dublu, dar taisul, era alb ca spuma laptelui, incat mă făcu sa cred ca este din argint. Mânerul era alb, si avea semnul unui dragon si atunci mi-am adus aminte de săbiile fantoma. Erau trei: Youkai – pe care o ţinea aceasta Anki – si alte doua, Oujou si Aiso. Argintiul zâmbi si isi aranja ochelari, aceea idioţi, care îl făcea sa semene ca o broasca. Isi scoase un kunai si porni cu viteza spre ea, dar bruneta, zâmbi si dispăru, dar apăru langa el. Lama lui Youkai, trecu prin braţ, dar nu-l taie. Imediat, pielea deveni roşie, parca avea sânge sub ea si atunci îmi pica fisa. Lama katanei devine reala in interiorul corpului si când iese, devine fantoma. Nici măcar un medic, nu poate sa-si dea seama cat de letale sunt aceste katane. Kabuto văzu si disparul intr-un fum argintiu. Anki mai întoarse o data katana si o baga in teaca. Ma privi o data si veni spre mine, in timp ce făcea nişte semne de mâini. Ajunse in fata mea si am început sa bat in retragere, dar degetele ei, aratator si mijlociu, mă loviră in frunte, cum făcea Itachi. Când mă atinseră, o grămada de amintiri incetosate, dar una îmi ieşea in evidenta un bărbat de 36-38 de ani, cu parul negru si in spate avea ţepi. Partea dreapta era acoperita de par, dar ochiul stâng, era rosul datorita sharingan-ului. Purta o bluza albastra, cu mâneca trei-sfert si o pereche de pantaloni negri. Avea unghiile făcute oja neagra. Stătea pe o banca de lemn si isi mişca buzele, parca invitându-mă sa mă aşez langa el. Fac un pas si mi se rupe firul, picând intr-un abis adânc si întunecos…

Anki: Stăteam pe apa cu katana nepotului meu, lipita de maxilarul sau. Ochii săi se uitau cu frica in ai mei. Stătea in aşa fel incat sa nu-i vad „mândria”, cea ce mă făcu sa-mi dau fara sa se observe. Ii spun sa iasă afara, dar refuza, arătând ca este pudic.
- Sa nu-mi spui, ca pana acum nu te-a văzut o femeie sau vreo tânăra gol, cum te-a adus pe lume mama ta, Mikoto Uchiha, ii spun pe un ton maliţios si căscând ochii de uimire, intr-un mod foarte straniu, aşa cum făceam când Madara si Izuna erau copii mici.
- Ce te interesează pe tine, ce fac cu viata mea? Hai întoarce-te cu spatele, sa mă pot imbraca, îmi spune si obraji săi capatau o roşeaţa uşoara, pe care o aveau muritori, facandu-i sa para dulci.
- Ce copil eşti, parca ai fi taica-tu in piele, când avea 14 ani si se maturiza, hai o data Domnul rusinica, si îl apuc uşor de braţ si îl scot afara din apa, care ii acoperea partea intima de ochii iscoditori.
Vad, ca se făcu, mai ceva ca racul si arata foarte patetic. Nici nu-mi pasa de cum arata acolo jos sau daca are par sau cu ce se mândri. Ajungem la mal, Sasuke se mişca cu încetinitorul, pentru a se imbraca. Strâmb o data din nas si încep sa privesc cerul. Madara daca ai şti cat de mult seamănă acest băiat cu tine la caracter, nu ştiu de ce i-ai şters memoria, dar eu ii reda înapoi amintirile. Îl aud cum se întoarce spre mine si automat îmi aţintesc ochii spre el. Vad o concentraţie de chakra in partea dreapta a gatului si era demonica. Ma concentrez puţin si vad, semnul blestemat a lui Orochimaru. Deci şarpele asta a găsit o modalitate de a reproduce pecetea blestemului a vârcolacilor, de pe spatele meu, dar nu in totalitate si finisata, ci in stare bruta. Trebuie sa mă uit la acel semn. Sasuke vrea sa-mi spună ceva, dar un zgomot din tufişuri, ne atrase atenţia spre acel loc. Din pădure ieşi Kabuto, lipitoarea lui Orochimaru, purtând o pelerina neagra.
- Sasuke-kun, ne trădezi, prin cooperarea cu Anki Ketsueki? Îl întreba pe un ton mieros, ce deja îmi făcu mie scârba. Doamne ce lingău.
- Deci tu eşti acel Kabuto, despre care se vorbea in închisoare, lingăul lui Orochimaru. I-a zi, vrea sângele meu? Eu nu ti-l dau, am spus si am mijit ochii.
L-am scos pe Youkai din teaca si am îndreptat vârful spre pamant. Ochelaristul mi-a zâmbit, in timp ce isi aranja ochelari săi de broasca. Isi scoase un kunai si mă ataca. Ma mişc cu viteza si ajung langa el. Trec katana prin braţul sau, taiandu-i venele, muşchi si oasele, dar pielea ramase nevătămata. Acesta era farmecul katanelor fantoma: Youkai, Oujou si Aiso. Nici măcar un medic ninja, nu-si dădea seama de moartea victimei. Pielea lui Kabuto începu sa se inroseasca, pe semn ca, era sânge sub piele. Acesta observa si dispăru ca un las, intr-un nor de fum gros si argintiu. Îl privesc o data si merg spre el, in timp ce făceam nişte semne din mâini. Vad cum bate in retragere, dar tot îl lovesc cu aratatorul si degetul mijlociu. Sta vreo 5 minute in picioare, apoi ii se înmoaie genunchi. Îl prind in braţe si îl imbratisez drăgăstos.
- Sasuke, scumpul meu nepoţel, semeni foarte mult cu tatăl tău, ii şoptesc si îl pup pe creştetul capului.
Îl iau in spate si dispar de acolo, intr-un vârtej de frunze. Apar intr-o poiana si îl aşez la baza unui copac. Ii trag uşor gulerul si ii privesc semnul blestemat. Ma mira faptul ca mai era in viata, la forma bruta, a semnului. Băiatul a fost ajutat de sharingan, dar si un imens noroc chior. Puteam sa-l scap de semn, dar trebuia sa fiu intr-un spital. Oftez resemnata, dar simt o arsura pe gat. Cum naiba sa-mi fie foame, ca tocmai am mâncat! Îl miros pe brunet si regret imediat. El mirosea destul de bine, dar nu aveam de gând sa fac ceva ce as putea regreta. Îl invoc un vârcolac argintiu si ii spun sa aibă grija de Sasuke, ca si ochii din cap. Acesta aproba si eu am plecat la vanatoare. Va trebui sa fiu mai atenta in preajma lui. Îmi alung gândurile si mă pierd in desişul păduri…

Madara: In fata mea era Orochimaru, in pelerina de Akatsuki. Ma încrunt si parca i-am zis ca numai are ce căuta in organizaţie
. Ma ridic si scot o katana si o îndrept ameninţător spre şarpele ala. Acesta zâmbi si isi trecu limba peste buze, facandu-mi scârba.
- Fara frica, Madara. Eu am venit aici sa-ti spun, ca Anki este pe urmele lui Sasuke, îmi spuse el, pe un ton impetuos.
- Sasuke este cu tine si pun pariu ca este aparat, i-o întorc eu si îmi miji ochii.
- M-a trădat si a plecat in căutarea ei, pentru putere…
- V-a fi insiguranta cu Anki si tu de ce eşti aici?
- Vreau corpul tău!! Tipa Orochimaru si mă ataca.
Katana mea lovi kunai-ul sau si produseră scântei. I-am dat un picior in abdomen si cu ocazia asta, m-am împins, despartindu-ma de el. După ce isi reveni, am începu sa ne invartim in jurul biroului. El se întinse peste masa, încercând sa mă taie, dar eu am tăiat in doua biroul si am sărit peste el. In mana mea dreapta se crăie, o bila de foc, pe care am îndreptat-o spre Orochimaru. Acesta vru sa se ferească, dar l-am nimerit in plin cu Turshi (bila de foc, a lui Madara), explodând si peretele, dar si pe el, l-am trimis afara. Aud zgomote pe coridor si uşa fusese dărâmata de Itachi si Pein.
- Tata, ce dracu s-a întâmplat aici? Ma întreba fiul meu cel mare.
Oftez si bag katana in teaca si păşesc peste biroul, care fusese cândva întreg. Ma duc la un perete si privesc o lance cu ambele capete ascuţite. Trebuia sa-l caut eu pe Sasuke si apoi pe Izuna. Daca obţineam iertarea fratelui meu cel mic, aveam şanse sa scap in viata, dintr-o confruntare cu ea.
- Pein, iţi las ţie conducerea lui Akatsuki un timp sau poate pentru totdeauna. Itachi, fa-ti bagajele, avem noi doi o misiune de rang S, le spun celor doi ce au de făcut.
- Dar…, începu Pein, dar l-am adus la tăcere.
- Trebuie sa-l găsesc pe Sasuke si sa-i dau înapoi memoria si sa-mi găsesc fratele. Ştiu ca Izuna nu-i mort, ca astfel, Anki ar fi venit direct aici, si as fi fost mort. Nici măcar Turshi nu m-ar fi scăpat. Ea este un ninja, de care se tem si cei mai puternici kage si chiar shoguni tarilor, o vor moarta. Aceasta fiinţa este mama mea. A mea si a lui Izuna. Bunica lui Sasuke si a lui Itachi. Parca aveam un frate mai mare decât mine, dar ala a creat clanul Hyuuga, dar nu mai interesează de el. Mama mereu a avut ochii pentru mine si Izuna, dar puterile si crimele ei, au băgat-o la zdup. Gata cu melancolia asta. Itachi, fa-ti bagajele si lasati-ma in pace, tip la ei si cei doi dispărură, care cum încotro.
Trebuia s-o găsesc cu orice preţ. Măcar, daca ar fi Sasuke cu ea, ar fi mult mai bine, ca era in siguranţa cu ea. Oftez din nou si mă apuc sa-mi fac bagajul. Oare unde se afla ea acum?...

Poze:
http://media.animevice.com/uploads/0/1250/63338-white_dragon_katana_sword_540_super.jpg - katana fantoma a lui Anki, Youkai ( denumirea taisului, înseamnă fantoma)
http://i2.iofferphoto.com/img/item/414/716/26/o_JAPANESE-OFFICER-KATANA-SWORD-105215.jpg - Oujou (moarte) este a lui Anki
http://cscwholesale.com/images/UC1130.jpg - Aiso (boala) este tot a lui Anki
http://fc02.deviantart.com/fs19/f/2007/267/f/a/Madara_Uchiha_by_Tales_of_sharingan.jpg - Madara in amintirile lui Sasuke
http://www.aspera.nu/simon/bilder/1989Orichalcos-med.jpg - pecetea blestemului a vârcolacilor de pe spatele lui Anki

Cântece:
https://www.youtube.com/watch?v=XyjubNR-I54 – cântecul pentru toata povestea :D