AcasaBroken rose
+2
Bobocel.
Insane Tenshi
6 participanți
Anime Sign :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fanfiction :: Original Fics
Pagina 1 din 1
Broken rose
Scris de Insane Tenshi Sam 08 Mai 2010, 20:03
Mda o idee de fic original. Sper sa va placa, mai ales ca lam scris si la persoana 1.
Ps: Acest fic este inspirat partial din viata mea, deci am simtit nevoia sa ma''descarc'' spus asa. Daca nu va place eventual nul cititi.
Capitolul 1
Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare toata priveslistea sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat. Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul si ma sperie.
Totul din jurul meu e racoare si liniste. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte.
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Se apropie ea cu teama de mine.
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,la crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima neastamparata mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea in capul in poala suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun mana usor pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!...
Ps: Acest fic este inspirat partial din viata mea, deci am simtit nevoia sa ma''descarc'' spus asa. Daca nu va place eventual nul cititi.
Capitolul 1
Afara ploua neincetat. Picaturile stravezii si reci imi bat puternic in geam, iar eu privesc uimita si nepasatoare toata priveslistea sumbra si trista. Cerul e suparat si innorat. Plange cu atata frustrare si se varsa pe pamant cu o furie extrema. Vad ca acum incepe sa tune si sa fulgere. Linii albastre si conturate insotite de zgomote lumineaza cerul si ma sperie.
Totul din jurul meu e racoare si liniste. Pe masa de langa mine, sta un trandafir rosu ofilit. Camera este asa de mare incat pare sa ma inghita si sa ma pierd in ea. O odaie patrata mobilata doar cu un pat pe mijloc bine aranjat cu o cuvertura de matase galbena. In fata patului se afla geamul gol la care stau eu incremenita. In dreapta mea am masa care are si o oglinda deasupra ei placata cu rama de argint. In oglinda se vede reflexia sifonierului meu de cires care face umbra langa mine.
Ma uit fara sa vreau la trandafir, apoi imi ridic privirea in oglinda si-mi vad ochii caprui care sunt destul de patrunzatori si seriosi, fata ovala si albicioasa, buzele groase si rosiatice. Genele sunt incarcate de rimel, iar bretonul imi sta pe frunte.
Parul ciocolatiu mi-l prinsesem inca de dimineata sus si imi venea pana la solduri desfacut.
Imi trec mana prin breton si ma stramb in oglinda. Apuc, pe urma trandafirul, insa cand il ridic putin cateva petale insagerate cad ramanand absolut gol, doar stamina si bulbul de polen. Pana si mirosul era a ceva uscat. In acea furtuna, am deschis fereastra si plina de sila am aruncat tulpina de la etajul doi al casei direct in iarba. Cata raceala trebuie sa am pentru persoana pe care mi l-a dat!
Peste cateva clipe ma simt intrerupta de un ciocanit brutal in usa camerei mele. Se deschide si in crapatura apare o satena inalta si subtirica imbracata in stil gotic. Ochii ei negrii erau machiati cu negru intunecos si lucios, buzele subtirele, nasul carn. Avea parul pana la nivelul sanilor si perfect drept. Pe ambele maini avea cate 3 inele zorzonate. Pieptul era acoperit de un tricou rosu cu galben cu impremeuri copilaresti , o fusta neagra cu volane si colanti stransi pe picior negri. Se apropie ea cu teama de mine.
- Ce vrei Olivia? o intreb eu curioasa si rece.
- Avem treaba, Denissu! Iar tu stai aici singura si bocesti! Timpul ne preseaza fato! Daca vrei ca visul nostru sa se implineasca trebuie sa te zbati si daca stai aici si plangi nu faci nimic!
Cuvintele ei nu ma impresionau, dar cuvantul ''plange'' imi intepase amar sufletul de parca inghitisem otrava. Eu eram o fire dura si nu plangeam de multe ori fizic. Refuzam sa fac asa ceva.
- Si daca vrei sa stii! Stau aici si-mi planific miscarea! N-am nevoie nici de ajutorul tau, nici al Bodo, nici al nimanui! S-a inteles!?
- Bine Denissu! Da-i cu piciorul la o sansa de a iesi din mizeria asta, de a ajunge cineva! O stea, o valoare! se ratoi Olivia la mine in timp ce mai avea putin si suspina.
- Pentru ce sa devin o stea? Pentru ca altii sa ma critice ca nu sunt perfecta, sa-mi caute defectele! Revino-ti Olivia! Lumea s-a schimbat, iar eu nu am incredere in ea! zic eu repezita in timp ce ma ridic prinvind-o aprins in ochi pe fata.
- Atunci sa ramai asa...un nimic!
Suparata dupa aceasta replica, Olivia pleca din camera trantindu-mi usa in nas. Gestul ei nu m-a impresionat cu nimic, dar replica sa mi-a cam dat de gandit. Desi am fost nascuta in zi mare si am talente, lumea, de invidie ,la crede defecte, iar pe mine ma coboara si ma indeamna sa ma retrag intr-o lume a mea. Imi trec mana prin par, apoi ma arunc in pat cuprinzand perna intr-o duioasa imbratisare. Fata Oliviei si seriozitatea ei precum si dorinta de a face ceva este incredibila. Eu n-am puterea ei. Eu sunt eu...
O lacrima neastamparata mi se strecoara printre ploape si coboara pe obraz in jos pana cade pe mana. Culmea, e rece!
Pana si perlele lacrimare sunt reci ca gheata. Poate ca are dreptate sau poate nu.
Ma ridic si-mi sterg obrazul. Realizez ca ploaia s-a oprit si deschid fereastra. Pomii varsa de pe frunzele lor numai lacrimi de roua. Cerul pare ca incepe sa se limpezeasca, dar sufletul meu inca e in furtuna. Ma uit pe iarba si vad trandafirul plouat. Era cel pe care mi-l daruise Bodo de ziua mea! Iar eu l-am distrus. Repezita ma avant pe usa, merg pe hol si cobor scarile casei galagios. Olivia statea in living, pe canapea in capul in poala suparata pe mine. Eu atunci ma apropii de ea si ii pun mana usor pe umar. Ea imi respinge gestul cu brutalitate.
-Olivia asculta-ma! Daca tu vrei sansa asta profita de ea, eu nu! Imi pare rau!
Intoarce privirea jumatate incantata jumatate dezamagita.
- Asta nu mai e un vis daca tu nu ma ajuti sa-l indeplinesc! Vreau sa-l indeplinim impreuna!...
Ultima editare efectuata de catre Denissu Sweet Kid :] in Mier 22 Sept 2010, 18:58, editata de 1 ori
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Bobocel. Dum 09 Mai 2010, 13:15
Am aterizat si eu pe la ficul tau>.< !
In primul rand am fost atrasa de numele titlului care imi place mult de tot. Inspira mult mister.
Nici nu m'am apucat bine de citit ca m'a deranjat o replica care dupa parerea mea este seaca.
"Afara ploua neincetat." Puteai sa pui virgula si sa continui sau nu stiu dar dupa aceasta replica ai avut descrere. E ca si un bat lasat in vant propozitia asta.
Greseli de tastare\exprimare nu am observat. Estetica nu deranjeaza la ochi.
Dialogul nu este sec si replicile bine gandite.
Naratiunea si descrerea se impletesc. Descrierea ese frumoasa, dar nu prea am inteles ideea. Trebuia sa detaliezi mai mult ceea ce se intampla poate ma prindeam si eu.
In rest astept sa vad ce se intampla.
Multa inspiratie si succes in continuare!
Bye!
In primul rand am fost atrasa de numele titlului care imi place mult de tot. Inspira mult mister.
Nici nu m'am apucat bine de citit ca m'a deranjat o replica care dupa parerea mea este seaca.
"Afara ploua neincetat." Puteai sa pui virgula si sa continui sau nu stiu dar dupa aceasta replica ai avut descrere. E ca si un bat lasat in vant propozitia asta.
Greseli de tastare\exprimare nu am observat. Estetica nu deranjeaza la ochi.
Dialogul nu este sec si replicile bine gandite.
Naratiunea si descrerea se impletesc. Descrierea ese frumoasa, dar nu prea am inteles ideea. Trebuia sa detaliezi mai mult ceea ce se intampla poate ma prindeam si eu.
In rest astept sa vad ce se intampla.
Multa inspiratie si succes in continuare!
Bye!
Bobocel.- Mesaje : 493
Re: Broken rose
Scris de Insane Tenshi Dum 09 Mai 2010, 20:35
Multumesc de comm Miaunella si sper sati placa nextul. Stiu ca este cam fortat poate. 
Capitolul 2
Am ramas uimita de ce-mi putea spune Olivia, faptul ca depindea de mine sa fim impreuna in toata tarasenia asta. O privesc cu atata mirare vreo cateva clipe, nestiind ce sa-i raspund. Revin la ipostaza mea de tipa rece si ii intorc spatele. Ea incepe sa planga cu lacrimi mari si grei sughitand. Imi vine sa ma bat cu palma in frunte. Probabil ea ma considera prietena ei cea mai buna, care o cunoaste cel mai bine si are nevoie de ajutor. Eu nu-i pot oferi ceea ce ea vrea. Sunt prea introvertita. In momentul de fata nu ma pot ajuta pe mine.
Incerc sa urc cu pasi usori inapoi la etaj, in camera mea si s-o las sa se vaicareasca cat doreste.
- Denissu, esti o lasa!!! se rasteste Olivia cu un ton furios intorcandu-se catre mine cu o uitatura profunda.
Cuvintele ei m-au strapuns direct in suflet asemenea unui cutit. Simt cum un fior rece imi rasare in tot pieptul si parca ma tine pe loc. Nu pot face nici o miscare.
- Ce ai spus?? Ai grija cum vorbesti pustoaico! Nu ma face lasa, daca nu stii cum sunt!
- Ba esti! Ti-e frica sa infrunti lumea doar pentru ca ai conceptiile si parerile tale despre ea! Lasi propriile pareri sa te doboare sa-ti atingi scopul! Daca ti-ai dori cu adevarat sa-ti implinesti visul ai lasa deoparte prejudecatile tale si parerile celorlalti despre tine!
- Vorbesti prea mult! Nu sunt o lasa! Sunt o luptatoare si nu voi fugi, voi lupta cat va fi nevoie.
- Sa te vad Denissu! Atunci sa te descurci singura! Eu nu ma mai bag!!
Olivia se ridica si trece pe langa mine fara a mai scoate o vorba. Isi ia vestuta de blugi de pe cuier si pleaca pe usa trantindu-o aproape s-o scoata din balamale. Eu raman nedumerita si incerc sa inteleg de la ce a pornit aceasta cearta stupida. Peste cateva clipe imi suna telefonul, care era un jaf de Nokia n97. Vad ca era Bodo care si de dimineata incercase sa ma sune, dar eu nu am fost pe faza. Apas butonul de raspuns si duc celularul la ureche. Nici nu apuc bine sa salut ca Bodo parea stresat si avea o voce tremuranda in telefon.
- Bodo, ce s-a intamplat? intreb eu speriata.
- Denissu vreau sa te vad! Ce zici ne intalnim in 20 de minute la cafeneaua Exer!
Eu il refuz, dar insista. Stau cateva clipe pe ganduri si ii aprob invitatia. Inchid telefonul si urc sus sa ma imbrac. Deschid sifonierul si incep sa inhat un tricou mov cu o pereche de blugi si adidasi obisnuiti albi. Imi pieptan putin parul si inchid usa la intrare. Merg pe jos vreo 10 minute pana trec parcul Central, apoi vreau s-o iau pe o alee direct la cafenea.Strada este pustie deocamdata si nu are decat o singura banda de mers. In ambele parti este cate un trotuar cu pe care umbla trecatorii nepasatori. Ma apropii incet de parcul Central care este unul de dimensiuni remarcabile. Un loc impadurit impanzit de banci si cateva tarabe cu scaxuri unde ai vrea sa-ti petreci o dupa-amiaza. Concertul pasarilor din nuci , castani si stejari se intrec melodios si ma linististesc.
Nici nu apuc sa trec parcul bine si sa ajung la cafenea, ca vad o Toyota Avensis neagra ca opreste in dreptul meu. Eu continui mersul, dar tipul cu masina claxoneaza insistent. Deja incepe sa ma streseze si sa ma dispere. Pentru a nu face scena in mijlocul strazii, m-am chinuit sa ma abtin.
Geamul portierei soferuluis se deschide si nu vad pe nimeni altul decat Bodo. Cand il vad tresar de uimire, dar si de entuziasm. Ce ma bucura ca-l vad!
Urc in masina si ma conduce in parcarea cafenelei. Cand dau sa cobor, el ma opreste cu mana sa-mi dau jos centura. Atunci in sufletul meu se instaleaza teama si ingrijorarea. Il privesc pe acest baiat saten cu ochii albastri si cu parul tepos. Are niste buze asa de bine definite, dar eu pastrez distanta. Pe moment purta costum de blugi si jacheta neagra, iar in maini manusi care acopera doar podul palmei.
- Ce vrei Bodo?
- De ce nu m-ai sunat azi dimineata?
- Poftim? Pe ploaia aia? Ai innebunit?
- Denissu! Denissu!
- Ce vrei? Nu mai ma sacai! Ai vorbit cu Olivia?
- Nu vrea sa raspunda la telefon. Iarasi cred ca v-ati certat! Denissu daca tu nu vrei sa faci nimic sa ne ajuti, spune odata ca te retragi si am incheiat citatul! adauga Bodo repezit uitandu-se aspru la mine si parca vrand sa cobor din masina.
Eu am intuit dorinta lui si fara vorba am coborat din masina lui stupida. I-am trantit portiera in nas cu putere si am plecat cuprinsa de nervi.
- Atunci sa nu mai indraznesti sa ma suni si sa-mi ceri ajutorul! Sayonara!
Alerg cuprinsa de furie in drum spre casa. Pentru ce m-am deranjat sa vin. Cum imi prind eu mintea cu doua specimene! Oficial am decis sa tai toate legaturile cu acesti oameni.
Zilele urmatoare ambii au incercat sa ma sune, dar eu continuam sa-mi fac veacul singura hoinarind prin casa pustie. Mergeam ca de obicei la scoala, unde si acolo imi iroseam cateva 6 ore din viata numai sa-i ascult pe colegii mei care vorbesc cu niste cuvinte necivilizate si niste fete, de mai bine de n-ar fi. Stau singura in banca si incerc sa nu-i iau in seama. Viata mea se scurge incet, iar eu nu stiu daca vreodata pot sa-mi ajung visele. O fata ca mine nici nu cred ca are sanse! Totusi sper si sper ca poate intr-o zi totul se va schimba. ..
Capitolul 2
Am ramas uimita de ce-mi putea spune Olivia, faptul ca depindea de mine sa fim impreuna in toata tarasenia asta. O privesc cu atata mirare vreo cateva clipe, nestiind ce sa-i raspund. Revin la ipostaza mea de tipa rece si ii intorc spatele. Ea incepe sa planga cu lacrimi mari si grei sughitand. Imi vine sa ma bat cu palma in frunte. Probabil ea ma considera prietena ei cea mai buna, care o cunoaste cel mai bine si are nevoie de ajutor. Eu nu-i pot oferi ceea ce ea vrea. Sunt prea introvertita. In momentul de fata nu ma pot ajuta pe mine.
Incerc sa urc cu pasi usori inapoi la etaj, in camera mea si s-o las sa se vaicareasca cat doreste.
- Denissu, esti o lasa!!! se rasteste Olivia cu un ton furios intorcandu-se catre mine cu o uitatura profunda.
Cuvintele ei m-au strapuns direct in suflet asemenea unui cutit. Simt cum un fior rece imi rasare in tot pieptul si parca ma tine pe loc. Nu pot face nici o miscare.
- Ce ai spus?? Ai grija cum vorbesti pustoaico! Nu ma face lasa, daca nu stii cum sunt!
- Ba esti! Ti-e frica sa infrunti lumea doar pentru ca ai conceptiile si parerile tale despre ea! Lasi propriile pareri sa te doboare sa-ti atingi scopul! Daca ti-ai dori cu adevarat sa-ti implinesti visul ai lasa deoparte prejudecatile tale si parerile celorlalti despre tine!
- Vorbesti prea mult! Nu sunt o lasa! Sunt o luptatoare si nu voi fugi, voi lupta cat va fi nevoie.
- Sa te vad Denissu! Atunci sa te descurci singura! Eu nu ma mai bag!!
Olivia se ridica si trece pe langa mine fara a mai scoate o vorba. Isi ia vestuta de blugi de pe cuier si pleaca pe usa trantindu-o aproape s-o scoata din balamale. Eu raman nedumerita si incerc sa inteleg de la ce a pornit aceasta cearta stupida. Peste cateva clipe imi suna telefonul, care era un jaf de Nokia n97. Vad ca era Bodo care si de dimineata incercase sa ma sune, dar eu nu am fost pe faza. Apas butonul de raspuns si duc celularul la ureche. Nici nu apuc bine sa salut ca Bodo parea stresat si avea o voce tremuranda in telefon.
- Bodo, ce s-a intamplat? intreb eu speriata.
- Denissu vreau sa te vad! Ce zici ne intalnim in 20 de minute la cafeneaua Exer!
Eu il refuz, dar insista. Stau cateva clipe pe ganduri si ii aprob invitatia. Inchid telefonul si urc sus sa ma imbrac. Deschid sifonierul si incep sa inhat un tricou mov cu o pereche de blugi si adidasi obisnuiti albi. Imi pieptan putin parul si inchid usa la intrare. Merg pe jos vreo 10 minute pana trec parcul Central, apoi vreau s-o iau pe o alee direct la cafenea.Strada este pustie deocamdata si nu are decat o singura banda de mers. In ambele parti este cate un trotuar cu pe care umbla trecatorii nepasatori. Ma apropii incet de parcul Central care este unul de dimensiuni remarcabile. Un loc impadurit impanzit de banci si cateva tarabe cu scaxuri unde ai vrea sa-ti petreci o dupa-amiaza. Concertul pasarilor din nuci , castani si stejari se intrec melodios si ma linististesc.
Nici nu apuc sa trec parcul bine si sa ajung la cafenea, ca vad o Toyota Avensis neagra ca opreste in dreptul meu. Eu continui mersul, dar tipul cu masina claxoneaza insistent. Deja incepe sa ma streseze si sa ma dispere. Pentru a nu face scena in mijlocul strazii, m-am chinuit sa ma abtin.
Geamul portierei soferuluis se deschide si nu vad pe nimeni altul decat Bodo. Cand il vad tresar de uimire, dar si de entuziasm. Ce ma bucura ca-l vad!
Urc in masina si ma conduce in parcarea cafenelei. Cand dau sa cobor, el ma opreste cu mana sa-mi dau jos centura. Atunci in sufletul meu se instaleaza teama si ingrijorarea. Il privesc pe acest baiat saten cu ochii albastri si cu parul tepos. Are niste buze asa de bine definite, dar eu pastrez distanta. Pe moment purta costum de blugi si jacheta neagra, iar in maini manusi care acopera doar podul palmei.
- Ce vrei Bodo?
- De ce nu m-ai sunat azi dimineata?
- Poftim? Pe ploaia aia? Ai innebunit?
- Denissu! Denissu!
- Ce vrei? Nu mai ma sacai! Ai vorbit cu Olivia?
- Nu vrea sa raspunda la telefon. Iarasi cred ca v-ati certat! Denissu daca tu nu vrei sa faci nimic sa ne ajuti, spune odata ca te retragi si am incheiat citatul! adauga Bodo repezit uitandu-se aspru la mine si parca vrand sa cobor din masina.
Eu am intuit dorinta lui si fara vorba am coborat din masina lui stupida. I-am trantit portiera in nas cu putere si am plecat cuprinsa de nervi.
- Atunci sa nu mai indraznesti sa ma suni si sa-mi ceri ajutorul! Sayonara!
Alerg cuprinsa de furie in drum spre casa. Pentru ce m-am deranjat sa vin. Cum imi prind eu mintea cu doua specimene! Oficial am decis sa tai toate legaturile cu acesti oameni.
Zilele urmatoare ambii au incercat sa ma sune, dar eu continuam sa-mi fac veacul singura hoinarind prin casa pustie. Mergeam ca de obicei la scoala, unde si acolo imi iroseam cateva 6 ore din viata numai sa-i ascult pe colegii mei care vorbesc cu niste cuvinte necivilizate si niste fete, de mai bine de n-ar fi. Stau singura in banca si incerc sa nu-i iau in seama. Viata mea se scurge incet, iar eu nu stiu daca vreodata pot sa-mi ajung visele. O fata ca mine nici nu cred ca are sanse! Totusi sper si sper ca poate intr-o zi totul se va schimba. ..
Ultima editare efectuata de catre Denissu-chan ^_^ in Lun 10 Mai 2010, 18:51, editata de 1 ori
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Bobocel. Dum 09 Mai 2010, 20:39
Sunt prima, sunt prima yei sunt prima.
Deci greseli de tastare\exprimare nu am observat.
Nu ai mai avut replici seci.
Dialogul, naratiunea si descrierea se impletesc.
Descrierea este frumoasa, dar te'ai cam axat pe sentimente, poti descrie si locurile unde povestirii, cum arata personajele sa ne inchipuim si noi ceva.
Debea astept sa aflu ce se intampla cu Denissu, ca inca nu inteleg ce este cu acest vis, sau despre ce este legat.
Astept next-ul.
Multa inspiratie si succes in continuare!
Deci greseli de tastare\exprimare nu am observat.
Nu ai mai avut replici seci.
Dialogul, naratiunea si descrierea se impletesc.
Descrierea este frumoasa, dar te'ai cam axat pe sentimente, poti descrie si locurile unde povestirii, cum arata personajele sa ne inchipuim si noi ceva.
Debea astept sa aflu ce se intampla cu Denissu, ca inca nu inteleg ce este cu acest vis, sau despre ce este legat.
Astept next-ul.
Multa inspiratie si succes in continuare!
Bobocel.- Mesaje : 493
Re: Broken rose
Scris de Dya :] Dum 09 Mai 2010, 21:04
Yey un nou fic si nu apuc sal pierd si am recuperat capitolul 1 sal citesc... Se pare ca te descurci mai bine la narat la persoana 1, parerea mea. Sa stii ca ma bagi in mister total... Vrei sa mor aici de suspans...Vreau sa stiu cei cu visul lui Denissu si al Oliviei... 
Descrierea este buna si implicita. Actiunea in ultimul capitol cam banala, dar putin fugarita...
Dialogul nu este sec si este foarte bun....
Astept nextul valamea a mica...
Descrierea este buna si implicita. Actiunea in ultimul capitol cam banala, dar putin fugarita...
Dialogul nu este sec si este foarte bun....Astept nextul valamea a mica...
![Dya :]](https://2img.net/u/3911/29/99/87/avatars/54-13.jpg)
Dya :]- Mesaje : 199
Re: Broken rose
Scris de Insane Tenshi Sam 15 Mai 2010, 14:44
Multumesc de commuri la ambele 
Capitolul 3
La ore nu pot sta concentrata. Ce se intampla cu mine? Off! Toate gandurile mele zboara ca o furtuna in mintea mea, iar sperantele se ingramadesc in suflet si parca s-ar rupe una cate una pana nu ramane decat un mare gol abisal. Ma chinuie gandul rau si alte posibilitati de iesire din situatia asta. Viata mea merge in jos, la scoala nu ma asculta si apreciaza nimeni, acasa ma confrunt cu parintii, visul nu mi-l pot atinge si singurele persoane cu care mai puteam schimba o vorba m-au parasit. Sunt singura intr-o lume plina de demoni fara valoare. Si nu pot sa scap niciunde...
Ziua de azi este total pe dos. De dimineata, stateam in ora de fizica si scriam, cand proful s-a rastit la mine. Eu, eleva model, m-am ridicat in picioare la ordinul lui. Profesorul, un om gras cu parul carunt, ochelari foarte mari si nasul stramb ma privea cu dispret. Purta tot timpul numai costume de sarafan. Si cu mainile la spate, plimbandu-se in jurul meu, a inceput sa ma ia peste picior. Furia mea crestea, deoarece nu facusem nimic gresit sa merit o asa caterinca.
M-a scos la tabla incercand sa ma provoace si mai tare. Mare greseala! Am iesit mergand ca un melc cu pasi fini si lini.
- Scrie ecuatia principiului 1 al termodinamicii!
Eu ma faceam ca gandesc, dar de unde! Nu deschisesem cartea dupa cearta cu Bodo si Olivia.
Am scris pe tabla o amarata de ecuatie ce-mi aparuse intr-un ultim moment. Colegul meu de banca ca era un tocilar, dar in tot sensul cuvantului. Invata mecanic si uita sau se balbaia cand urma sa fie ascultat. A tot incercat sa ma faca sa ma uit la el, sa-mi spuna, dar nimic. Am continuat sa-mi storc mintea, dar nimic nu-mi iesea clar. Vedeam doar scenele mele cu Bodo cand ne certam sau cuvintele Olviei cand m-a facut lasa si mi-a zis despre vis.
- N-ai deschis caietul, nu-i asa? Treci la loc! Imi pare rau, dar asta e! Ai un 4 pe ziua de azi!
Toata clasa a ramas cu gura cascata. Eu am merg nervoasa spre banca cu pasi repezi, aruncandu-ma in scaun cu forta.
- Multumeste-ti ca nu ti-am dat ca la altii 2! Multumeste-mi!
'' Ti-as multumi daca m-as scapa de tine!''
Ora a trecut repede dupa asta. Si asa am tinut-o toata ziua. Si acum tin supararea, iar nervozitatea mea este critica. Sunt suparata si pe mine si pe scoala, aproape ca ma gandesc sa las fie toate si sa plec departe, fie sa mor si iarasi sa plec. Nu stiu, dar daca as fugi as fi o ''lasa''.
Sunt o luptatoare si nu voi renunta. Vreau sa o sun pe Olivia sa-mi cer scuze, dar ceva ma opreste. Au trecut 3-4 zile si nu mi-a dat nici un semn, mi-a respectat dorinta. Ceva din mine ma impiedica, dar las acest obstacol si trec. Ma ridic din patul meu caldut si iau telefonul, apelez si duc la ureche. Dupa cateva secunde suna. Nu raspunde nimeni si ma prinde casuta.
- Olivia, sunt eu Denissu! Imi pare rau ca ne-am certat! Promit sa incerc sa ma schimb si stiu ca inca esti suparata pe mine! Sper sa primesti mesajul meu! Cu bine!
Dupa ce inchid telefonul ma uit pe geam. Si vad langa mine oglinda. Ma privesc si nu stiu cine mai sunt. Ma uit pe pervarz si vad o fundita si un boboc de trandafir. Fundita are culoarea sangelui si sclipeste uimitor. Apuc trandafirul si il plimb pe buze. Parfumul lui imbietor si puternic imi inunda narile si il inspir cu drag. Un miros fermecator! Stiu de unde mai primisem un asemenea trandafir, de la Bodo, de ziua mea!
- Asta e...Asta e de la Bodo! Dar cand a avut el timp sa se strecoare in camera mea si sa-mi lase asta!?
Plina de suspans si totodata si frustrare ca-mi invadase spatiul chiar si pentru o clipa, l-am strans in mana, distrugand fragilitatea si frumusetea florii si transformand-o in fragmente aspre parfumate. L-am aruncat iarasi pe geam, de data asta plangand si ofticandu-ma. Am un nod in inima, il simt clar. De ce ma doare?
- Bodo, idiotule! Hotaraste-te ce vrei de la mine? Daca vrei sa-ti ceri iertare, n-o mai face!...
Capitolul 3
La ore nu pot sta concentrata. Ce se intampla cu mine? Off! Toate gandurile mele zboara ca o furtuna in mintea mea, iar sperantele se ingramadesc in suflet si parca s-ar rupe una cate una pana nu ramane decat un mare gol abisal. Ma chinuie gandul rau si alte posibilitati de iesire din situatia asta. Viata mea merge in jos, la scoala nu ma asculta si apreciaza nimeni, acasa ma confrunt cu parintii, visul nu mi-l pot atinge si singurele persoane cu care mai puteam schimba o vorba m-au parasit. Sunt singura intr-o lume plina de demoni fara valoare. Si nu pot sa scap niciunde...
Ziua de azi este total pe dos. De dimineata, stateam in ora de fizica si scriam, cand proful s-a rastit la mine. Eu, eleva model, m-am ridicat in picioare la ordinul lui. Profesorul, un om gras cu parul carunt, ochelari foarte mari si nasul stramb ma privea cu dispret. Purta tot timpul numai costume de sarafan. Si cu mainile la spate, plimbandu-se in jurul meu, a inceput sa ma ia peste picior. Furia mea crestea, deoarece nu facusem nimic gresit sa merit o asa caterinca.
M-a scos la tabla incercand sa ma provoace si mai tare. Mare greseala! Am iesit mergand ca un melc cu pasi fini si lini.
- Scrie ecuatia principiului 1 al termodinamicii!
Eu ma faceam ca gandesc, dar de unde! Nu deschisesem cartea dupa cearta cu Bodo si Olivia.
Am scris pe tabla o amarata de ecuatie ce-mi aparuse intr-un ultim moment. Colegul meu de banca ca era un tocilar, dar in tot sensul cuvantului. Invata mecanic si uita sau se balbaia cand urma sa fie ascultat. A tot incercat sa ma faca sa ma uit la el, sa-mi spuna, dar nimic. Am continuat sa-mi storc mintea, dar nimic nu-mi iesea clar. Vedeam doar scenele mele cu Bodo cand ne certam sau cuvintele Olviei cand m-a facut lasa si mi-a zis despre vis.
- N-ai deschis caietul, nu-i asa? Treci la loc! Imi pare rau, dar asta e! Ai un 4 pe ziua de azi!
Toata clasa a ramas cu gura cascata. Eu am merg nervoasa spre banca cu pasi repezi, aruncandu-ma in scaun cu forta.
- Multumeste-ti ca nu ti-am dat ca la altii 2! Multumeste-mi!
'' Ti-as multumi daca m-as scapa de tine!''
Ora a trecut repede dupa asta. Si asa am tinut-o toata ziua. Si acum tin supararea, iar nervozitatea mea este critica. Sunt suparata si pe mine si pe scoala, aproape ca ma gandesc sa las fie toate si sa plec departe, fie sa mor si iarasi sa plec. Nu stiu, dar daca as fugi as fi o ''lasa''.
Sunt o luptatoare si nu voi renunta. Vreau sa o sun pe Olivia sa-mi cer scuze, dar ceva ma opreste. Au trecut 3-4 zile si nu mi-a dat nici un semn, mi-a respectat dorinta. Ceva din mine ma impiedica, dar las acest obstacol si trec. Ma ridic din patul meu caldut si iau telefonul, apelez si duc la ureche. Dupa cateva secunde suna. Nu raspunde nimeni si ma prinde casuta.
- Olivia, sunt eu Denissu! Imi pare rau ca ne-am certat! Promit sa incerc sa ma schimb si stiu ca inca esti suparata pe mine! Sper sa primesti mesajul meu! Cu bine!
Dupa ce inchid telefonul ma uit pe geam. Si vad langa mine oglinda. Ma privesc si nu stiu cine mai sunt. Ma uit pe pervarz si vad o fundita si un boboc de trandafir. Fundita are culoarea sangelui si sclipeste uimitor. Apuc trandafirul si il plimb pe buze. Parfumul lui imbietor si puternic imi inunda narile si il inspir cu drag. Un miros fermecator! Stiu de unde mai primisem un asemenea trandafir, de la Bodo, de ziua mea!
- Asta e...Asta e de la Bodo! Dar cand a avut el timp sa se strecoare in camera mea si sa-mi lase asta!?
Plina de suspans si totodata si frustrare ca-mi invadase spatiul chiar si pentru o clipa, l-am strans in mana, distrugand fragilitatea si frumusetea florii si transformand-o in fragmente aspre parfumate. L-am aruncat iarasi pe geam, de data asta plangand si ofticandu-ma. Am un nod in inima, il simt clar. De ce ma doare?
- Bodo, idiotule! Hotaraste-te ce vrei de la mine? Daca vrei sa-ti ceri iertare, n-o mai face!...
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Soleil. Sam 22 Mai 2010, 21:36
Hi There
În primul şi în primul rând mă voi lega de exprimare care lasă de dorit. Foloseşti propoziţii lungi, pe care pu şi simplu le pierzi la un moment dat. Foloseşti mult prea multe figuri de stil, lucru care începe să devină sâcâitor, pentru că descrierea nu se bazează doar pe epitete and so on. Descrierea sentimentelor şi treburi d'astea este destul de bună, deşi mai mergea adăugată pe acolo. Să nu uităm că povesteşti la persoana I , lucru care îţi ofera un real avantaj cu descrierea.
Naraţiunea mi se pare chiar bună. De ce? Am observat că ai ales prezentul ca timp de narare şi reuşeşti să îl menţii, lucru destul de dificil. Un punct în plus XD
Şi dialogul este bine organizat. Nu e nici prea mult, nici prea puţin. Ce pot să zic, îmi place.
Am observat şi o mică problemă cu punctuaţia şi anume faptul că nu prea pui virgule în enumeraţii XD.
Cam asta fost. Spor la scris.
Zbye :3
În primul şi în primul rând mă voi lega de exprimare care lasă de dorit. Foloseşti propoziţii lungi, pe care pu şi simplu le pierzi la un moment dat. Foloseşti mult prea multe figuri de stil, lucru care începe să devină sâcâitor, pentru că descrierea nu se bazează doar pe epitete and so on. Descrierea sentimentelor şi treburi d'astea este destul de bună, deşi mai mergea adăugată pe acolo. Să nu uităm că povesteşti la persoana I , lucru care îţi ofera un real avantaj cu descrierea.
Naraţiunea mi se pare chiar bună. De ce? Am observat că ai ales prezentul ca timp de narare şi reuşeşti să îl menţii, lucru destul de dificil. Un punct în plus XD
Şi dialogul este bine organizat. Nu e nici prea mult, nici prea puţin. Ce pot să zic, îmi place.
Am observat şi o mică problemă cu punctuaţia şi anume faptul că nu prea pui virgule în enumeraţii XD.
Cam asta fost. Spor la scris.
Zbye :3
by A'Svear and SaChan
Soleil.- Moderator
- Mesaje : 331
Re: Broken rose
Scris de Insane Tenshi Joi 03 Iun 2010, 20:42
Cap 4
Ma chinui sa descifrez gestul lui Bodo, desi e tot mai enigmatic. Las in urma aceasta sinchiseala si ma apuc sa-mi restabilesc gandurile si sa le pun intr-o ordine mai precisa.
Viata mi-a luat o intorsatura gresita, iar eu n-o sa stau cu mainile in san. Este dimineata si soarele imi orbeste ochii cu razele sale patrunzatoare. Este din cate vad, pe calendarul agatat in perete; sambata. O zi de libertate pe care mi-o voi petrece prizoniera intre patru pereti. Sunt adancita in suferinta si pot sa simt clar cum inima sangereaza de otrava. Toata viata mi s-a reprosat ca nu sunt buna, ca nu stiu ce. Am invatat ignor cu desavarsire toate aceste cuvinte si jigniri, care nu dau decat urme de lipsa de bun simt. Eu sunt eu, asa ca sa nu se compare cu mine!
Stau intinsa pe pat privind in vag tavanul. E o intindere de var alb lucrata cu maiestrie de zidari. Lustra este stinsa. Patul meu este dezordonat si la fel sunt si sentimentele mele. Nu mai pricep nimic. Am luat acel 4 la fizica, daca ii spun mamei, va suferi enorm. I-am promis serios ca nu vor mai fii note sub 6, dar de unde. Cu un profesor ca al meu ma mir!
Imi plimb picioarele unele peste altele in pat. N-am stare. Anxietatea se transforma in nervi fara sursa de provenienta. Stau asa ore intregi pana la pranz. Nici la micul dejun nu ma deranjez sa ma duc.
Pe la 12,30 telefonul meu suna intruna. Ma uit disperata sa vad cine era. Pe ecran apare numele Oliviei. Inima imi sta in loc si parca totusi astept cu nerabdare sa-i vorbesc. Au trecut 5-6 zile , poate chiar saptamana. Apas pe butonul de acceptare si duc celularul la ureche.
- Denissu, esti bine? Cum te simti? spuse Olivia cu o stare de ingrijorare. N-ai mai dat semn de o saptamana? Ce s-a intamplat?
- Mi-ai respectat dorinta! Asta ai facut!
- Denissu, peste o saptamana avem proba de auditii, vreau sa stiu daca vii depinde de tine!
- Cum ramane cu Bodo? intreb eu putin ironica.
- Bodo ni se va alatura! Te rog, Denissu. Trebuie sa ne atingem visul! Te rog spune-ne!
- Dar eu ce voi face...Nu sunt pregatita! exclam eu cu o voce slaba.
- Tu esti sufletul formatiei! Tu vei da valoare la RED STONES!
Cuvintele ei m-au marcat profund si sinceritatea cu care le rostise si mai tare. Faptul ca vroia sa facem o formatie cu mine ca solista, cu vocea mea cu melodiile mele. Cu toate astea, ma simt flatata ca totul sta pe baza mea. Accept propunerea ei si stabilim si o intalnire impreuna: eu, Olivia si Bodo. Dupa ce termin convorbirea, ma imbrac intr-un hanorac maroniu si o pereche de blugi mulati. Parul il las desfacut si pornesc pe scari in jos, inhatand telefonul in graba. Casa era pustie. Pasii mei avura ecou, semn ca traiesc intr-un loc inchis si sufocant. Merg cu taxiul pana la parc. Acolo gasesc pe cei doi uimiti si veseli ca ma revad dupa atata timp. Citesc in ochii Oliviei un dor apasator si duios , iar la Bodo un dulce sentiment de revedere. Ii pup pe amandoi pe obraji si incepem sa discutam. Bodo frecandu-si mainile,ma roaga sama alatur formatiei.
- Bine fie! Visul nostru va deveni real! Sa punem Red Stones pe picioare! Cand e reprezentatia!?
- Sambata viitoare, astfel ca nu ne afecteaza programul scolar! La ora 11 vom fi acolo, stadionul Panduru.
- Deci Olivia, ce melodie vom aborda? intreb eu putin curioasa.
Bruneta plina de incredere in sine raspunse:
- ''Broken rose!''...
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Dya :] Mar 08 Iun 2010, 22:08
Mai las si eu un comm pe la fiction ca miera dor sa citesc...
Mai in sfarsit aflu ce se intampla cu Denissu in sfarsit, desi presimt ca mai e ceva...
Descrierea este ceva de ea aici, dar mai puteai adauga...
Dialogul este suficient si bun, actiunea cam curca plouata...La final iai pus rechete ai cam grabito, puteai sa mai prelungesti cu intalnirea lor...
Ai face bine ca urmatorul capitol sa fie mai lung si mai incitant ca daca nu...DACA NU!!!nu se spune
Bye
Mai in sfarsit aflu ce se intampla cu Denissu in sfarsit, desi presimt ca mai e ceva...
Descrierea este ceva de ea aici, dar mai puteai adauga...
Dialogul este suficient si bun, actiunea cam curca plouata...La final iai pus rechete ai cam grabito, puteai sa mai prelungesti cu intalnirea lor...
Ai face bine ca urmatorul capitol sa fie mai lung si mai incitant ca daca nu...DACA NU!!!nu se spune
Bye
Dya :]- Mesaje : 199
Re: Broken rose
Scris de Insane Tenshi Lun 14 Iun 2010, 22:01
Cap 5
La stadionul Panduru vor fi jurizate 5 formatii punk si rock. Voi avea ocazia. A trecut o saptamana obositoare repetand negresit, clipe de clipe dorind perfectiunea. Totul atarna de umerii mei, nu pot gresi. O singura ocazie pentru a ne indeplini visul. Si visul meu nu este numai acesta. Mai am unul care trebuie urgent implinit, pentru ca de acesta atarna viata unei persoane pe care o iubesc si este speciala pentru mine.
Sudoare mi se scurgea pe obraji si gura mi-era satula si uscata de cantat, dar tot n-am renuntat. Luam microfonul in mana si exersam. Cantam singura privita de luna si incetam la ivirea zorilor. Asta este munca asidua! Inima este epuizata, prinsa in maracinile suspansului si entuziasmului. Daca n-o fac, o voi ucide si va curge din ea otrava esecului. Totusi nu este admis! Vreau sa fiu cineva de valoare, nu mai vreau sa fiu un nimic de elev retras in coltul banci stand singura si incercand sa ma privesc o stea doar in vise. Vreau o schimbare.
Dimineata de sambata este astazi. Ora ceasului se bate cu precizie de ora 9 si jumatate. Mai am putin. Ma imbrac si ma dichisesc cum pot. Port o fusta turcoaz cu incretituri si o bluzita de aceeasi culoare. Pe mana imi pun niste manusi tot turcoaz care au degetele libere si peste mai pun cate sase bratari la fiecare mana. Imi iau vesta neagra cu guler si tenesi, parul mi-l las in bataia vantului, ma machiez strident cu albastru si imi pun cate doi cercei in fiecare ureche.
In fond, trebuie sa seman unei vedete rock. Ma uit pentru ultima data in oglinda dupa care plec grabita pe scari. Trantesc usile casei si pornesc cu masina condusa de majordom la Parcul central. Drumul nu dura decat 15 minute aproximativ. Eu incerc sa-mi pastrez calmul si sa ma concentrez pe melodie. Ajunsa la parc, acolo intalnesc pe colegii mei de trupa: Olivia si Bodo. Olivia purta o fusta neagra stil gotic cu colanti negri, o bluza mov cu zorzoane si multe bratari. Bodo, un baiat bine, se imbracase in haine de rocker, costum de piele, parul facut cu gel si cercel in urechea stanga. I-am salutat cum se cuvine si am pornit spre Bmw-ul lui Bodo.
Dupa ce ne-am urcat, tot drumul n-am scos un cuvant. Oliviei ii este teama sa nu greseasca si repeta totul in minte. Eu privesc nepasatoare imprejurimile incercand sa fac conexiunea suprema cu sufletul meu, sa fiu una cu el. Bodo conduce incet si pasnic, fara stres ca de obicei. Lasa totul in plata Domnului.
- Hey am ajuns, spre sa nu intarziem! intervine Bodo putin ironic
- Inscrierile le-am facut de saptamana trecuta! raspunde Olivia plina de incredere si cu putin venin afisat in privire.
- Haideti acum!
Pornim pe scena asezati dupa cortina. Inaintea noastra canta o formatie pop 3 Sud-est. Era populara cand eram copilita acum pare sa se destrame de tot, dar cu toate acestea, ei vor din nou sa fie in top. Imposibil!
- Denissu, astia nu sunt Sud-estul?
- Ba da, Bodo! Ciudat au renuntat sa mai scoata cantece de aproape doi ani! Ce cauta aici?
- Poate vor sa ne fure gloria? intreba putin inspaimantata bruneta.
- Nu, vor sa se lanseze iarasi! Dar parca se destramase! In fine...
Dupa cantecul lor care parea pitiguiat, a urmat o alta formatie punk care era rivala noastra numarul 1. Yasu era sef in ea si i-a placut de mine cand eram boboaca, apoi si-a schimbat gusturile. Tipul era un chelios adolescentin care purta des ochelari de soare. Avea voce frumoasa in materie de punk. A venit tocmai din Japonia in Romania, acum vreo 10 ani.
Cantecul lor se termina cand eu raman blocata la miscarile lui Yasu. Olivia vorbeste, dar eu nu-i aud glasul sau nu-i dau ascultare. Cei patru membrii ai formatiei rivale fac o plecaciune, apoi pleaca in sir indian din scena sarutandu-si fanii. Yasu trece pe langa mine si cand ajunge in spatele scoate un ras ciudat. Eu nu sunt surprinsa de atitudinea sa, desi ma cam calca pe nervi. Incerc sa stapanesc senzatia, pentru ca una ca mine nu se coboara asa de josnic. Simt o mana rece prinzandu-se de mana mea si strecurandu-si degetele in ale mele. Ii simt prezenta grea in spatele meu si ii vad umbra suprapunandu-se peste a mea.
- Denissu, sopteste Yasu la urechea mea cu o voce mieroasa, ce frumoasa te-ai facut! Au trecut aproape 2 ani!
- Yasu ia mana de pe mine!
- Tot rea ai ramas din cate vad! De ce nu pleci din formatia asta ce 2 bani si alatura-te la Trapwest. Vom pleca in Japonia!
- Nici prin cap nu-mi trece! Raman la Red Stones si pleaca de langa mine! zis eu furioasa intorcandu-ma spre el.
Bodo intervine pentru mine in zadar. Ar dori sa-l pocneasca pe Yasu, dar degeaba. Olivia ii opreste incercarea si Bodo incearca sa se calmeze. Privirea Olviei de implorare il inmuie pe baiat in cele din urma. Yasu tot nu pleaca. Se apropie de mine si sa saruta repezit pe buze. Eu il imping brutal si foarte furioasa.
- Nenorocitule! Cum indraznesti?
- Ia-o ca pe un succes din partea mea si ia aminte la vorbele mele: Intr-o zi vei fi una de a noastra indiferent!
- Niciodata, cand o zbura porcul!!
Din scena se auzi numele formatiei noastre. Noi atunci intram lasandu-l pe chelios in urma. Eu imi iau rolul de solista. Olivia canta la tobe si Bodo e chitarist. In fata aveam un public larg aproape ca la un concert si un juriu asezat la coltul scenei.
- Doamnelor si domnilor, noua formatie Red Stones!
Lumea aplauda. Numele este promitator. Ritmul incepe si incep sa simt in sange. Pornesc a canta purtata de valurile muzicii. Colegii mei ii simt de partea mea. Prima noastra melodie : Broken rose, mai mult dedicata lui Bodo indirect pentru pasiunea si grija pe care cred ca o poarta asupra mea...
Ultima editare efectuata de catre Denissu Sweet Kid :] in Mier 22 Sept 2010, 18:19, editata de 1 ori
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Dya :] Sam 21 Aug 2010, 16:45
Nextul nextul...Yepiii...Pai aham...E dragut, dar woa ma tinut cu sufletul la gura O.O Si Bodo ce tupeu pe el, de ce na sarit sal ia la bataie pe Yasu...Ce astepta invitatie speciala!...
Cum sa se lege de prietena lui de trupa? --.--"
Si Olivia se simtea ciudat, eh lasa ca-i trece. SI in sfarsit aflu si eu despre ce vis se lupta ei atata...Vor sa isi faca o formatie sa devina staruri... Draguta idee si melodia de debut e chiar titlul ficului si reprezantatie XD... Numele melodiei e superb, pacat ca nu-i stiu versurile ...
?
In fine, astept nextul si sal pui..Bafta
Cum sa se lege de prietena lui de trupa? --.--"Si Olivia se simtea ciudat, eh lasa ca-i trece. SI in sfarsit aflu si eu despre ce vis se lupta ei atata...Vor sa isi faca o formatie sa devina staruri... Draguta idee si melodia de debut e chiar titlul ficului si reprezantatie XD... Numele melodiei e superb, pacat ca nu-i stiu versurile ...
?In fine, astept nextul si sal pui..Bafta
Dya :]- Mesaje : 199
Re: Broken rose
Scris de For 4 Only Sam 28 Aug 2010, 20:22
Cred ca datorez un comenatariu. Cum sa incep... Descierea este char foarte reusita, la inceput m-a apucat un pic melancolia. Avand in vedere ca nu am citit toate capitolele prezente (iti promit ca le voi citi) idee sugerata este reusita si peisajul, dialogul, descrierea sunt toate la locul lor. Susces in continuare.
For 4 Only- Mesaje : 218
Re: Broken rose
Scris de Insane Tenshi Mier 22 Sept 2010, 18:55
Sankyu Uldora pentru comm si ma bucur cati place ficul . Acum sa revenim cu nextul, care lam pus si eu dupa o caruta de ani >_>
Cap 6
Ma chinui sa cant. Imi doresc din tot sufletul ca visul nostru sa se implineasca, daca nu sunt in stare s-o fac, ma voi simti neputiincioasa. Privirea mea zboara pe micul public venit sa asiste la preselectie. Rockul formatiei mele si miscarile noastre pare sa-i cucereasca. Aplauda si ne tin pumnii. S-ar putea sa avem o sansa. Yasu, de dupa cortina, priveste suspicios si invadat de ciuda toate gesturile noastre, in special ale mele. Eu cant in continuare cuprinsa de fiorul eliberarii. Simt clar adrenalina care imi incalzeste trupul si ma face parca sa tip de bucurie. Ma simt libera sa dau drumul sentimentelor prin intermediul versurilor cantecului. Olivia, alaturi de mine e la fel de energica canta la bass ca si cum nici n-ar fi ea. O privesc cu coada ochiului si pare total scufundata in profunzimea melodiei. In timp ce Bodo, loveste tobele mecanic putin concentrat, mai se uita la Yasu care ne analizeaza cu ochi ca de vultur.
Ma plimb de-a lungul scenei si cant cat pot de tare:
'' When you are with me at that time
I chased after your shadow
Running barefoot, stop me
The more I try to shut it away, the more twisted this love gets
Kiss me softly and tenderly ''
Versurile iasa singure printre buze si sunt purtate de vibratiile microfonului si boxelor care parca ar bubui sub privirea mea. Suntem trei, impreuna doar niste adolescenti ne vom atinge scopul. Juriul aproba si fac gesturi de incurajare de la masa de jurizare. Toate formatiile concurente se mira si par cuprinsi de renumita frica de scena. Incep la un moment dat sa aud prin spatele publicului cineva strigand plin de curaj:
- Hai Red Stones!!!
Inima imi tresare din piept cand aud asa ceva si cred ca oricui i s-ar intampla. Colegii mei de trupa isi dau tot ce au mai bun , asa cum au promis. In cateva minute imi las vocea la tonalitatea joasa si inchei melodia. Imediat toata lumea se ridica de pe scaune si aplauda furtunos. Noi ne apucam de maini si facem o plecaciune, dupa care ne retragem de pe scena. Cand ma retrag putin cu pasi grabiti, Olivia si Bodo ma imbratiseaza duios.
- Am reusit! Am reusit! striga cei doi in cor!
- Asteptati sa vedem! Mai sunt trupe! Aveti rabdare!
Juriul striga urmatoarea trupa, iar eu ma indrept spre cortina unde il gasesc pe Yasu aplaudand ironic. Ma simt frustrata si ma uit la el cu o licarire de ciuda otravitoare, de parca vroiam sa-l ucid. Cheliosul ma vede, dar nu zice nimic si sta ca mutul pret de cateva secunde. Se apropie de mine si imi ia mana dreapta calm mangaind-o.
- Denissu, scumpo, ai fost minunata! De ce nu vii, mai, cu noi? Paraseste pe ratatii aceia si haide!
- Ma vrei in trupa doar pentru ca am voce! Si acei ''ratati'' sunt prietenii mei, nemernicule! Acum du-te la narozii tai!
Intorc spatele brusc si plec catre colegii mei. Privesc cu atentie la celelalte formatii. Mai sunt doar doua dupa care se alege cine merge in final si incheie un contract cu casa de discuri. Aveam oportunitatea de a canta in strainatate, si de a imi indeplini visul si de iesi din aceasta lume din plastic in care am trait atata. Am copilarit in singuratate si batjocura, desi acum am invatat sa ma bucur de cel mai micut si fericit lucru al vietii pentru ca avea ce sa-mi amintesc. Gandurile incep sa mi se amestece si imi pierd concentrarea de a examina concurentii. Cad prada in lumea mintii mele unde ma scufund sa vad ce sa fac, cine sunt si unde vreau sa ajung. La finalul melodiei, ma trezesc la real de o zdruncinatura din partea Oliviei.
- Aaa. Ce e Olivia? M-ai speriat!
- Ce faci Denissu? Dormi din picioare? Ultima echipa a fost cam slabuta, a cantat o melodie rapp-pop. Nu prea se asculta prin partile astea rapp de ceva vreme!
- Nu-i subestima, pot sa readuca la viata si jazzul ca gen muzical vechi in partile astea daca se pricep! interveni Bodo serios.
- In fine, si de manele ce mai zici? intreb eu cu un ton de gluma.
- Pff. Cand s-o baga manele aici in loc de rock, eu imi schimb si numele si cetatenia plus ca ma si tirez!
- Bodo, Denissu glumea!
Am inceput sa radem spre a mai inveseli atmosfera. Mai este o formatie dupa care marea decizie care ne va schimba vietile se va lua. Daca iesim pe una dintre cele 3 locuri mergem la marea confruntare din finala, unde acolo cine castiga, castiga tot. Eu una nu vreau sa las pe nimeni sa castige! Am muncit prea mult ca sa pierdem!!...
. Acum sa revenim cu nextul, care lam pus si eu dupa o caruta de ani >_>Cap 6
Ma chinui sa cant. Imi doresc din tot sufletul ca visul nostru sa se implineasca, daca nu sunt in stare s-o fac, ma voi simti neputiincioasa. Privirea mea zboara pe micul public venit sa asiste la preselectie. Rockul formatiei mele si miscarile noastre pare sa-i cucereasca. Aplauda si ne tin pumnii. S-ar putea sa avem o sansa. Yasu, de dupa cortina, priveste suspicios si invadat de ciuda toate gesturile noastre, in special ale mele. Eu cant in continuare cuprinsa de fiorul eliberarii. Simt clar adrenalina care imi incalzeste trupul si ma face parca sa tip de bucurie. Ma simt libera sa dau drumul sentimentelor prin intermediul versurilor cantecului. Olivia, alaturi de mine e la fel de energica canta la bass ca si cum nici n-ar fi ea. O privesc cu coada ochiului si pare total scufundata in profunzimea melodiei. In timp ce Bodo, loveste tobele mecanic putin concentrat, mai se uita la Yasu care ne analizeaza cu ochi ca de vultur.
Ma plimb de-a lungul scenei si cant cat pot de tare:
'' When you are with me at that time
I chased after your shadow
Running barefoot, stop me
The more I try to shut it away, the more twisted this love gets
Kiss me softly and tenderly ''
Versurile iasa singure printre buze si sunt purtate de vibratiile microfonului si boxelor care parca ar bubui sub privirea mea. Suntem trei, impreuna doar niste adolescenti ne vom atinge scopul. Juriul aproba si fac gesturi de incurajare de la masa de jurizare. Toate formatiile concurente se mira si par cuprinsi de renumita frica de scena. Incep la un moment dat sa aud prin spatele publicului cineva strigand plin de curaj:
- Hai Red Stones!!!
Inima imi tresare din piept cand aud asa ceva si cred ca oricui i s-ar intampla. Colegii mei de trupa isi dau tot ce au mai bun , asa cum au promis. In cateva minute imi las vocea la tonalitatea joasa si inchei melodia. Imediat toata lumea se ridica de pe scaune si aplauda furtunos. Noi ne apucam de maini si facem o plecaciune, dupa care ne retragem de pe scena. Cand ma retrag putin cu pasi grabiti, Olivia si Bodo ma imbratiseaza duios.
- Am reusit! Am reusit! striga cei doi in cor!
- Asteptati sa vedem! Mai sunt trupe! Aveti rabdare!
Juriul striga urmatoarea trupa, iar eu ma indrept spre cortina unde il gasesc pe Yasu aplaudand ironic. Ma simt frustrata si ma uit la el cu o licarire de ciuda otravitoare, de parca vroiam sa-l ucid. Cheliosul ma vede, dar nu zice nimic si sta ca mutul pret de cateva secunde. Se apropie de mine si imi ia mana dreapta calm mangaind-o.
- Denissu, scumpo, ai fost minunata! De ce nu vii, mai, cu noi? Paraseste pe ratatii aceia si haide!
- Ma vrei in trupa doar pentru ca am voce! Si acei ''ratati'' sunt prietenii mei, nemernicule! Acum du-te la narozii tai!
Intorc spatele brusc si plec catre colegii mei. Privesc cu atentie la celelalte formatii. Mai sunt doar doua dupa care se alege cine merge in final si incheie un contract cu casa de discuri. Aveam oportunitatea de a canta in strainatate, si de a imi indeplini visul si de iesi din aceasta lume din plastic in care am trait atata. Am copilarit in singuratate si batjocura, desi acum am invatat sa ma bucur de cel mai micut si fericit lucru al vietii pentru ca avea ce sa-mi amintesc. Gandurile incep sa mi se amestece si imi pierd concentrarea de a examina concurentii. Cad prada in lumea mintii mele unde ma scufund sa vad ce sa fac, cine sunt si unde vreau sa ajung. La finalul melodiei, ma trezesc la real de o zdruncinatura din partea Oliviei.
- Aaa. Ce e Olivia? M-ai speriat!
- Ce faci Denissu? Dormi din picioare? Ultima echipa a fost cam slabuta, a cantat o melodie rapp-pop. Nu prea se asculta prin partile astea rapp de ceva vreme!
- Nu-i subestima, pot sa readuca la viata si jazzul ca gen muzical vechi in partile astea daca se pricep! interveni Bodo serios.
- In fine, si de manele ce mai zici? intreb eu cu un ton de gluma.
- Pff. Cand s-o baga manele aici in loc de rock, eu imi schimb si numele si cetatenia plus ca ma si tirez!
- Bodo, Denissu glumea!
Am inceput sa radem spre a mai inveseli atmosfera. Mai este o formatie dupa care marea decizie care ne va schimba vietile se va lua. Daca iesim pe una dintre cele 3 locuri mergem la marea confruntare din finala, unde acolo cine castiga, castiga tot. Eu una nu vreau sa las pe nimeni sa castige! Am muncit prea mult ca sa pierdem!!...
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Broken rose
Scris de Soru 2009 Vin 29 Oct 2010, 17:02
Si aici catttttt suspans >.< Ce ai de ma tot tii cu sufletul la gura?? Deci Denissu si ceilalti au trecut de preselectie si urmeaza sa se anunte castigatorul .
Sper sa castige ei pentru ca sau chinuit muuult de tot.
Miar parea foarte bine daca sar intampla asa. Iar narodul ala de Yasu ce naiba se ia de fata, poate vrea sal bata Bodo . Si ala sta si se uita. Eu las lua la bataie 
.
Ce se leaga de colega de trupa. Asa a fost frumos capitolul. Puup si hai la next.
Sper sa castige ei pentru ca sau chinuit muuult de tot.
Miar parea foarte bine daca sar intampla asa. Iar narodul ala de Yasu ce naiba se ia de fata, poate vrea sal bata Bodo . Si ala sta si se uita. Eu las lua la bataie . Ce se leaga de colega de trupa. Asa a fost frumos capitolul. Puup si hai la next.
Soru 2009- Mesaje : 74
Anime Sign :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fanfiction :: Original Fics
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum