AcasaDansul dragostei
3 participanți
Anime Sign :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fanfiction :: Original Fics
Pagina 1 din 1
Dansul dragostei
Scris de kida Sam 15 Mai 2010, 17:42
Bună! Am dat peste acest forum datorită lui sis manu_darkelf. Vreau să menţionez că ficul este al meu, nu este plagiat. Tot eu sunt Kida de pe Animezup. Şi acum fără alte adăugiri, vă prezint ficul meu.
Capitolul 1
Ora de biologie. O oră atât de "încântătoare". Mai ales când în faţa ta e profesoara Hamilton alias Doamna General. Oare femeia asta nu a învăţat să zâmbească? Aceeaşi expresie rece şi dură pe chipul ei. Oare cum ar fi fost viaţa ei dacă soţul nu ar fi părăsit-o pentru una dintre studentele ei? Îmi ţineam cotul sprijit de bancă, în timp ce priveam plictisită fereastra. Proastă mişcare! Mi-am auzit numele ieşind din gura ei şi am început sp tremur uşor. Mi-a întors capul şi am văzut-o la catedra cu catalogul deschis. Mă privea cu răceală şi poate cu ... ură? Toată clasa mă privea, în timp ce eu m-am ridicat în picioare. Mi-am lăsat capul în jos, încercând să îmi ascund roşeaţa din obraji. Ma întrebat ce a trebuit să pregătesc pentru azi. Perfect! De ce trebuia aseară să încerc mişcări noi?
- Ereditatea?
Şi-a împreunat sprâncenele. Nu era de bine! S-a ridicat de pe scaun, apropiindu-se de mine. Mi-a ridicat capul cu două degete, făcându-mă să o privesc în ochi. Am început să tremur mai tare, în timp ce am observat că îşi arcuia buzele. Era...acela un zâmbet?
- Ereditatea ai avut-o acum 2 săptămâni! Ai memoria mai scurtă decât un câine.
S-a îndepărtat puţin de mine, făcând câţiva paşi către tablă. S-a întors brusc, lovind o bancă, reuşind să ne sperie pe toţi.
- Din cauza unora ca tine, Rodriguez, se duce această şcoală de râpă. Ai uitat cumva unde eşti? Liceul Spiral este instituţia cea mai importanta din Japonia. Dar ţie nu îţi pasă. De ce ar trebui? Doar tăticu' îi plăteşte pe profesorii de aici ca să te treacă. Dar cu mine nu o să îţi meargă. Pentru ziua de azi ai 2. Şi cu nota asta rămâi corigenta. Ne vedem la vară! Şi poate ar fi bine să nu te mai comporţi ca una dintre acele fete pe care le găseşti la pod.
Asta a întrecut orice măsură. Era picătura care a umplut paharul. M-am săturat să mă jignească şi să mă umilească mereu. Am zâmbit uşor şi m-am apropiat de catedră, în timp ce ea se pregătea să îmi treacă nota. I-a luat pixul din mână, aruncându-l în faţa uşii. Am luat catalogul, rupând foaia unde se afla numele meu. Am putut să îi observ reacţia. Şi mi-a plăcut! Mult!
- Ştii, doamnă general? M-am cam săturat să mă trataţi ca pe un sclav. Şi sunt sigură că şi colegii mei, doar că le e frică să vă spună. Haide-ţi să le spunem lucrurilor pe nume. Care e problema dumneavoastră? Ştiţi, de când am venit în acest liceu aţi prins ură pe mine şi chiar nu ştiu de ce. Am încercat să fiu drăguţă, dar dacă dumneavoastră aşa doriţi pot schimba şi foaia. Nu e vina mea sau a colegilor mei că soţul va părăsit pentru o studentă. Nu suntem toţi la fel. Dar cred că relaţiile tatei vă pot afecta. Şi încă foarte mult. Aşa că ar fi mai bine să vă ţineţi gura şi să înghite-ţi, asa cum am facut si noi.
Poate am fost cam dură şi asta o să îmi facă mari probleme, dar nu îmi pasă! Cineva trebuia să îi spună aceste lucruri şi cred că destinul a vrut să fiu eu aceea. A închis catalogul şi a ieşit din clasă, fără să mai zică nimic. Cel puţin am scăpat de temă. M-am sprijinit de catedră, punându-mi mâna la gură. Colegii mei s-au apropiat de mine luându-mâ la întrebări cum ar fi: ' Kass eşti nebună?', ' Cum ai putut să îi spui asta?' , ' O să ai mari probleme'. Brusc am simţit că cineva mă strânge puternic de mână iar când mi-am ridicat privirea am văzut umărul prietenei mele. Mă strângea în braţe şi râdea în hohote. Am îmbrăţişat-o la rândul meu, începând să râd. Ma apucat de umăr privindu-mă cu ochii ei negri. S-a urcat pe catedră, ridicându-mi mâna dreaptă.
- Doamnelor şi domnilor, fete şi băieţi, prinţesa Kassandra Rodriguez a detronat comunismul.
Am început să râd împreună cu colegii mei, privind-o pe Bianca. S-a aşezat lângă mine, îmbrăţişându-mă. În câteva clipe am auzit soneria. Ne-am dat jos de pe catedră, părăsind clasa. Am coborât în curte, îndreptându-ne spre parcul cu bănci. Bianca mi-a dat drumu' la mână şi a sărit pe fratele meu, sărutându-l într-un mod...pasional aş spune. Lângă fericitul cuplu se afla Christofer, Chris' pe scurt. Cel mai bun prieten al fratelui meu. Părul blond era răvăşit de vânt, în timp ce ochii săi albaştri erau încadraţi de o pereche de ochelari...hidoşi. Deşi era un puşti de bani gata, arăta ca un tocilar şi se comporta ca unul. Nu am înţeles niciodată de ce Cezar şi el sunt de nedespărţit. L-am salutat! Mi-a zâmbit uşor, lăsându-şi capul în jos. Am observat că era roşu în obraji. Am chicotit uşor amintindu-mi că încă era îndrăgostit de mine. Din păcate, după felul cum arăta nu vom avea vreun viitor.
- Hei Kass'!
Vocea fratelui meu m-a trezit la realitate. Mi-am întors privirea către el. Bia stătea în braţele lui şi se juca cu nasturii de la cămaşa sa. Îl priveam plictisită, în timp ce mi-am auzit din nou numele. Lângă mine şi-a făcut apariţia secretara liceului. Mi-a înmânat o hârtie. Am privit-o pe Bianca, care zâmbea. Directorul ăsta ar trebui să fie puţin mai ...normal. Am oftat adânc şi am părăsit locul, împreună cu secretara. Am ajuns în biroul directorului în câteva minute. Era decorat în stil aristocratic. M-am aşezat pe scaun, aşteptându-mi pedeapsa. Bărbatul s-a întors cu faţa către mine. Cred că avea vreo cincizeci de ani. A luat o foaie de pe birou, uitându-se la ea.
- Ştii ce ţin în mână acum?
- O foaie?!
- E situaţia ta Kassandra. Şi nu e deloc bună!
- Ce pot să fac? Nu e vina mea că profesorii de aici mă urăsc. Cât mă costă ca să îmi iasă mediile 10?
- Mă tem că nu vei mai putea plăti!
Vocea îmi era cunoscută. M-am întors cu faţa către uşă şi l-am văzut. Era tata! Directorul s-a ridicat de pe scaun, lăsându-mi părintele să se aşeze. Mi-am lăsat privirea în jos. Nu aveam curaj să îl înfrunt. Nu pe el! Mi-a spus să îl privesc în ochi, dar am refuzat. A mai repetat odată, de această dată ridicând tonul. L-am privit cu o oarecare teamă.
- Nu îi voi mai plăti pe profesorii tăi ca să te treacă! Vreau să îţi ridici mediile prin efortul tău.
- Şi dacă nu o fac?
L-am văzut încruntându-se.
- Vei fi dată afară din echipa de dans şi nu vei mai cânta.
Poftim? Nu am auzit bine? M-am ridicat de pe scaun, punându-mi mâinile pe birou. I-am privit pe cei doi, încercând să îmi găsesc cuvintele potrivite.
- Glumeşti nu? Domnule director nu puteţi fi serios!
- Ba e foarte serios. Şi dacă se întâmplă să repeţi anul, te trimit la internat în Spania.
- Dar nu e corect. Vrei să mă iei de lângă prietenii mei, îmi întrerupi activităţile preferate şi vii pur şi simplu şi îmi controlezi viaţa. Pentru ce? Pentru nişte note amărâte, aceleaşi note, pentru care anul trecut dădeai bani ca să trec. Ştii ceva? Perfect! Ţine-ţi banii, pentru că eu nu am nevoie de ei sau de tine.
Am ieşit din birou, trântind uşa. Mă abţinea să nu plâng. Nu voiam să par slabă. M-am dus în clasă şi mi-am luat geanta. Am coborât jos, ieşind din clădire. Am trecut în viteză pe lângă Cezar, Bianca şi Chris şi m-am apropiat de maşină. Am aruncat geanta pe scaun, aşezându-mă la volan. Am pornit în viteză, ieşind din curtea liceului. Simţeam că iau foc.
Capitolul 1
Ora de biologie. O oră atât de "încântătoare". Mai ales când în faţa ta e profesoara Hamilton alias Doamna General. Oare femeia asta nu a învăţat să zâmbească? Aceeaşi expresie rece şi dură pe chipul ei. Oare cum ar fi fost viaţa ei dacă soţul nu ar fi părăsit-o pentru una dintre studentele ei? Îmi ţineam cotul sprijit de bancă, în timp ce priveam plictisită fereastra. Proastă mişcare! Mi-am auzit numele ieşind din gura ei şi am început sp tremur uşor. Mi-a întors capul şi am văzut-o la catedra cu catalogul deschis. Mă privea cu răceală şi poate cu ... ură? Toată clasa mă privea, în timp ce eu m-am ridicat în picioare. Mi-am lăsat capul în jos, încercând să îmi ascund roşeaţa din obraji. Ma întrebat ce a trebuit să pregătesc pentru azi. Perfect! De ce trebuia aseară să încerc mişcări noi?
- Ereditatea?
Şi-a împreunat sprâncenele. Nu era de bine! S-a ridicat de pe scaun, apropiindu-se de mine. Mi-a ridicat capul cu două degete, făcându-mă să o privesc în ochi. Am început să tremur mai tare, în timp ce am observat că îşi arcuia buzele. Era...acela un zâmbet?
- Ereditatea ai avut-o acum 2 săptămâni! Ai memoria mai scurtă decât un câine.
S-a îndepărtat puţin de mine, făcând câţiva paşi către tablă. S-a întors brusc, lovind o bancă, reuşind să ne sperie pe toţi.
- Din cauza unora ca tine, Rodriguez, se duce această şcoală de râpă. Ai uitat cumva unde eşti? Liceul Spiral este instituţia cea mai importanta din Japonia. Dar ţie nu îţi pasă. De ce ar trebui? Doar tăticu' îi plăteşte pe profesorii de aici ca să te treacă. Dar cu mine nu o să îţi meargă. Pentru ziua de azi ai 2. Şi cu nota asta rămâi corigenta. Ne vedem la vară! Şi poate ar fi bine să nu te mai comporţi ca una dintre acele fete pe care le găseşti la pod.
Asta a întrecut orice măsură. Era picătura care a umplut paharul. M-am săturat să mă jignească şi să mă umilească mereu. Am zâmbit uşor şi m-am apropiat de catedră, în timp ce ea se pregătea să îmi treacă nota. I-a luat pixul din mână, aruncându-l în faţa uşii. Am luat catalogul, rupând foaia unde se afla numele meu. Am putut să îi observ reacţia. Şi mi-a plăcut! Mult!
- Ştii, doamnă general? M-am cam săturat să mă trataţi ca pe un sclav. Şi sunt sigură că şi colegii mei, doar că le e frică să vă spună. Haide-ţi să le spunem lucrurilor pe nume. Care e problema dumneavoastră? Ştiţi, de când am venit în acest liceu aţi prins ură pe mine şi chiar nu ştiu de ce. Am încercat să fiu drăguţă, dar dacă dumneavoastră aşa doriţi pot schimba şi foaia. Nu e vina mea sau a colegilor mei că soţul va părăsit pentru o studentă. Nu suntem toţi la fel. Dar cred că relaţiile tatei vă pot afecta. Şi încă foarte mult. Aşa că ar fi mai bine să vă ţineţi gura şi să înghite-ţi, asa cum am facut si noi.
Poate am fost cam dură şi asta o să îmi facă mari probleme, dar nu îmi pasă! Cineva trebuia să îi spună aceste lucruri şi cred că destinul a vrut să fiu eu aceea. A închis catalogul şi a ieşit din clasă, fără să mai zică nimic. Cel puţin am scăpat de temă. M-am sprijinit de catedră, punându-mi mâna la gură. Colegii mei s-au apropiat de mine luându-mâ la întrebări cum ar fi: ' Kass eşti nebună?', ' Cum ai putut să îi spui asta?' , ' O să ai mari probleme'. Brusc am simţit că cineva mă strânge puternic de mână iar când mi-am ridicat privirea am văzut umărul prietenei mele. Mă strângea în braţe şi râdea în hohote. Am îmbrăţişat-o la rândul meu, începând să râd. Ma apucat de umăr privindu-mă cu ochii ei negri. S-a urcat pe catedră, ridicându-mi mâna dreaptă.
- Doamnelor şi domnilor, fete şi băieţi, prinţesa Kassandra Rodriguez a detronat comunismul.
Am început să râd împreună cu colegii mei, privind-o pe Bianca. S-a aşezat lângă mine, îmbrăţişându-mă. În câteva clipe am auzit soneria. Ne-am dat jos de pe catedră, părăsind clasa. Am coborât în curte, îndreptându-ne spre parcul cu bănci. Bianca mi-a dat drumu' la mână şi a sărit pe fratele meu, sărutându-l într-un mod...pasional aş spune. Lângă fericitul cuplu se afla Christofer, Chris' pe scurt. Cel mai bun prieten al fratelui meu. Părul blond era răvăşit de vânt, în timp ce ochii săi albaştri erau încadraţi de o pereche de ochelari...hidoşi. Deşi era un puşti de bani gata, arăta ca un tocilar şi se comporta ca unul. Nu am înţeles niciodată de ce Cezar şi el sunt de nedespărţit. L-am salutat! Mi-a zâmbit uşor, lăsându-şi capul în jos. Am observat că era roşu în obraji. Am chicotit uşor amintindu-mi că încă era îndrăgostit de mine. Din păcate, după felul cum arăta nu vom avea vreun viitor.
- Hei Kass'!
Vocea fratelui meu m-a trezit la realitate. Mi-am întors privirea către el. Bia stătea în braţele lui şi se juca cu nasturii de la cămaşa sa. Îl priveam plictisită, în timp ce mi-am auzit din nou numele. Lângă mine şi-a făcut apariţia secretara liceului. Mi-a înmânat o hârtie. Am privit-o pe Bianca, care zâmbea. Directorul ăsta ar trebui să fie puţin mai ...normal. Am oftat adânc şi am părăsit locul, împreună cu secretara. Am ajuns în biroul directorului în câteva minute. Era decorat în stil aristocratic. M-am aşezat pe scaun, aşteptându-mi pedeapsa. Bărbatul s-a întors cu faţa către mine. Cred că avea vreo cincizeci de ani. A luat o foaie de pe birou, uitându-se la ea.
- Ştii ce ţin în mână acum?
- O foaie?!
- E situaţia ta Kassandra. Şi nu e deloc bună!
- Ce pot să fac? Nu e vina mea că profesorii de aici mă urăsc. Cât mă costă ca să îmi iasă mediile 10?
- Mă tem că nu vei mai putea plăti!
Vocea îmi era cunoscută. M-am întors cu faţa către uşă şi l-am văzut. Era tata! Directorul s-a ridicat de pe scaun, lăsându-mi părintele să se aşeze. Mi-am lăsat privirea în jos. Nu aveam curaj să îl înfrunt. Nu pe el! Mi-a spus să îl privesc în ochi, dar am refuzat. A mai repetat odată, de această dată ridicând tonul. L-am privit cu o oarecare teamă.
- Nu îi voi mai plăti pe profesorii tăi ca să te treacă! Vreau să îţi ridici mediile prin efortul tău.
- Şi dacă nu o fac?
L-am văzut încruntându-se.
- Vei fi dată afară din echipa de dans şi nu vei mai cânta.
Poftim? Nu am auzit bine? M-am ridicat de pe scaun, punându-mi mâinile pe birou. I-am privit pe cei doi, încercând să îmi găsesc cuvintele potrivite.
- Glumeşti nu? Domnule director nu puteţi fi serios!
- Ba e foarte serios. Şi dacă se întâmplă să repeţi anul, te trimit la internat în Spania.
- Dar nu e corect. Vrei să mă iei de lângă prietenii mei, îmi întrerupi activităţile preferate şi vii pur şi simplu şi îmi controlezi viaţa. Pentru ce? Pentru nişte note amărâte, aceleaşi note, pentru care anul trecut dădeai bani ca să trec. Ştii ceva? Perfect! Ţine-ţi banii, pentru că eu nu am nevoie de ei sau de tine.
Am ieşit din birou, trântind uşa. Mă abţinea să nu plâng. Nu voiam să par slabă. M-am dus în clasă şi mi-am luat geanta. Am coborât jos, ieşind din clădire. Am trecut în viteză pe lângă Cezar, Bianca şi Chris şi m-am apropiat de maşină. Am aruncat geanta pe scaun, aşezându-mă la volan. Am pornit în viteză, ieşind din curtea liceului. Simţeam că iau foc.
kida- Mesaje : 2
Re: Dansul dragostei
Scris de Psyhee Sam 15 Mai 2010, 20:10
So,eu sunt prima XD In principiu imi place povestea ta.Actiunea e interesanta,descrierile sunt cam seci insa asta se poate corecta.
Pentru inceput imi place Kass cea razvratita,profa chir merita sa-i inchida cineva gura x.x Pacat ca a fost asa de scurt capitolul as fi vrut as stiu mai multe si despre celelalte peronaje,dar cum povestea e facuta prin prisma fetei probabil nu o sa aflam chiar asa de multe T^T
Oh si vreau sa stiu cam cum arata Chris fara ochelari XD
Am gasit si cateva greseli:
Anyway,astept continuarea ^^
Pentru inceput imi place Kass cea razvratita,profa chir merita sa-i inchida cineva gura x.x Pacat ca a fost asa de scurt capitolul as fi vrut as stiu mai multe si despre celelalte peronaje,dar cum povestea e facuta prin prisma fetei probabil nu o sa aflam chiar asa de multe T^T
Oh si vreau sa stiu cam cum arata Chris fara ochelari XD
Am gasit si cateva greseli:
Aici era "sa",o mica greseala de tastare.kida a scris:
sp tremur uşor. [/color]
Um.."inghite-ti"?! o.o Poate "inghititi" sau nu stiu,dar verbul ala nu exista in limba romana.kida a scris:
să înghite-ţi, asa cum am facut si noi
Se urca Bianca si...kida a scris:
Ma apucat de umăr privindu-mă cu ochii ei negri. S-a urcat pe catedră, ridicându-mi mâna dreaptă.
..se dau jos mai multe? o.o Asta nu am prea inteles-o.kida a scris:
Ne-am dat jos de pe catedră.
Anyway,astept continuarea ^^
Psyhee- Graphic Designer
- Mesaje : 294
-
Re: Dansul dragostei
Scris de Insane Tenshi Mar 18 Mai 2010, 15:57
Sall kida am aterizat pe la ficul tau dragutso 
Pai sa incep cu titlul este interesant si draguts. Mia placut sa stii. Pentru primul capitol este asa si asa.
Dialogul este in regula si nu e sec, actiunea este fugarita de gaste sa stii
. Naratiunea este cat de cat in armonie, dar nu cat de bine as vrea eu.
La descriere mai ai de progresat, este cam slaba. Descrie mai in detaliu sentimentele personajelor si laso sa decurga de la sine. In unele parti e fortata. Sper sa nu te supere commul meu.
Ast nextu si bafta
Pai sa incep cu titlul este interesant si draguts. Mia placut sa stii. Pentru primul capitol este asa si asa.
Dialogul este in regula si nu e sec, actiunea este fugarita de gaste sa stii
. Naratiunea este cat de cat in armonie, dar nu cat de bine as vrea eu. La descriere mai ai de progresat, este cam slaba. Descrie mai in detaliu sentimentele personajelor si laso sa decurga de la sine. In unele parti e fortata. Sper sa nu te supere commul meu.
Ast nextu si bafta
Insane Tenshi- Mesaje : 1203
Re: Dansul dragostei
Scris de kida Sam 22 Mai 2010, 16:52
Capitolul 2
Nici nu ştiu cum am ajuns acasă. Am trântit geanta pe pat, îndreptându-mă spre dressing. Mi-am dat jos uniforma, luându-mi o pereche de pantaloni trei sferturi negri şi un maieu roz. Mi-am luat de pe noptiera elasticul de păr şi am părăsit camera.
Am coborât scările, în timp ce îmi prindeam părul într-o coadă. Am ajuns în sala de repetiţie. Aşa numeam încăperea în care îmi petreceam aproape toată ziua. Trei dintre pereţii camerei erau acoperiţi de oglinzi. Am dat drumul la muzică, îndreptându-mă spre centrul camerei. Am început să mă mişc după ritmul muzicii. Simţeam nevoia să mă eliberez, iar dansul era singura modalitate. După câteva clipe, muzica s-a oprit brusc. Mi-am îndreptat privirea către casetofon, văzându-l pe tata. M-am apropiat de casetofon şi am dat din nou drumul la muzică, dorind să dansez, dar scumpul meu părinte a oprit aparatul.
- Trebuie să vorbim!
Vocea îi era apăsată şi serioasă. Mi-am pus mâinile în sân, privindu-l.
- Cred că noi doi nu avem despre ce să discutăm. Ai spus totul la şcoală. Acum vreau să repet!
- Scumpo! Nu vreau să crezi că m-am întors ca să îţi distrug viaţa. Vreau să înţelegi că banii nu rezolvă nimic. Dacă îţi plătesc profesorii ca să te treacă, nu vei învăţa nimic şi vei rămâne...
- Proastă? Asta voiai să spui? Tată uită-te la mine! Crezi că mă interesează studiile? Eu nu vreau decât să dansez şi să cânt. Pentru că la asta mă pricep, asta îmi place. Nu mă poţi obliga să devin ceea ce nu vreau. Nu mă interesează firma sau afacerile tale. Cezar se poate descurca cu astea, pentru că lui îi pasă, însă nu mie. Câteodată îmi doresc ca mama să fie aici.
- Scumpo! Tu eşti o Rodriguez, nu poţi permite şi nici eu nu te pot lăsa să fii o ignorantă. Nu vreau ca fiica mea să mă facă de râs sau să facă numele nostru de râs.
- Ştii care e problema ta? Renumele! Îmi spui mie că banii nu sunt cei mai importanţi, dar tu te-ai uitat la tine? Sunt 10 ani de când mama a murit şi 10 ani de când te închizi într-un birou toată ziua şi faci bani. Eşti departe de mine şi de fratele meu, ne laşi pe mâna bonelor şi servitorilor. Ne trimiţi la o şcoala bună, dar nu te ocupi de noi. Ne oferi tot ce dorim, dar nu ne dai iubirea ta. Şi pe mine mă doare. Mă doare să ştiu că familia mea e fratele meu.
Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji,. Nu am mai rezistat. Am ţinut aceste lucruri în mine de prea mult timp. L-am văzut cum s-a apropiat de mine. M-a luat în braţe. Nu l-am îndepărtat. Aveam nevoie de tatăl meu, măcar să simt că e alături de mine. L-am strans în braţe începând să plâng şi mai tare. Am căzut amândoi pe podea. Mi-am ascuns chipul în pieptul lui. Mi-a şters uşor lacrimile, sărutându-mă pe creştet.
- Kassandra! Ştiu că te-am neglijat pe tine şi pe fratele tău, dar acum vreau să îmi îndrept greşelile. De aceea vreau să te străduieşti să îţi scoţi mediile la capăt. Nici eu nu vreau să te trimit la un internat sau să nu te văd în echipa de dans. Facem o înţelegere! Dacă o să ai numai medii de 8 şi 9 te las în pace, dar dacă mediile tale vor fi sub 8, te trimit la internat. Şi nu o să mai poţi face nimic.
L-am privit, analizând puţin situaţia. Am ridicat din umeri, acceptând înţelegerea. Dar înainte să încep cu "învăţatu' " i-am spus tatei de întâmplarea cu doamna general. Am crezut că se va supăra, dar am rămas cu gura căscată când a început să râdă. Am început să chicotesc, îmbrăţişându-l strâns. În încăpere şi-a făcut apariţia scumpul meu frăţior şi prietenul lui. Asta era! Chris' putea să mă ajute să învăţ. M-am ridicat de la podea apropiindu-mă de cei doi. L-am luat de mână pe blond, părăsind încăperea, îndreptându-ne spre grădină. M-am pus în faţa lui, privindu-l în ochi.
- Chris' îmi poţi face o favoare? E destul de mare.
- Sigur Kassandra, ce e?
- Păi... cred că ştii că am probleme la şcoală. Şi mă gândeam că... mă poţi ajuta? Nu cred că voi reuşi de una singură şi nu vreau să fiu dată afară din echipa de dans. Şi nu cred că ai vrea să plec la internat.
- Nu..nu..sigur că nu vreau. O să te ajut cu cea mai mare plăcere.
Am zâmbit uşor şi l-am îmbrăţişat. Mi-a cuprins spatele , în timp ce trupul lui a început să tremure. Era aşa de drăguţ. Mereu mi s-a părut că băieţii timizi sunt nişte scumpi. Braţele lui erau calde. Îmi plăcea. Aş fi putut să stau o veşnicie în braţele lui, dar nu puteam. M-am despărţit uşor de el, privindu-l în ochi. Îmi venea să iau acei ochelari, să îi arunc la podea şi să sar pe ei până îi distrug. Acei ochi superbi acoperiţi de o pereche de lentile, încadrate de acea ramă neagră. M-a sărutat uşor pe frunte, apoi a plecat. Am zâmbit, atingându-mi uşor fruntea. Ce se întâmpla cu mine? Am dezaprobat din cap, intrând în casă. M-am dus în camera mea şi m-am trântit pe pat. Brusc ceva ma prins de picioare şi m-a tras pe podea. Când m-am dezmeticit l-am văzut pe fratele meu pe pat. M-am ridicat de jos înjurând în şoaptă, apoi m-am pus peste brunet. M-a îndepărtat puţin, ridicându-se în şezut. M-a privit cu zâmbetul pe buze. Avea o privire care îmi era mult prea cunoscută.
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic? Nu am voie să îmi privesc sora cea nebună? Cea care a detronat comunismul?
A început să râdă şi mi-am dat seama că Bianca i-a spus de Hamilton. Am început să râd ciufulindu-i păru'. M-a trântit pe pat şi a început să mă gâdile, făcându-mă să ţip. După câteva minute, m-a lăsat în pace şi s-a aşezat în faţa mea. Mi-am pus capul pe genunchii lui, privind tavanul.
- Uneori mă întreb cui semănăm la caracter. Mama a fost blândă, iar tata e mult prea...
- Demodat?
- Cezar! Are 35 de ani! Nu e moş ca să fie demodat. Dar totuşi e mult prea autoritar.
- Mi-a spus ce s-a întâmplat. Da' şi tu eşti de vină. Kass' trebuia să înveţi măcar să scoţi media 5.
- Trebuia să îmi fi spus asta mai demult. Acum dacă o să am medii sub 8 mă trimite la internat. Dar l-am rugat pe Chris' să mă ajute. Şi a acceptat!
- Kassandra!
L-am privit mirată. Îmi spunea Kassandra doar când se întâmpla ceva grav. Avea o privire serioasă şi ceva îmi spunea că o să îmi ţină şi el o predică. O să înnebunesc! Mai trebuie să vină şi Bianca să îmi ţină vreun discurs captivant şi cred că atunci aş fi explodat.
- Uite ce e surioară! Chris' e prietenu' meu cel mai bun şi ştii foarte bine ce simte el pentru tine. Nu vreau să îi dai speranţe false. După ce o să îţi scoţi mediile o să îl dai la o parte. Te cunosc bine şi îl cunosc şi pe el. Cu toate că eşti sora mea, te avertizez. Dacă îl faci să sufere, nu o să te las să scapi aşa de uşor.
- Uşor avocatule! Ştiu ce simte prietenu' tău pentru mine. Dar crede-mă fraţioare că nu e intenţia mea să îl rănesc. Chris' e ca un al doilea frate pentru mine. Şi trebuie să îţi spun sincer, la felul cum arată nu voi ieşi niciodată cu el. Deci stai calm!
M-am ridicat de pe pat şi m-am dus la baie. M-am pus în faţa oglinzii, privindu-mi chipul. Off mamă ce n-aş da să fii lângă mine.
Nici nu ştiu cum am ajuns acasă. Am trântit geanta pe pat, îndreptându-mă spre dressing. Mi-am dat jos uniforma, luându-mi o pereche de pantaloni trei sferturi negri şi un maieu roz. Mi-am luat de pe noptiera elasticul de păr şi am părăsit camera.
Am coborât scările, în timp ce îmi prindeam părul într-o coadă. Am ajuns în sala de repetiţie. Aşa numeam încăperea în care îmi petreceam aproape toată ziua. Trei dintre pereţii camerei erau acoperiţi de oglinzi. Am dat drumul la muzică, îndreptându-mă spre centrul camerei. Am început să mă mişc după ritmul muzicii. Simţeam nevoia să mă eliberez, iar dansul era singura modalitate. După câteva clipe, muzica s-a oprit brusc. Mi-am îndreptat privirea către casetofon, văzându-l pe tata. M-am apropiat de casetofon şi am dat din nou drumul la muzică, dorind să dansez, dar scumpul meu părinte a oprit aparatul.
- Trebuie să vorbim!
Vocea îi era apăsată şi serioasă. Mi-am pus mâinile în sân, privindu-l.
- Cred că noi doi nu avem despre ce să discutăm. Ai spus totul la şcoală. Acum vreau să repet!
- Scumpo! Nu vreau să crezi că m-am întors ca să îţi distrug viaţa. Vreau să înţelegi că banii nu rezolvă nimic. Dacă îţi plătesc profesorii ca să te treacă, nu vei învăţa nimic şi vei rămâne...
- Proastă? Asta voiai să spui? Tată uită-te la mine! Crezi că mă interesează studiile? Eu nu vreau decât să dansez şi să cânt. Pentru că la asta mă pricep, asta îmi place. Nu mă poţi obliga să devin ceea ce nu vreau. Nu mă interesează firma sau afacerile tale. Cezar se poate descurca cu astea, pentru că lui îi pasă, însă nu mie. Câteodată îmi doresc ca mama să fie aici.
- Scumpo! Tu eşti o Rodriguez, nu poţi permite şi nici eu nu te pot lăsa să fii o ignorantă. Nu vreau ca fiica mea să mă facă de râs sau să facă numele nostru de râs.
- Ştii care e problema ta? Renumele! Îmi spui mie că banii nu sunt cei mai importanţi, dar tu te-ai uitat la tine? Sunt 10 ani de când mama a murit şi 10 ani de când te închizi într-un birou toată ziua şi faci bani. Eşti departe de mine şi de fratele meu, ne laşi pe mâna bonelor şi servitorilor. Ne trimiţi la o şcoala bună, dar nu te ocupi de noi. Ne oferi tot ce dorim, dar nu ne dai iubirea ta. Şi pe mine mă doare. Mă doare să ştiu că familia mea e fratele meu.
Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji,. Nu am mai rezistat. Am ţinut aceste lucruri în mine de prea mult timp. L-am văzut cum s-a apropiat de mine. M-a luat în braţe. Nu l-am îndepărtat. Aveam nevoie de tatăl meu, măcar să simt că e alături de mine. L-am strans în braţe începând să plâng şi mai tare. Am căzut amândoi pe podea. Mi-am ascuns chipul în pieptul lui. Mi-a şters uşor lacrimile, sărutându-mă pe creştet.
- Kassandra! Ştiu că te-am neglijat pe tine şi pe fratele tău, dar acum vreau să îmi îndrept greşelile. De aceea vreau să te străduieşti să îţi scoţi mediile la capăt. Nici eu nu vreau să te trimit la un internat sau să nu te văd în echipa de dans. Facem o înţelegere! Dacă o să ai numai medii de 8 şi 9 te las în pace, dar dacă mediile tale vor fi sub 8, te trimit la internat. Şi nu o să mai poţi face nimic.
L-am privit, analizând puţin situaţia. Am ridicat din umeri, acceptând înţelegerea. Dar înainte să încep cu "învăţatu' " i-am spus tatei de întâmplarea cu doamna general. Am crezut că se va supăra, dar am rămas cu gura căscată când a început să râdă. Am început să chicotesc, îmbrăţişându-l strâns. În încăpere şi-a făcut apariţia scumpul meu frăţior şi prietenul lui. Asta era! Chris' putea să mă ajute să învăţ. M-am ridicat de la podea apropiindu-mă de cei doi. L-am luat de mână pe blond, părăsind încăperea, îndreptându-ne spre grădină. M-am pus în faţa lui, privindu-l în ochi.
- Chris' îmi poţi face o favoare? E destul de mare.
- Sigur Kassandra, ce e?
- Păi... cred că ştii că am probleme la şcoală. Şi mă gândeam că... mă poţi ajuta? Nu cred că voi reuşi de una singură şi nu vreau să fiu dată afară din echipa de dans. Şi nu cred că ai vrea să plec la internat.
- Nu..nu..sigur că nu vreau. O să te ajut cu cea mai mare plăcere.
Am zâmbit uşor şi l-am îmbrăţişat. Mi-a cuprins spatele , în timp ce trupul lui a început să tremure. Era aşa de drăguţ. Mereu mi s-a părut că băieţii timizi sunt nişte scumpi. Braţele lui erau calde. Îmi plăcea. Aş fi putut să stau o veşnicie în braţele lui, dar nu puteam. M-am despărţit uşor de el, privindu-l în ochi. Îmi venea să iau acei ochelari, să îi arunc la podea şi să sar pe ei până îi distrug. Acei ochi superbi acoperiţi de o pereche de lentile, încadrate de acea ramă neagră. M-a sărutat uşor pe frunte, apoi a plecat. Am zâmbit, atingându-mi uşor fruntea. Ce se întâmpla cu mine? Am dezaprobat din cap, intrând în casă. M-am dus în camera mea şi m-am trântit pe pat. Brusc ceva ma prins de picioare şi m-a tras pe podea. Când m-am dezmeticit l-am văzut pe fratele meu pe pat. M-am ridicat de jos înjurând în şoaptă, apoi m-am pus peste brunet. M-a îndepărtat puţin, ridicându-se în şezut. M-a privit cu zâmbetul pe buze. Avea o privire care îmi era mult prea cunoscută.
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic? Nu am voie să îmi privesc sora cea nebună? Cea care a detronat comunismul?
A început să râdă şi mi-am dat seama că Bianca i-a spus de Hamilton. Am început să râd ciufulindu-i păru'. M-a trântit pe pat şi a început să mă gâdile, făcându-mă să ţip. După câteva minute, m-a lăsat în pace şi s-a aşezat în faţa mea. Mi-am pus capul pe genunchii lui, privind tavanul.
- Uneori mă întreb cui semănăm la caracter. Mama a fost blândă, iar tata e mult prea...
- Demodat?
- Cezar! Are 35 de ani! Nu e moş ca să fie demodat. Dar totuşi e mult prea autoritar.
- Mi-a spus ce s-a întâmplat. Da' şi tu eşti de vină. Kass' trebuia să înveţi măcar să scoţi media 5.
- Trebuia să îmi fi spus asta mai demult. Acum dacă o să am medii sub 8 mă trimite la internat. Dar l-am rugat pe Chris' să mă ajute. Şi a acceptat!
- Kassandra!
L-am privit mirată. Îmi spunea Kassandra doar când se întâmpla ceva grav. Avea o privire serioasă şi ceva îmi spunea că o să îmi ţină şi el o predică. O să înnebunesc! Mai trebuie să vină şi Bianca să îmi ţină vreun discurs captivant şi cred că atunci aş fi explodat.
- Uite ce e surioară! Chris' e prietenu' meu cel mai bun şi ştii foarte bine ce simte el pentru tine. Nu vreau să îi dai speranţe false. După ce o să îţi scoţi mediile o să îl dai la o parte. Te cunosc bine şi îl cunosc şi pe el. Cu toate că eşti sora mea, te avertizez. Dacă îl faci să sufere, nu o să te las să scapi aşa de uşor.
- Uşor avocatule! Ştiu ce simte prietenu' tău pentru mine. Dar crede-mă fraţioare că nu e intenţia mea să îl rănesc. Chris' e ca un al doilea frate pentru mine. Şi trebuie să îţi spun sincer, la felul cum arată nu voi ieşi niciodată cu el. Deci stai calm!
M-am ridicat de pe pat şi m-am dus la baie. M-am pus în faţa oglinzii, privindu-mi chipul. Off mamă ce n-aş da să fii lângă mine.
kida- Mesaje : 2
Anime Sign :: Fan Zone :: Fan Fiction :: Fanfiction :: Original Fics
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum