Luminita de la capatul tunelului

Ploua cu stropi marunti si reci ca de gheata. Desi este abia ora trei, norii grosi si negri impiedica razele soarelui sa patrunda pentru a ajunge pe pamant, asa ca afara este foarte intuneric. Nu este nici o urma de vreo vietuitoare, toate ascunzandu-se prin locuri cat mai calduroase si ferite de ochii curiosilor. Totusi, noi nu ne putem numara printre acei curiosi. Putin imi pasa de animale, acum cand sunt atat de aproape de a-mi indeplini visul. Doar cativa pasi ma mai despart de pestera Diabola* , cea mai mare si mai impresionanta din toata lumea. Multi curiosi s-au avantat in adancurile ei si nu s-au mai intors. Fie ca va trebui sa inot in noroi, tot voi ajunge acolo. Am 23 de ani si conduc aceasta expeditie, formata din alti noua profesionisti in domeniul speologiei.
- Lady Marie, Diabola se vede in fata!
- Grabiti pasul atunci!
- Doamna, sunteti sigura ca doriti sa faceti asta?
- Am venit cumva 500 km din Anglia, doar ca sa ne intoarcem acum? Daca va e frica nu aveti decat sa va intoarceti. Nu putem risca nici o greseala, trebuie sa aveti mintea limpede si sa nu va fie frica de moarte.
Nimeni nu mai indrazneste sa zica nimic. Sper ca i-am potolit. Nu vreau sa pierd aceasta expeditie acum, cand sunt asa de aproape. La 15 ani, cand fetele au inceput sa iasa cu baieti, eu exploram cele mai vesite pesteri din Europa. Niciodata nu mi-a pasat de iubire. Este o pierdere inutila de vreme si energie. Anul acesta am absolvit facultatea de speologie. Cu greu au reusit parintii sa imi dea drumul. Dezavantajele in a avea familie este ca mereu exista cineva care sa iti poarte de grija si sa nu te lase in diverse locuri. Oricum, fiind majora nu mai aveau ce sa imi zica.
In aproximativ doua ore ajungem la marginea pesterii. Deoarece era tarziu si noi obositi decidem sa ne asezam tabara si sa incepem explorarea la prima ora a diminetii. Nu ne permitem greseli asa ca trebuie sa avem mintea limpede.
Dupa un somn foarte adanc, ne trezim odihniti cum se crapa de ziua. Avem parte de un rasarit frumos si senin. O zi frumoasa, total opusa precedentei.
- Strangeti tot aici, poate gasim loc sa dormim inauntru.
Cu coltarii in picioare incepem sa escaladam stanca pana la intrarea in pestere. Ramanem cu totii muti in fata maretiei ce ni se intinde in fata ochilor. In jos erau cam 50 de metri de coborat pana la o podea cat de cat sigura iar in jurul nostru erau nenumarate stalactite si stalagmite, multe dintre ele formand coloane, care dadeau de gol vechimea pesterii. Lumina rasaritului patrunde inauntru raspandind mii de culori pe peretii maretei sculpturi de piatra faurita de natura. Ramanem toti blocati in fata peisajului, apoi Robert, unul dintre colegii mei, brunet cu ochii negri si foarte bine dezvoltat, in varsta de 25 de ani a scos aparatul de fotografiat si a inceput sa pozeze maretia naturii.
- Pregatiti o funie, trebuie sa coboram pana jos.
- Nu avem de ce sa o legam.
- Bateti un tarus, nu ar trebui sa fie o problema, dar mai intai coborati proviziile si echipamentul.
Nimeni nu indrazneste sa se impotriveasca ordinelor mele. Armand, cel mai bine facut dintre noi ia un tarus si cauta un loc cu roca mai moale in care acesta sa intre. Noi ceilalti coboram proviziile cu grija.
Nervos ca nu gaseste nici un loc mai bun, armand incepe sa bata brutal cu ciocanul in bucata de metal unde se nimeri. Lovea cu putere creand presiune mare in roca. La ultima lovitura pamantul a inceput sa se cutremure cu o forta pe care nu am mai simtit-o niciodata. Rocile tavanului au inceput sa cada, o parte din proviziile noastre cazand de la o inaltime de 20 de metri, pierzanduse o multime de litri de apa. In mai putin de trei minute toata gura pesterii e acoperita iar o piatra il nimerise pe armand exact in ceafa la modul cum era aplecat, acesta zacand acum pe jos cu cutia craniana sparta si nenumarati alti bolovani pe picioare. Noi, incercand sa ignoram privelistea incepem sa coboram pe funia pregatita de acesta, iar in scurt timp totul se opreste. Chiar cand sa ajunga Karina jos, funia cedeaza si ne trezim total prinsi. Cu intrarea astupata, fara jumatate din provizii si un om mort trebuie sa gasim repede o solutie sau vom putrezi in intuneric.

* derivat de la Diablo= Diavol in spaniola

Prima la comm! :]
Aşa păi cum să încep? Îmi place cum ai început,greşeli de tastare nu am văzut cam deloc doar la ţi-a cam scăpat să scrii "Armand" cu literă mică da' nu e nicio problemă.Povestea îmi place mai ales că e ceva de aventură şi explorări şi alea alea,ai respectat punctuaţia şi personajul principal,tipa îmi place cum e până acum.Altceva nu am ce să zic decât gambate şi te aştept cu alt capitol x3.

Iru a scris:
Am venit cumva 500 km din Anglia, doar ca sa ne intoarcem acum? Daca va e frica nu aveti decat sa va intoarceti.

Da,o mica repetitie care nu suna prea bine...Intoarcem,intoarceti...You know...

Iru a scris:baieti eu exploram

Edit: Da,da,am priceput acum ce voiai sa spui
Inainte de "eu" trebuia o mica virgula...Zic eu...

Iru a scris:vesite pesteri

Vestite...Cred ca ti-era foame^^

Iru a scris:Niciodata nu mi-a pasat de iubire.

Presimt ceva :]

Iru a scris:Oricum fiind majora nu mai aveau ce sa imi zica.

Dupa "Oricum" aici chiar trebuia o virgula^^

Iru a scris:Avem parte de un rasarit frumos si senin.

Ca doar n-o fi innorat

Iru a scris:Lovea cu putere si creand presiune mare in roca.

Nu prea inteleg ceva din propozitia asta XD.

Iru a scris:pierzanduse o multime de litri de apa.

Pierzandu-se :]


Asa,dragut capitolul dar cu nenumarate greseli.Ai pus o gramada de repetitii(sa nu crezi ca daca te-am atentionat o data n-au fost mai multe :]),Armand cu a mic...Daca moare primu' nu inseamna ca nu trebuie sa-i scrii numele cu litera mare .Si ai mai sarit si peste virgule...Anyway,povestea pare ineteresanta,imi aminteste de "O calatorie spre Centrul Pamantului".Well,astept capitolul urmator,vreau sa citesc ce se mai intampla :].Gambate!

Sysu un nou fic.
Ceva cemi place. Vrei cu orice pret sa ma tii in suspans si asta numi place . Vreau sa stiu, ma tii pe ghimpi.
Greselile au fost spuse de Lucy, descrierea este buna in acest capitol pentru inceput. Ai descris personajele si sentimentele.
Dialogul este suficient si nu e sec. :p
Naratiunea se impleteste cu descrierea. Actiunea este palpitanta si okz.
Imi place povestea, dar so vad cum deruleaza. Astept nextul si multa bafta

Deci si eu cu un comentariu.Cand am citit titlul ma gandeam la ce-va de genu drama asa ca hai sa incerc.Dar am descoperit un fic cu aventuri(eu nu prea citesc cu aventuri).Din primul capitol nu prea poti sa iti dai seama ce va fi dar mi-am dat seama de firea personajului principal.Adica:independenta,inteligenta si cu spirit de aventura.Gresile au fost mentionate mai sus si ce nu mi-a mai placut a fost ca ai facut capitolul cam scurt.Este usor de citit si il citesti cu placere.Ce m-a atras la inceput a fost titlul mi s-a parut destul de interesant.Descriere ai si toate cele,oricum in concluzie imi place ficul tau si astept nextul.

Oke..intarziata dar totusi prezenta :d:
Este un fic cu totul diferit de celelate facute de tine.Totul este asa de serios siparca sumbru,dar imi place!
Ceva nou si intereant,personajul principal este destul de incordat nu se destinde si ea putin?
Imi place mult ideea ficului...astept nextul si poate il parasesti