Invaluit in nisip

Disclaimer: nu detin nici un personaj din animeul/mangaul naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.


Alerg disperata, miscandu-mi cat pot de repede micile si fragilele mele picioruse, fara sa am grija pe unde calc. Trec prin iarba de aproape aceeasi inaltime cu mine, impiedicandu-ma din doi in doi pasi. Mi se agata nenumarati scaieti de rochita mea verde de stofa in timp ce alerg cu toata viteza spre paraul ce incepe sa se contureze in zare. Nu se poate! Voi intarzia din nou. El niciodata nu intarzie.
Ajunsa la marginea micutei ape curgatoare ma uit in jur, privirea mea atintindu-se spre unicul copac de pe mal. La umbra acestuia sta extrem de relaxat, pentru un copil care asteptase in jur de jumatate de ora, un baiat cu parul roscat si ochii verzi, de vreo sapte ani. Alerg grabita in directia lui, acesta ridicand privirea pentru a observa care este sursa sunetelor si gafaielilor. Privirea i se indreapta catre mine si zambeste.
- Matsuri-chan, ai ajuns in sfarsit!
Desi am intarziat de nenumarate ori, nu cred sa-l fi vazut pe Gaara suparat vreodata. Mereu e foarte intelegator si rabdator cu mine, desi sunt cu un an mai mica decat el. Este cel mai mare sprijin pe care il am in momentul de fata. Cu parintii nu pot vorbi mai nimic. Ei mi-au ales visul, iar eu nu pot sa comentez nimic. Ma antreneaza de cand m-am nascut pentru a deveni medic ninja.
- Matsuri-chan, ce ai patit la picioare? ma intreaba Gaara, profund ingrijorat de sanatatea mea. Esti ranita. Imediat se ajunge la carne.
- Gaara-kun, am nevoie de ajutor, ii spun, incercand sa imi ascund lacrimile ce imi invadau cu cruzime ochii. Parintii ma forteaza de doua saptamani sa fac o noua tehnica dar nu mi-au explicat cum trebuie si eu nu ma pot descurca. La fiecare incercare esuata primesc cinci lovituri de bici peste picioare. Vor sa ridic in aer un bustean cu puterea chakrei mele.
Baiatul ma priveste trist, apoi imi face semn sa stau jos. Eu ma asez supusa si putin derutata, pentru ca Gaara se indeparteaza. In vreo cinci minute apare cu cateva ierburi, isi umple sticluta cu apa si strecoara ierburile rupte in aceasta. Apoi scutura. Cand totul e gata vine la mine si imi unge ranile cu lichidul medicinal. Durerea este enorma insa dupa cateva minute umflatura se retrage.
Cand incep sa ma mai dezmortesc imi intinde o mana si ma ajuta sa ma ridic, apoi ma ia de brat si ma trage dupa el. Mergem cam cinci minute in susul raului, pana ajungem la o zona cu crengi, mai groase mai subtiri, dar toate uscate. El se indreapta spre cel mai mare bustean si de la o distanta de aproximativ 50 de centimetri incepe sa il ridice. Sunt uluita de usurinta cu care realizeaza acest jutsu de pregatire pentru medicii ninja. Cand incepe sa ma priveasca insistent ma indrept si eu spre un bat ceva mai mic si de la o distanta minuscula incep sa ma concentrez pe palma, insa nu se intampla aproape nimic.
- Nu te gandi la palma, ci ca esti chakra din palma ta.
La inceput sfatul sau mi se pare ilogic dar incet, incet se vad progrese. Trec de la un bustean la altul si in 35 de minute ajung sa ma confrunt cu cel al lui Gaara. Stau foarte concentrata apoi, ca din senin simt o durere ingrozitoare in umarul stang, care devine insuportabila si cad la pamant.
- Matsuri-chan, esti bine?
Nu reusesc sa zic nimic. Imaginea din fata mea este neclara. Ca prin minune apar doi tipi mascati, inalti si musculosi, cu banderola satului nisip. Unul din ei face un semn cu mana si apare un dragon de gheata, care se indreapta orbeste spre Gaara. Ghinionul lui este ca baiatul este protejat de nisip, care intervine imediat si bareaza lovitura, apoi in forma unei sulite si strapunge dragonul de gheata, creand un uimitor curcubeu de culori pentru scurt timp. Cei doi mascati nu mai stau nici o secunda pe ganduri si o iau la fuga spre padure.
Pentru ca nu mai eram in stare sa ma misc, Gaara veni si ma lua in brate, apoi se indrepta catre sat. Simtindu-ma in siguranta si bantuita de durerea de umar, adorm.
- E numai vina ta! se aude o voce brutala de barbat. O momesti mereu sa vina dupa tine!
- Nu i-am facut nimic, raspunde Gaara, la fel de calm ca intotdeauna.
- Esti un monstru Ichibi… Nu meriti sa existi. Nu conteaza, nu te vei mai atinge niciodata de fata mea. Voi avea eu grija de asta. Acum iesi afara din casa asta si sa nu te mai vad!
Am urmarit toata discutia pe jumatate adormita. Nu stiu cum sa reactionez in momentul de fata. Aud usa de la intrare cum se inchide, semn ca sprijinul meu a plecat. Tata mi-a interzis de mai multe ori sa ma intalnesc cu el, dar niciodata nu i-a interzis lui sa se intalneasca cu mine. Nu stiu cum va reactiona. S-ar lasa si torturat numai pentru ca mie sa nu mi se intampe nimic.
Imi limpezesc mintea si ma ridic in sezut. Tata, un barbat bine facut, cu o fata severa si dura ma priveste de sub sprancenele lui deosebit de groase. Ma fac mica, plecand privirea supusa. Ma asteptam sa ma certe dar nu a fost asa.
- Am gasit in sfarsit o maestra pentru tine. Plecam maine la prima ora asa ca fa-ti bagajele.
Nu mi-a zis mai mult de atat iar eu nu am indraznit sa intreb detalii. Cand sa ma ridic din pat simt o durere fulgeratoare in umarul stang, amintire de la rana. Nici acum nu stiu ce m-a lovit. Incep sa impachetez cu lacrimi in ochi. Cand sunt gata cobor scarile, mama asteptandu-ma in bucatarie cu o portie de ramen. Nu pot sa mananc prea mult, asa ca ma ridic de la masa si dau se ies pe usa cand sunt oprita cu brutalitate. Acum nici nu am cum sa ii spun lui Gaara ca plec… Probabil o sa ma urasca.
Dupa o noapte in care nu am dormit aproape deloc a trebuit sa imi iau valiza si sa parasesc casa, alaturi de parinti, intreptandu-ne impreuna spre iesirea din sat.
Nu stiu unde plec sau cand ma voi intoarce. Tot ce imi doresc este sa il reintalnesc pe Gaara cat de curand si el sa nu ma urasca. Oare de ce propri mei parinti ma chinuie asa la o varsta atat de frageda?

Am onoarea
Bun un nou fic. Naruto se pare, eh atata timp cat e reusit ma bag sal citesc. :}
Sysu nu pot sati dau verdictul ce va fi din primul capitol. Din ce am inteles Matsuri e personaj principal, desi crezusem ca Gaara, dar el e dupa fata. Descriere ai din plin si este reusit.
Dialogul este pe moment okz si actiunea nu e fugarita de gaste . Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Acum greseli de tastare nu prea leam vazut si nu prea le iau in seama :}} asa ca.. astept nextul si multa inspiratie

wow!!!

E chiar foarte reusit! Nu ma asteptam ca Gaara sa fie prezent ci Naruto,Sasuke..dar poate mai incolo.
Pentru inceput e bine. Nu ma prea dau in vant dupa descriere,dar aici e chiar bine.
Astept nextu!

Un nou fic imi place ideea cu Gaara unu-l dintre personajele principale sunt mult prea putine ficuri cu el :-".La descriere imi place se vede ca evoluezi pe zi ce trece,actiunea mise pare cam grabita adica deabea ne dai cate-va idei legate de prietenia dintre Matsuri si Gaara si acum hop gata pleaca din sat deoarece nu o lasa parinti sa mai stea cu el.Presupun ca urmatorul capitol v-a fi cand ea mai creste.Ca idee imi place ,si titlul la fel interesant,prima oara cand l-am citit m-am gandit la un jutsu -.-.La greselile de scriere si de exprimare sti ca nu pricep.Eh oricum imi place ficul si astept nextul
Gambate

Oke, am avut o mega mare pana de inspiratie, dar revin in forta. Deci, iata ca vine nextul.

Sangele-mi curge siroaie din mainile fragile ramase de mult timp fara chackra. Pestele care candva dadea semne ca isi revine, acum zace mort sub palmele care trebuiau sa ii aduca a doua sansa la viata. Colega mea, Sakura, o fata vesela si prietenoasa, cam tupeista, cu parul lung de culoarea florilor de cires, mult mai priceputa decat mine, a terminat in urma cu cateva ore. Eu muncesc in zadar.
Se apropie cu viteza asfintitul, Cerul capata nuante rosiatice. Trilurile pasarilor ce m-au insotit pe toata durata zilei inceteaza. Atmosfera devine sumbra.
Renunt la antrenamentul care oricum devenise inutil si ma indrept spre biroul lui Tsunade-sama, o femeie dura cu parul blond, mare maestra in medical jutsu, unde ma asteapta o noua creanga de salcie, care urmeaza sa se rupa pe picioarele mele, intr-o invazie de lovituri. E exact la fel cum imi facea tata mai demult, cand eram inca in satul nisipului. Intre timp am ramas orfana. In urma cu cativa ani, satul a fost atacat de un anume Itachi Uchiha, un tanar care atunci avea 14 ani, care si-a ucis tot clanul si pe toti cei care au intervenit, intr-o singura nuapte, mai putin pe fratele lui mai mic, Sasuke, care acum este tratat care un mare erau pentru nimic. Mama si tata erau printre cei care au incercat sa ajute marele clan al Konohai, insa au fost ucisi in doar cateva secunde. Au pierdut in fata maretei forte a Sharinganului.
Fara sa imi dau seama ajung in fata usii care imi ascunde pedeapsa. Apas timid pe clanta si intru cu capul plecat. Ochii caprui ai maestrei ma cerceteaza suspicios. Ma apropii de birou si pun pestele mort in fata ei.
- Ce ma voi face cu tine? ofteaza aceasta, incruntandu-se. Doar zece lovituri azi. Maine de trei ori mai multe daca nu reusesti.
Se apleaca si scoate sintr-un sertar crenguta de salcie, apoi incepe sa ma loveasca cu brutalitate peste gambe. Neavand de ales, primesc rasplata fara sa scancesc, apoi salutand respectuos plec schiopatand spre casa. Datorita mersului ciudat si a ranilor adanci de pe picioare, nenumarate priviri se indreapta catre mine, dar nu imi pasa. Imi amintesc cum il priveau toti pe Gaara, ca pe un monstru, iar pe el nu-l deranja. Ce indur eu acum e nimic.
Ma pierd in gandurile placute ale copilariei, in momentele petrecute cu cel mai bun prieten al meu, in antrenamentele grele si peripetiile trecute. Ma ratacesc intr-o lume care nu avea cum sa mai vina vreodata. Am crescut, totul s-a dus acum.
Simt cum cineva ma atinge pe umar si tresar brusc, luand pozitia de atac. Ma intorc rapid, scotand kunaiul, dar raman dezamagita cand vad ca posesoarea mainii e doar Sakura.
- Ce-ai patit? Ma intreaba aceasta putin panicata.
Asa cum imi e obiceiul prost, nu ii raspund, varand cutitul la locul sau. Ea fiind obisnuita cu starile mele de nepasare, in care o las sa vorbeasca singura, nu ma baga in seama, continuandu-si discursul pentru care m-a oprit. Printre chestiile inutile pe care mi le tot spune aud si ceva despre Examenele Chunin, care se pare ca se tin in Konoha, la care ma opresc rusc si ridic privirea spre Sakura.
- Anul acesta participi? o intreb ezitand.
- Echipa mea a hotarat ca vom merge in acest an. Dar tu?
- Nu ma pot numi ninja, nu am bandana si nu am voie sa dau examenul aici, pentru ca sunt din satul nisipului, inchei dezamagita, plecand capul.
Mai mergem o vreme tacute, apoi Sakura indrazneste sa sparga linistea. Putin ezitand, incepe mai intai soptit, apoi continua mai tare:
- Crezi ca ai vrea sa dormi la mine noaptea asta? Vin si Ino si Hinata. Stiu ca nu prea va intelegeti si nu e chiar genul tau de activitate, dar poate ti-ar prinde bine…
Nestiind prea bine ce sa ii raspund, dau aprobator din cap, pentru a nu-i rani sentimentele, apoi imi iau la revedere si plec. Grozav… o noapte nedormita e exact ce-mi trebuie.
Ajunsa acasa imi iau repede pijamale, o perna si ceva de rontait, le trantesc intr-o punga, apoi parasesc rapid micuta locuinta. Afara se lasase frigul intre timp, acum regretand decizia de a-mi lasa puloverul acasa.
Grabesc pasul cat pot de mult, dar din cauza intunericului, ma busesc destul de tare de cineva care statea exact pe mijlocul drumului. O gramada de nisip se desprinde din locul impactului si cade o data cu mine pe jos. Umbra ramane in picioare, in mod surprinzator de pare ca nu a patit nimic. Ma ridic, scuturandu-ma de nisip incercand sa disting chipul onului, insa sunt mult mai curioasa daca mai e viu. Imi holbez ochii pentru a putea strabate intunericul, apoi gura imi devine incapabila sa mai rosteasca vreaun cuvant. Pe buze mi se poate citi doar un cuvant… “ Tu” .

Oki,in sfarsit am trecut si eu pe la ficul tau :D
Ma faci invidioasa eu ma chinui la un fic dar nu iese mai nimic
Eram sigura ca daca va aparea si Sakura nu o s-o pui cu adevaratul ei caracter si asta imi place.
Ficul este foarte bun,interesant...si este cu Gaara <3
Este o idee destul de originala.

Astept nextul..si sa nu te lasi de fic

Imi plc esti bn !!!!Astept continuarea!!!

Ce-mi place ficul! Sunt sigura ca este Gaara! Te pricepi foarte bine, imi place cum ai inceput. Dar totusi ar trebui sa narezi mai frumos sentimentele. Ar fi fost frumos sa spui cum se simtea atunci cand era batuta, sau cand nu reusea sa faca o tehnica. Si sentimentele sunt foarte importante. Pana acum mi se pare foarte frumos, prologul a fost minunat! Te-a bagat in ceata, indemnandu-te sa citesti ficul pana la capat. Ideea nu am mai intalnit-o, asa ca este foarte originala dupa parerea mea. Asezarea in pagina este potrivita si sunt foarte bucuroasa ca lasi spatiu dupa semnele de punctuatie. Inca un lucru, descrie mai bine si locurile, sa ne dam seama de imprejurimi.

Cam atat am avut de spus! Abia astept urmatoarele capitole si sper sa nu te lasi deoarece te pricepi!