[Naruto] Ingerii Mortii

Inainte sa incep vreau sa mentionez ca ficul este facut in colaborare cu sysu meu ellamanu, deci meritele sunt impartite..... Daca aud pe cineva ca zice ca doar eu am scris, sau doar ea nu o sa mai prinda ziua de maine .....

Acum o mica descriere a ficului... Va fi povestit la pers I de catre Hinata, care va fi protagonista. Ficul o sa fie si naruhina dar nu de la inceput. Prologul va fi o mica introducere in trecut, pentru a intelege ceea ce va urma. adevarata actiunea se va petrece cu 8 ani mai tarziu ( cand hinata va avea 15 ani ) si va incepe abia din capitolul 1. cam atat zic, restul il veti afla pe parcurs ....

Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac/profit de pe urma acestor personaje/intamplari.



Prolog


Ma legănam uşor, pe leagănul meu fragil din lemn de cireş, privind melancolica bolta cereasca. Lacrimile îmi aluneca încet pe obrajii mei fini, in timp ce vântul îmi adie liniştit prin parul des, de culoarea florilor de liliac. Pasarelele isi cânta suavele lor versuri neînţelese, anunţând începutul glorios al unei noi zile însorite de primăvara, care insa este întrerupt brutal de o uşa trântita furtunos si un strigat strident de copil:
- Hinata, grăbeşte-te sau vei intarzia din nou! tuna Neji, verişorul meu mai mare, înainte de a se întoarce înapoi in casa.
Trezita înapoi la realitate, mă ridic de pe leagăn si mă îndrept grăbita spre casa, intrând intr-un hol mare de marmura alba, unde băieţelul cu parul saten ca scoarţa cruda a copacilor si ochii specifici clanului Hyuuga, din care facem amândoi parte, mă priveşte supărat apoi îmi pune ghiozdanul in braţe si ieşi pe uşa. Neavând de ales îl urmez, mergând in spatele lui tot drumul, fara ca nici unul din noi sa spună ceva. Ajunşi in fata academiei, o clădire înalta, cu pereţii exteriori albi, si săli de clasa mari si incapatoare, ne despărţim drumurile, fiecare mergând in direcţii opuse.
Cum am ajuns in clasa, nici nu am apucat sa îmi aşez bine lucrurile pe banca, deoarece am fost atacata… Ino, o fata cu parul blond, ca nisipul încins de soare si ochii albaştrii ca marea, veni sa îmi dea raportul pentru ziua de azi, ea fiind cea mai buna prietena a mea.
- Hinata, sunt sigura ca te place Kiba!
- Cum? întreb eu uimita, nevenindu-mi sa cred ca băiatul care îmi furase inima ar putea simţi ceva pentru mine.
- Azi l-a pieptănat pe Akamaru, si si-a schimbat in sfârşit pantalonii…. Cu unii curaţi, sper.
- Ino, i-am spus eu ignorând propoziţia ei de mai devreme, crezi ca poţi sa treci pe la mine mai târziu?
- Îmi pare rău, dar mă întâlnesc cu Sakura. Ii scriem declaraţii de dragoste lui Sasuke si îl bârfim pe Naruto! Abia aştept!
Insa nu am mai avut timp de alte povesti inutile căci Iruka, profesorul nostru, un bărbat destul de tanar cu parul saten, intra in clasa, urmat de elevii intarziati, iar noi suntem nevoiţi sa facem linişte. Cu asta începe inca o zi plictisitoare de şcoala, in care trebuie sa ascultam turuiala infinita a profesorului, in timp ce dormitam.
După câteva ore se aude mult aşteptatul clopoţel, ce anunţa sfârşitul orelor pentru noi, iar eu îmi iau ghiozdanul si mă îndrept spre casa, de aceasta data singura. Ajung in curtea casei parca instantaneu si o vad pe Azumi, servitoarea, o femeie înalta, destul de bătrâna, cu parul cărunt si privirea aspra, care uda trandafirii sângerii din gradina. Ma observa imediat, aşa ca se întoarce spre mine si îmi zice:
- Stăpâna, astăzi nu vine Kurenai la antrenamente, aşa ca ai după-amiaza libera.
- Unde este tata? o întreb eu sfioasa.
- O antrenează pe Hanabi, îmi răspunde ea scurt si aspru, întorcându-se apoi la treaba ei.
Ma indrept vijelios spre sala de antrenament, in speranţa de a vorbii cu tata, apoi ajunsa in fata uşii groase din lemn de stejar bat, apoi dau sa intru. Aşa cum îmi spusese slujnica, tata, un bărbat înalt, cu parul saten si privirea aspra, o invata o noua tehnica pe Hanabi, sora mea mai mica. Când mă văzu mă fulgera cu privirea apoi isi întoarse capul si zise:
- De cate ori ti-am spus sa nu mă deranjezi, Hinata? Am treaba cu sora ta aici.
- Am nevoie sa vorbesc cu cineva, ii răspund, încercând sa îmi opresc lacrimile, care îmi invadaseră ochii, astfel schimonosindu-mi puţin fata.
- Căuta pe altcineva. Eu nu am timp de copilăriile tale, rosti el cu severitate apoi isi relua treaba, ignorându-mă.
Nu mai reuşesc sa îmi reţin lacrimile aşa ca o iau la fuga, ieşind din camera fara sa închid uşa si alergând orbeşte cat mai departe de casa. In graba mea mă lovesc cu brutalitate de cineva, cazând pe jos, apoi închizând ochii si continuând sa plâng. Simt apoi o mana calda, care îmi şterge lacrimile, aşa ca privesc sfioasa peste persoana cu care am făcut accidentul si căreia nu i-am cerut scuze. In fata mea sta un bărbat înalt, cu parul brunet si lung, prins intr-o coada la spate, arătând destul de tanar. Nu cred ca are mai mult de douăzeci si cinci de ani. Acesta îmi zâmbeşte părintesc, apoi îmi întinde mana, ajutându-mă sa mă ridic.
- Haide, îmi spune el cu o voce groasa, dar dulce. Te voi conduce acasă, micuţ-o.
- Nu mă întorc acolo, ii răspund speriata, retrăgându-mi mana din strânsoarea lui. Niciodată!!
- Atunci nu ai vrea sa vi cu mine? Iţi promit ca nu vei mai suferii niciodată si ca voi avea grija de tine, dar trebuie sa vrei.
- Vin! ii răspund hotărâta, ştergându-mi lacrimile.
Bărbatul mă prinde din nou de mana, apoi dispărem amândoi intr-un nor gros de fum.

Ja ne! Speram sa va placa si asteptam cat mai mult commuri si pareri .

mama v-ati omo rat comenturile. Daca nu avem minim doua comenturi adio next

Când totul începe



Stăteam intr-un birou întunecat, luminat doar de o lumânare, care se lupta vertiginos cu întunericul, sa-l tina departe de mine. Aceasta stătea pe biroul făcut din lemn de abanos, luminand plapand conturul neclar al tatălui meu pe care nu îl puteam distinge aşa de bine, deşi ştiam ca este acolo, datorita sharingan-ului, care strălucea in întunericul profund. Stăteam cu mâinile la spate si mă legănam pe calcaie, chiar daca îmi era un pic răcoare, fiindcă purtam doar o bluza, din in, alba, o pereche de pantaloni trei-sferturi negri si o pereche de incaltaminte ninja. Parul meu, lung pana la fund, era filat, la fel si bretonul. Ochii de culoarea indigo priveau nerăbdători, curiosi se ei de ce am fost chemata.

- Hinata, îmi spuse, pe un ton paternal, jos si hotărât in acelaşi timp. Vreau sa te duci in Konoha cu Yashamaru, sa-l ucideţi pe al treilea Hokage si sa extrageţi, spiritul vulpi cu 9 cozii dintr-un băiat, numit Naruto, folosind Fuuinjutsu (tehnici de sigilare).

- Bine tata, dar ce tehnica Fuuinjutsu, voi folosi? Sunt multe tehnici de acest tip, care este cea mai potrivita? intreb eu, mutându-mi de pe un picior pe altu, greutatea, fiind destul de derutata. Ce crezi?

- Ve-ti folosi tehnica Morţi nevăzute, îmi spuse si eu ramând stana de piatra.

Aceea tehnica era interzisa si nici măcar un Kage nu ar avea curajul sa încerce acel jutsu, fiindcă puteai muri mai uşor decât sa te duci la un criminal si sa-i spui „ucide-mă”, sau daca aveai norocul, doar înnebuneai, daca greşeai un sigiliu, dar asta nu mi se întâmpla mie, prea des. Reflectez un pic la tehnica si umarile acesteia. Puteam ramane fara chakra sau corp daca nu eram atenta cu el. Încuviinţez din cap si apoi îmi veniră in minte nişte întrebări despre misiune.

- Spune-mi nişte obiceiuri a lui Hokage sau ale acestui Naruto.

- Lordului Hokage ii plac fetele tinere si ii plac dansatoarele din buric. Mai pierde vremea prin cluburi, jucând poker, iar Naruto ii place ramen-ul si sa se antreneze. Controleaza Futon-ul si tot ce tine de acest tip de chakra. Umbla toata ziua dupa coada Sakurei, coechipiera sa, desi aceasta il tot respinge. Nu ar strica sa ii intri putin pe sub piele, imi zise Itachi, schitand un zambet strengar, dar totusi parintesc.

Ii zambesc la randul meu, apoi aprob din cap si ies afara. Pe coridorul pustiu era un pic frig, dar eram obisnuita. Ma indrept spre camera mea sperand ca ma voi intalni cu Yashamaru pe drum si sa-i dau minunata si insorita veste. Nici nu am intrat bine pe coridorul Nordic si ma izbesc de el. Il privesc doborat la podea. Ce jalnic! Parul sau maro spre roscat, era rebel si in toate directile, facandu-se mereu glume pe seama lui, ca nu a auzit de piaptăn. Ochii verzi spre galben, cu irisul foarte accentuat ma priveau cu ura, fiindca el se putea transforma in orice animal. Clanul Esheryki, era un clan stravechi, dar clanul Uchiha si Hyuuga l-au macelarit. Roscatul mereu ma privea cu ura, dar nu se punea cu mine. Purta o bluza plasa si peste resturi de maiou si un fular negru. Mai purta o pereche de pantaloni tot negri, rupti si era descult. Pe frunte avea bandana cu insemnul Satului ascuns in Copaci. Ii intind mana cu scarba sa-l ajut sa se ridice, dar imi respinse gestul si se ridica singur de pe jos. Se scutura pe pantaloni si trecu pe langa mine.

- Yashamaru stai, ii spun pe un ton hotarat si impunator.

- Ce vrei? intreba pe un rece si nepasator.

- Liderul ne-a trimis in misiune, in Konoha si trebuie sa-l „rezolvam” pe al treilea Hokage si sa facem un Fuuinjutsu, pe Naruto, gazda vulpii cu noua cozi. Ai la dispozitie 15 minute si apoi ne vedem la intrare, ii mai spun si ii intorc spatele, plecand.

Intru in camera mea intunecoasa si rece. Am un pat tare, un dulap si o masa. Caut in dulap si imi scot un rucsac negru si apoi imi bag in el niste haine, de care credeam eu ca am nevoie. Imi iau niste pergamente, kunaiuri, shurikenuri si o katana. Imi iau pe mine o pelerina neagra si peste rucsacul. Ies din camera si dau nas in nas cu Yashamaru. Fiind si el gata de plecare, iesim din castel si pornim spre sat. Abia asteptam sa se termine mai repede aceasta misiune, sa scap de Yashamaru si putoarea lui. Cred ca baiatul acesta nu a facut baie de ani de zile, la cat de frumos miroase, inacat imi intoarce stomacul pe dos. Alerg pe drumul din pădure si incerc sa-mi ţin cat de cat respiraţia si sa nu simt mirosul incantator al insotitorului meu. Cred ca si un porc s-ar speria de mirosul sau, iar sconcsul ar plânge, ca i s-a furat premiul pentru putoare.

Seara am petrecut-o sub cerul liber, sub un brad din pădure. Am dormit pe pamantul reavăn, acoperit cu muşchi si iarba. Toata noaptea am avut vise ciudate. Îmi aminteam parca frânturi din ceva, dar nu ştiam din ce. Era un leagăn vechi, care se mişca uşor, in bătaia vântului si un munte cu sculpturi pe el. Aceste elemente imi apar mereu in vise. Când l-am întrebat pe tata ce înseamnă, el a spus ca sunt doar produsul imaginaţiei mele. Aud numele meu, in vis si mă trezesc speriata, cu byakugan-ul activat si un kunai in mana.

- Hei, Hyuuga mai încet! Hai sa mergem, îmi spuse Yashamaru.

Ma ridic, imi strang lucrurile si pornesc, urmata de micul mirositor. Pe la amiaza intru pe poarta oraşului, fara ca cei doi paznici sa ma observe. Toti oameni de dau în lături din cauza putori de langa mine. Pe langa noi trece un băiat blond de 15 ani si se opri rapid din mers. Veni spre noi si îl mirosi pe Yashamaru.

- Omule nu ai auzit de dus pana acum? Mai spală-te, ca puţi mai rău ca un sconcs! Tipa acesta, enervându-l pe colegul meu.

- Eşti ca si mort, marai acesta, dar m-am băgat eu intre ei.

- Te rog încetează si tanarul are dreptate. Mai spală-te si tu, îmi întorc privirea si îl studiez pe baiat un pic.

Parul blond, scurt ciufulit, ii dădea un aer rebel. Ochii albaştri scânteiau de energie. Poarta un trening negru cu portocaliu, privindu-l foarte bine aceasta culoare. In picioare are incaltaminte ninja neagra, iar pe frunte bentiţa cu semnul frunzei.

- Eu ce? Ma întreba blondul.

- Numai jigni oameni pe care nu-i cunoşti, ca poţi fi ucis. Sa mergem, ii spun roşcatului si plec de acolo, urmata de el.

Cine se credea idiotul asta sa-l jignească pe partenerul meu, dar pe o parte avea dreptate. Chiar ii trebuie o baie si poate am sa-l conving sa facă una, dar slabe şanse. Îmi scutur capul si incep sa concep un plan pentru aceasta misiune. Pentru inceput imi trebuie alt nume. Hyuga e un clan cunoscut, apoi trebuie sa ne cazam undeva, dar nimeni nu ne v-a primi atâta timp cat sunt cu Domnul putorici langa mine. Ufff trebuie sa-i fac o baie…

Ei bine o sa va comentez fiecare capitol in parte deci
Irukandji
ei bine la tine imi place mult capitolul:
descrierea&naratiunea:se imbineaza perfect dar puteai sa adaugi putin mai multa descriere
greseli de tastare nu vad ei bine nici nu ma pricep
actiunea:mi se pare putin cam grabita puteai sa mai lasi putin timp ca sa accepte propunerea
manu_darkelf
descrierea&naratiunea:ei bine tu cunosti mai bine descrierea si imi place mult cum descrii desii puteai sa spui cum s-a intamplat antrenmentul Hinatei prin ce greutatii a trecut ca sa ajunga la acel nivel adica sa faca acel jutsu era de preferabil sa faceti cum v-am spus[sper ca nu va ve-ti supara pe mine ]
actiunea:v-am spus s-a petrecut cam repede avand in vedere comportamentul Hinatei si bla bla ....
greseli de tastare:nu am vazut cum am spus si ce-va mai devreme nu ma pricep
si cam atat astept nextul spor la scris

Pai Happy Girl deja as spus ce trebuia spus.Eu nu mai am ce sa mai adaug.Pana acum imi place si astept cant de repede posibil nextul de la amanoua;)
P.S:Uite ca m-am tinut de promisiune Irukandji:p
Acum nu poti sa ma mai torturezi:))Glumeam;)
Succes la next:D

Sysu imi fac aparitsia.
La voi este descriere in ambele capitole. Totusi Madu a spus cam in mare parte ce trebuia. La tine Irukandji este grabita acceptarea propunerii, atata tot. In rest nu e graba deloc ( spre deosebire de mine) ^_^".
La sysu Manu la fel a fost spus.
''(...)dar nimeni nu ne v-a primi atâta timp cat sunt cu Domnul putorici langa mine..'' Am cam ras un pic la faza asta cu Putorici nu vreau sa stiu cum mirosea.
Astept nexturile si bafta

Nu imi vine sa cred ca nu am inchis ficul asta pana acum .
Gomen dar manu a renuntat la el, asa ca eu il voi reface cand voi avea dispozitie
So... va astept cu commuri si in viitor.