Columbia

Epoca precolumbiană
Primele mărturii ale prezenţei umane în aceste locuri datează din 1450 BC, când era deja semnalată activitate culturală în apropiere de Bogotá actuală. În 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvoltă un sistem politic "cacicazgos" cu o structură piramidală a puterii, în special cazurile populaţiilor Muisca şi Chibcha. Se considera cel mai avansat sistem politic în America de Sud, după Inca.

Dominaţia spaniolă
Spaniolii au explorat litoralul Caraibian în 1500 conduşi de Rodrigo de Bastidas. În 1508 Vasco Nuñez de Balboa a început cucerirea teritoriului prin regiunea Urabá. În 1513, a ieşit la Oceanul Pacific pe care l-a numit "Marea Sudului" şi-i va aduce pe spanioli în Peru şi Chile. În 1525, este fondat primul oraş european in Americi, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului Choco. Populaţia era compusă în principal desutele de tribuiri Chibchan şi Karib, astăzi cunoscuţi fiind numiţi Caraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin război, în timp ce bolile, exploatarea, şi cucerirea în sine a dus la o importantă reducere demografică în rândul indigenilor. În sec.16, europenii încep să aducă sclavi din Africa.

Independenţa
De la începutul perioadelor de colonizare şi cucerire, au fost câteva mişcări rebele sub dominaţia spaniolă, majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situaţia în general. Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independenţei faţă de Spania, a izbucnit în jurul anului 1810. Condusă de Simón Bolívar şi Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul 1819, când teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizată ca o confederaţie cu Ecuador, Venezuela şi Panama, care a fost departament al Columbiei până în 1903. Diviziunea politică şi teritorială internă a dus la separarea statelor Venezuela şi Quito (actualmente Ecuador) în 1830. La acea vreme aşa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care la păstrat până în 1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederaţia Grenadină). În 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în 1886, când ţara a fost din nou redenumită Republica Columbia. Divizunea internă rămânea puternică, ceea ce a alimentat războaie civile foarte sângeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finanţată de Statele Unite, a statului Panama în 1903. După aceasta s-a instaurat o perioadă de linişte şi stabilitate politică.

Epoca contemporană
La sfârşitul anilor 1940 a izbucnit o noua revoltă, alimentată de tensiunile crescânde, motivate de asasinarea liderului Jorge Eliécer Gaitán. Această mişcare este cunoscută în istorie ca La Violencia ("Violenţa") şi a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune şi interes: cartelurile traficanţilor de droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Forţele Aramate Revoluţionare ale Columbiei F.A.R.C.) şi forţele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia - Autoapărarea Unită a Columbiei A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase. În ultimii ani au fost implementate diferite iniţiative menite să reducă criminalitatea. În timpul administraţiei preşedintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate parţiale. Sa pus în aplicare Planul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat şi de a promova o puternică strategie antidrog. În perioada următoare, sub preşedinţia lui Alvaro Uribe, s-au exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta având ca efect diminuarea răpirilor şi o ameliorare a indicilor privind criminalitatea.