Germania

Triburi germanice
Se consideră că etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii Nordice a Bronzului, sau cel mai târziu pe durata Epocii de fier Pre-Romane. Pornind din sudul Scandinaviei şi nordul Germaniei, triburile şi-au extins teritoriul spre sud, est şi vest în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile celtice din Galia, precum şi cu triburi iraniene, baltice şi slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziţie doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice şi descoperiri arheologice.
Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei (Germania era numele dat de romani teritoriilor de dicolo (la est) de Rin până la munţii Ural). În această perioadă triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menţinându-şi însă apartenenţa tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul bătăliei de la Pădurea Teutoburg, Arminius a înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin şi la nord de Dunăre, a rămas astfel în afara Imperiului Roman. Spre 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa Germania, triburile germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului şi Dunării (Limes Germanicus), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii şi turingii. În jurul anului 260 popoarele germanice au trecut de Limes şi de frontiera pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate pe atunci de romani.[6]

Sfântul Imperiu Roman (962-1806)
La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fondat Imperiul Carolingian, care avea să fie divizat în 843. Imperiul medieval a rezultat din partea estică a acestei diviziuni, şi a continuat să existe, sub diverse forme, din anul 962 până în 1806. Teritoriul său se întindea de la râul Eider la nord, până la coasta mediteraneană la sud. Numit deseori Sfântul Imperiu Roman (sau Vechiul Imperiu), a fost denumit oficial Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ (Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane) începând cu 1448, pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul ocupat, mai restrâns pe atunci.
Pe timpul dinastiei începute de Otto I, între anii 919 şi 1024, s-au consolidat ducatele Lorenei, Saxoniei, Franconiei, Şvabiei, Turingiei şi Bavariei, iar regele german a fost numit Împărat Roman al acestor regiuni în 962. Pe timpul domniei împăraţilor salici (1024-1125), Sfântul Imperiu Roman a cucerit nordul Italiei şi Burgundia, dar împăraţii şi-au pierdut din putere în urma unei controverse privind investitura. Pe timpul împăraţilor Hohenstaufen (1138-1254), prinţii germani şi-au extins influenţa spre sud şi est, ajungând să controleze teritorii locuite de slavi, înainte ca germanii să trimită colonişti în aceste pământuri, şi chiar mai la est (ceea ce s-a numit Ostsiedlung). Oraşele din nordul Germaniei au înflorit, făcând parte din Liga Hanseatică. Cu toate acestea, în urma Marii Foamete din 1315, şi Morţii Negre din 1348-50, populaţia Germaniei a scăzut considerabil.[7]
Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constituţie a căror principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către şapte prinţi-electori, care controlau unele din cele mai puternice principate şi arhiepiscopii. Începând cu secolul al XV-lea, împăraţii au fost aleşi aproape fără excepţie din cadrul dinastiei austriece de Habsburg.
Călugărul Martin Luther şi-a publicat cele 95 de Teze în 1517, prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice, începând astfel Reforma Protestantă. O religie distinctă, luterană, a devenit religie oficială în mai multe teritorii germane, după 1530. Conflictul religios a dus la Războiul de treizeci de ani (1618-1648), care a devastat ţinuturile germane, populaţia fiind redusă cu 30%[8][9]. Pacea Westfalică din 1648 a pus capăt războaielor religioase dintre statele germane, dar imperiul a fost împărţit de facto în numeroase principate independente. Din 1740, monarhia austriacă de Habsburg şi Regatul Prusiei au dominat istoria germanilor. În 1806, Imperiul a fost dizolvat ca urmare a Războaielor Napoleoniene.[10]

Restauraţie şi revoluţie (1814-1871)
În urma căderii lui Napoleon Bonaparte, a fost organizat Congresul de la Viena în 1814, şi a fost fondată Confederaţia Germană (Deutscher Bund), o ligă formată din 39 de state. Dezacordul cu ideile politice ale restauraţiei au dus la întărirea mişcărilor liberale, care cereau unitate şi libertate. Aceste cereri, însă, au fost urmate de noi măsuri de represiune din partea omului de stat austriac Metternich. Zollverein, o uniune tarifară, a contribuit la unificarea economică a statelor germane. În această perioadă, mulţi germani erau influenţaţi de principiile Revoluţiei Franceze, iar naţionalismul era o forţă în creştere, în special printre tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roşu-galben au fost alese pentru a reprezenta mişcarea, aceste culori devenind mai târziu culorile drapelului german.[11]
În contextul unei serii de mişcări revoluţionare în Europa, care au avut ca rezultat înfiinţarea republicii în Franţa, intelectualii şi oamenii de rând au adus revoluţia de la 1848 şi în pământuri germane. Monarhii au acceptat, în primă instanţă, cererile revoluţionarilor. Regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat, dar trebuia să renunţe la o parte din puterea politică; acesta a refuzat coroana şi a respins constituţia propusă, ceea ce pe atunci a fost un pas înapoi pentru mişcare. Conflictul dintre regele Wilhelm I al Prusiei şi Parlament, care era din ce în ce mai influenţat de ideile liberale, a izbucnit pe fondul discuţiilor privind reformele militare din 1862, iar regele l-a numit pe Otto von Bismarck nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat un război împotriva Danemarcei în 1864, ieşind victorios. Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din 1866 i-a permis să creeze o Federaţie Nord-Germană (Norddeutscher Bund) şi să împiedice Austria, care înainte era cel mai puternic stat german, să se mai amestece în politica celorlalte state germane.

Al Treilea Reich (1933–1945)
La data de 27 februarie, clădirea Reichstag a fost incendiată având ca şi consecinţă decretul de urgenţă ce abroga drepturile cetăţeneşti de bază.O hotărâre ce a fost votată în Parlament i-a dat lui Hitler putere legislativă nerestricţionată.Numai Partidul Democrat Social a votat împotriva lui, în timp ce membrii comunişti ai Parlamentului au fost încarceraţi.Folosindu-şi puterea de a distruge orice rezistenţă actuală sau potenţială, Hitler a pus bazele unui Stat Centralizat Totalitarist în câteva luni.Industria a fost revitalizată punându-se accent pe producţia de armament.În 1935, Germania a redobândit controlul asupra ţinutului SAAR, iar în 1936 controlul militar al ţinutului Rhine, amândouă fiind pierdute în urma Tratatului de la Versailles. Conducând către al Doilea Război Mondial şi susţinând în paralel campania agresivă de producţii de armament, politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă şi expansionistă.În 1938 şi 1939 Austria şi Cehoslovacia au fost aduse sub controlul Germaniei şi a fost pregătită invazia Poloniei (Pactul Hitler-Stalin, Operaţiunea Himmler). Pe 1 Septembrie 1939, armata germaniei a lansat războiul fulger (blitzkrieg)asupra Poloniei, care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei şi de Armata Roşie Sovietică.Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.Cu cât războiul s-a extins Germania şi aliaţii săi au căpătat controlul unei părţi din Europa Continentală.
Pe 22 iunie 1941, Germania a încălcat Pactul Hitler-Stalinşi a invadat Uniunea Sovietică.În acelaşi an, Japonia, a atacat baza americană de la Pearl Harbor şi Germania a declarat război Statelor Unite, ca şi consecinţă a alinaţei sale cu Japonia.Deşi armata germană a avansat în Uniunea Sovietică destul de rapid, Bătălia de la Stalingrad a marcat punctul de turnură al acestui război.În consecinţă, armata germană a început să se retragă de pe frontul Estic.În Septembrie 1943, aliata Germaniei, Italia s-a predat, iar forţele armatei germane au fost forţate să apere un alt front în Italia.Operaţiunea Neptuna marcat un alt punct de turnură în acest război deschizând frontul Vestic.Forţele aliate au debarcat pe Coasta Normandiei şi s-au îndreptat spre teritoriu German.A urmat foarte curând capitularea Germaniei.Pe data de 8 Mai 1945, forţele armatei germane s-au predat după ce Armata Roşie au ocupat Berlinu.Aproximativ 7 milioane de cetăţeni şi soldaţi germani, incluzând şi etnici germani din Europa de Est au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ceea ce mai târziu a fost cunoscut sub denumirea de Holocaust,Regimul celui de-al Treilea Reich a aplicat politici guvernamentale împotriva minorităţilor şi multor dizidenţi.Aproximativ 17 milioane de oameni au fost ucişi în timpul Holocaustului, incluzând 6 milioane de evrei şi un număr important de ţigani, polonezi şi alţi slavi incluzând prizonierii de război sovietic, bolnavii mintali, homosexuali şi membri ai opoziţiei politice.Cel de-al Doilea Război Mondial şi genocidul nazist au fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de morţi în Europa.Procesele criminalilor de război de la Nuremberg s-au desfăşurat după al Doilea Rozboi Mondial.

Hi hi, nemtii au avut o istorie destul de interesanta. Desi au fost o tara descentralizata si au avut atatea conflicte cu Papii, au fost in stare sa produca razboiale. Plus ca, aici a aparut si nazismul. Sutn cunoscuti in lume pentru asa ceva:)). Eh, ce pot spune... mi se pare o tara interesanta plus ca pot zice ca sunt un fel de fana a lui Hitler. Ideea lui nu era in totalitate gresita, problema e ca el a fost mult prea egocentrism si a dus totul prea la dracu=)). Oricum, istoria a fost una interesanta [ cel putin ce am invatat eu la scoala.]

Hehe singurul lucru care m-a atras la ţara aceasta a fost istoria,adică de la primul război mondial până la sfârşitul celui de-al 2 lea război mondial. Mă atrăgea chestia cu naziştii şi cu Holocaustul. A fost interesantă chestia aia deşi nici acum nu-mi pot închipui un om ca Hitler; a fost prea crud şi avea idei preconcepute şi nu am fost de acord cu ele,plus că evreii nu i-au făcut nimic, deşi eram şi eu de acord cu unele, dar ideea cu "puritatea sângelui" german. Erau rasişti şi mereu am urât chestia asta xDD. Recunosc însă că era destul de inteligent şi un bun orator, ştia să se facă respectat şi era ambiţios chiar dacă folosea tot felul de metode pentru a-şi atinge scopurile. Anyway Germania a avut o istorie interesantă, dar limba niciodată nu mi-a plcăut şi nu-mi va plăcea.