Intrebare si raspuns

Prolog
Intr-o zi cineva ma intrebat:
-E adevarat ca in dragoste ai mai mult de pierdut decat de castigat, dar daca nu iubesti esti considerat un om fara sentimente?
Eu, nestiind ce sa-i raspund, mi-am atintit ochii in pamant rusinata si am tacut. In urmatoarea clipa, persoana care imi adresase intrebarea, se scula ca intepat (probabil reactia mea a fost de vina) de pe canapeaua care cu cateva minute in urma primise complimentul de a fi una din cele mai bune canapele pe care dumnealui se relaxase vreodata.
Se indrepta spre usa, dar inainte sa plece ma atinti cu privirea si imi zise cu raceala:
-Va veni o zi...Dar nu mai continua propozitia, ci pleca lasandu-ma in ceata.
M-am asezat pe canapea, aveam nevoe sa reflectez. Nici o intrebare nu mi-a captat atentia atat de mult. Nici o intrebare nu imi furase somnul vreodata, totusi aceasta reusise! Toata noaptea nu am inchis un ochi incercand sa gasesc un raspuns, un raspuns logic...
Totusi nu ma plang, aceasta intrebare a dat nastere in mintea mea unui nou mini fic care sper sa va placa.

PARTEA 1
Era o seara de vara. Vantul hoinarea liber si ca intr-un joc pervers ridica rochiile si fustele doamnelor care cu mainile ocupate sau nu incercau sa le tina in stapanire. Lasand la o parte aceasta mica problema, prezenta lui mi-se parea foarte bine-venita. Am stat toata ziua in soare sperand sa capat un bronz frumos, insa fara succes. Ma bucur insa ca am avut companie. Pacat ca ea nu stia sa vorbeasca decat doar despre prietenul ei, tocmai se impacase dupa asa numita ''cearta'' si la moment i-se parea ca modul cum s-au inpacat era cel mai interesant subiect de discutie. Ma bucuram pentru ea, desi in acele momente de plictiseala imi doream sa nu se fi impacat.
Uneori ma intrebam de ce se mai impaca daca sunt atat de diferiti si se pot certa de la orice nimic? Dar privind in ochii lor, in momentul impacarii, nici nu mai aveam nevoie de un raspuns. Pur si simplu licareau, de o flacara ciudata care nu stiam de unde vine si din pacate era de neanteles pentru mine...
Ma grabeam spre casa, cum am spus mai devreme am stat mult in soare si ma durea ingrozitor capul. Totusi graba aceasta nu ma impiedica sa nu admir culorile calde care se combinau cu nuantele reci ce prevesteau aparitia totala a serii. Mama Natura avuse grija ca pictand pe paleta cerului aceste culori, sa creieze una din cele mai romantice atmosferi pentru cei indragostiti. Si ei la randul lor, o bucurau cu laude de admiratie sau binecuvantari. Nu ii puteam condamna,ceva simteam si eu cand priveam cerul...ceva ce in cuvinte mai simple as descrie ca o avalansa de sentimente pe care nu le poteam defini. Totusi un singur lucru imi era clar, ca aceasta seara va fi una deosebita nu doar pentru cei ce ma inconjoara, ci si pentru mine, fata insensibila care nu isi facea loc in inima pentru sentimente, pentru sentimentele nobile.
Un tipat, m-a facut sa imi incetinesc pasul:
-Tu...cum ai putut? Intreba o femeie rocata a carai ochi albastrii erau inundati de lacrimi.
-Eu...Dar roscata nu ii permise sa mai zica ceva tragandu-i o palma grea peste obraz baiatului care se facu rosul asemeni focului.
-Nu iti dai seama ce ai facut? Ai ucis toata dragostea dintre noi! Toate visele noastre sunt naruite acum din vina ta! Tipa fata printre lacrimi. Curand vocea ei se stinse si se despartira.
''O numai nu scene de genul asta!, tot ce doream era sa vad oameni linistiti si fericiti mergand pe strada ceream oare prea mult?'' Nu suportam sa fiu de fata la asa momente dificile. Ma incarcam emotional, vibratia negativa a sentimentelor lor ajungea si la mine.
Vad ceva in departare! Minunat! Era blocul unde locuiam, in sfarsit acasa! In sfarsit odihna! Cum ajunsem in pragul usii, m-am descaltat nerabdatoare sa imi fac un dus si apoi sa plec la culcare.
Mi-am facut dusul si sunt in pat. Dar pot dormi? Doar imi inchid ochii si vad chipul plans al femeiei roscate. Nu mai pot respira, si merg la balcon sa iau o gura de aer. Imi inchid iarasi ochii si imaginea fetei nu dispare. Suparata strig:
-Unde e asa zisul ''Cupidon''? Cel care cu sagetile lui blestemate vrajeste oamenii sa se indragosteasca si apoi ii face sa sufere? Unde, unde este? Daca ar fi acum de fata l-as omora chiar eu!!!!
De nicaieri simnt o briza rece in spatele meu, care devine din ce in ce mai rece cu fiecare clipa care trece. Aud o voce care imi sopteste in ureche:
-Mi-ar placea sa te vad incercand.

Asta a fost prima parte . Acest fic va fi unul scurt deci nu va faceti griji, nu o sa aveti mult de citit . Sper totusi ca va placut si daca nu va multumesc ca ati avut bunavointa sa-l cititi . Astept parerile mariilor voaste. Pana atunci insa, sayonora