Fantome vs. Adolescenti

Ok,deci.Fic-ul acesta este o combinatie intre horror si comedie.Are doi autori,adica eu (Pyaar) si Denissu sweet kid asa ca vom pune amandoua capitole. Capitolul 1 este doar o prezentare a personajului principal(ma rog,primul personaj principal :]]).Si,daca nu suntem scriitori asa straluciti,va rog sa ne scuzati 5

Capitolul I

Dimineata. Soarele isi arunca razele luminoase peste marmura albicioasa a mormintelor in timp ce o fiinta intr-o rochie lucioasa se plimba pe cararea nepavata ce ducea spre capela. Era inalta, cu un par lung si des, niste maini subtiri, o pereche de picioare cam cracanate si unghii vopsite cu un lac tipator. Nu dadea atentie nimanui, cu atat mai putin fetei din spate care insista sa se intoarca.
- Tu nu auzi ce-ti spun?! , tipa ea disperata.
Dar fara rezultat. Fata mai insista o data. Niciun raspuns. Schimba viteza intr-una mai mare, ridica mana, cu cea stanga o prinse de par si cu cea dreapta de brat. Isi sprijini piciorul de spatele ei si trase puternic de partile corpului sperand ca fiinta se va intoarce odata si-odata. Spre uimirea ei, se alese cu un smoc de par blond si o mana roasa de viermi. Insa pe cea din fata tot nu o prinse. Lasa pe un mormant firele smulse si bratul care inca sa misca in ritm cu celalat si o lua la goana dupa ea. Cativa pasi mai in colo se opri pentru a-si face vant cu premiul luat la scoala. O mentiune sifonata pe care scria cu litere mari,de tipar,"MALLORY LUCY".
Lucy era o fata prea inalta pentru varsta ei, cu o silueta de invidiat pe care nicio fata n-ar vrea s-o aiba. Un par scurt si cret de la scalp pana la varfuri si ochi nemachiati. O fata ovala, sprancene joase din cauza incruntarii zilnice plus un nas pe care il puteai observa de la departare. Asa arata eroina noastra. Se imbraca in haine colorate care dadeau impresia ca venea de la scoala de arte plastice iar unghiile ii erau pictate intr-un roz strident cu diferite forme. Ura doua lucruri in toata lumea. Manelele si pe fratele ei mai mic, Charlie. Spera ca intr-o zi sa ajunga in India, visul ei cel mai mare fiind cel de a deveni presedinte. Pana atunci, mai avea de asteptat. Era in floarea varstei, o zapacita cu memoria scurta. Intr-o zi isi va uita si numele.
Mototoli foaia la loc si o inghesui in buzunar. La intrarea in capela, cativa oameni in negru plangeau pe mortul dintr-un sicriu maroniu, lucios, cu un capac destul de larg. Femeia mai merse cativa metri apoi disparu dupa un copac. Intre timp, Lucy se aseza, desi cam stanjenita caci era imbracata in culori deschise, si incepu sa asculte slujba de inmormantare. Preotul citea de pe o foaie ultimele cuvinte ale decedatului insa nimeni nu se smiorcaia, plangea sau zbiera de tristete. Cateva babute din spate discutau in soapta despre sotia celui fara suflet:
- Acum, ca sotul ei a murit o sa imparta banii cu toata lumea, spunea prima babuta.
- Da, si o sa-i dea cea mai mare parte valetului pentru ca el i-a omorat sotul si a facut treaba murdara, spunea a doua babuta.
- Bietii lui copii, sunt nevoiti sa stea acasa cu bona aceea neastamparata, spunea a treia babuta.
- Asta pentru ca tu nu ai aceleasi forme ca bona lor, o intrerupse a patra babuta.
Fata privi confuza discutia celor trei femei trecute de floarea varstei si se retrase incet afara din cimitir. In fata portilor, o corcitura plina de purici si cu o blana incalcita astepta ca cineva sa-i dea niste carne, paine sau chiar coliva... Chiar daca se plictisise de ea in ultimul timp. Vazand ca nimeni nu-i da nimic, se tinu dupa singura neimbracata in negru. Fiindu-i frica de javra, ca nu cumva sa o muste, incepu sa latre si sa fugareasca bietul caine flamand. Acesta o lua la fuga schelalaind si se ascunse dupa cel mai apropoiat copac. In acelasi timp, o veverita cobori dintr-un stejar direct pe bratul fetei si lasa o zgarietura adanca din care iesi sange incontinuu. Metroul era plin atat de oameni vii, cat si de spirite care nu trecusera in lumina, cum spunea ea.
Ajunsa acasa, nici nu apuca sa intre in camera caci se lasa in voia gravitatiei sa cada pe pat. Dar cazu pe jos si-si turti ultimul biscuite de sub el cu mana. Nu se mai ridica de pe podea, ci adormi acolo. Totusi, cateva sunete la ora doua noaptea fura de ajuns pentru a o trezi. Nu era ora doua, era opt seara. Incet, o voce necunoscuta, pitigaiata si lina incepu sa-i strige numele:
- Lucy... Lucy... Lucy...
- Dispari, Charlie, striga aceasta.
Isi lua perna de sub cap, tinti spre dreapta apoi ii facu avant catre usa. Soptitorul lin isi transforma brusc vocea dintr-una de femeie,in alta de copil. Vesel, incepu sa sara in patul fetei, sa arate cu degetul si sa rada spunand:
- Nu m-ai nimerit! Nu m-ai nimerit! Si te mai numesti Lucy.
- Ce treaba are numele meu cu tintitul spre tine?, intreba ea lasandu-si capul sa cada.
Brusc, se lua curentul si o ploaie torentiala incepu sa cada pe covorul gros caci fereastra era deschisa. Fulgere din ce in ce mai luminoase aprindeau cerul iar tunetele zgomotoase acopereau orice sunet pe ultima suta de metri. Charlie se sperie si fugi in camera parintilor iar Lucy se culca la loc. Insa nu apuca sa atipeasca doarece o voce de femeie, lina si inceata incepu sa strige:
- Lucy... Lucy... Lucy...
O silueta intr-o rochie alba, fara mana stanga si cu o claie de par in cap, trecu prin fata usii. Vazand ca e deschisa, intra fara sa bata insa fata, crezand ca e fratele ei, arunca pentru a doua oara cu perna si nimeri direct in fata necunoscutei persoane. Materialul patrat incarcat cu pene aluneca pe podea si o data cu el, ochiul verde plin de pamant. Lucy isi deschise incet ochii si observa silueta luminoasa din fata sa. Se ridica frecandu-se la ochi apoi privi mai bine. Fata care nu voia sa se intoarca in cimitir, era acum in camera ei. Cu o voce ironica, ea incepu sa vorbeasca:
- Acum indraznesti sa mi te arati!
Lucy ridica un picior si amandoua mainile, facu cateva miscari de judo amestecate cu karate si ii tranti o talpa direct in cap. Acesta cazu si se rostogoli dincolo de usa unde Charlie asculta cu urechea. Baiatul se sperie de fata fara un ochi si fugi in camera parintilor, din nou. Entitatea luminoasa trebui sa faca ceva pasi pentru a-si lua capul inapoi. Insa, in loc sa se intoarca in camera, alerga pe coridor afara blestemand:
- Am sa ma intorc dupa tine, ghinionista* mica!
Fata dadu din umeri si privi pe fereastra cum silueta se indrepta catre cimitir. Dincolo de un stalp, alta entitate privea spre ea cam sfidator. Fiindca era noapte, nu putu sa observe toate detaliile, insa un singur lucru ii atrase atentia: Ochii ei ciocolatii sclipitori care urmareau fiecare miscare a fetei. Trase perdeaua la loc dupa cateva minute caci ochii aceia ii dadeau fiori. Incepuse sa creada ca era alta fantoma clandestina si ca arunca priviri in camera din diferite motive. Puse perna de pe jos in pat si se lasa pe ea. Dar nu putu dormi toata noaptea. Silueta luminoasa ii lua tot somnul cand pleca in cimitir.

*Aluzie la cuvantul "Mallory" care inseamna "Ghinionist".

Mey sunt prima sunt prima, deci ma bucur ca ai avut curajul sa pui tu prima si aici, avand in vedere ca e ideea ta de fic. :]] La titlu cat neam stors creierasul si pana la urma a iesit ceva calumea, sper doar sa placa si celorlalti, de asemenea eu voi urma cu postatul ceva mai tarziu. Oricum din partea mea, am recitit capitolul si am si ras si pe alocuri mam si speriat .
Deci vom avea grija cu nexturile.

Aici chiar trebuie sa las cu comentariu la fiecare capitol, pentru ca fic asta va fii piperat. Sunt curios in ce ipostaze vor aparea personajele si ce fel de intamplari amestecate se vor petrece. Oricum e o idee super, nu prea am intalnito groaza x comedie, va fii ceva calumea. O amestecatura excelenta. Pentru inceput nam ce sa comentez pentru ca e primul capitol cunosc personajele , dar e bun. Succes la urmatorul si pana il puneti ma tineti pe jar. >.<

Primul fic pe care il vad facut de tine Rani O.O... Pai primul episod, introducere alea alea, am citit mai avasat cam capitolul 2 si 3. In fine, dar e super ideea ficului...O amestecatura vorba lui fratemeu, gen comedie si groaza, cam rar, adica au fost filme facute in genul asta, dar ficuri, foarte putine^^...
Imi place, pentru inceput ai descriere, dialog, actiune...La greseli am trecut cu vedere, ca de obicei...Astept nextul si sper sa fie ceva adrenalima...

Deci am trecut si eu pe aici... Ce sa comentez?
Greseli nu prea ai, descriere si dialogul sunt imbinate bine...
Povestea nu prea am inteleso eu dar cu urmatoarele capitole porobabil o voi intelege mei bine. Cum spun si ceilalti, groaxa si comedie vezi mai rar.
Ok, succes si astept nextu

Sank U for the comments XD.Revin cu capitolu' 2(din pacate encorectat ca e prea mare lenea >.<)

Capitolul II

Nu apuca sa doarma trei zile. Dupa intalnirea cu silueta luminoasa, ii pieri tot cheful de somn. Mergea pe strada ca un om beat abia iesit de la bar. Totusi, un singur lucru mai putu sa-i atraga atentia. Mall-ul si magazinele de haine. Proba o duzina de tricouri, cincisprezece fuste si doua rochii din care cumpara doar trei lucruri. Isi mai cumpara o inghetata si, daca tot ii ramasesera bani, isi facu rezervare la cinema pentru un film de animatie.
Ajunse in ultimul rand al scaunelor si era fericita caci nu va surzi asa tare. In urmatoarele cinci minute, pauza fu pe frecventa. Apoi ecranul gigant se stinse si aparu o atentionare in care scria ca nu cumva vreun spectator sa filmeze, fotografieze sau sa incerce sa copieze filmul caci va fi arestat. Totusi Lucy nu apuca sa citeasca deoarece adormise in timpul pauzei. In timp ce filmul tocmai incepea, o fata de inaltime medie, cu un par ciocolatiu si ochi de aceeasi culoare, se aseza in liniste langa ea. Lucy indrepta sucul din mana la 45 de grade si nu se trezi pana nu se scurse tot. Fata rase in gura mare si facu toata sala sa se intoarca. Pana si personajul din ecranul gigantic radea de micul accident al fetei. Lucy iesi stanjenita din sala parandu-i rau ca trebuie sa iasa de la un film cu un magar in prim-plan iar dupa cateva minute era in toaleta de la etajul 2. In usa statea sprijinita si fata cu parul ciocolatiu care privea zambind pata mare de Cola ce nu putea trece neobservata.
- Cine m-a pus sa-mi iau Cola?, intreba aceasta prin injuraturi.
Fata nu spuse nimic ci o privea pe Lucy cum scoate o ditamai bucata de hartie si-si sterge pantalonii. Cand constata ca nu poate sa mai faca nimic in privinta sucului de cola de pe material, renunta si isi ridica ochii... Dar trase un tipat atunci cand o vazu pe cealalta razand in gura mare si, cu ajutorul usii, isi ridica piciorul stang iar cu mana dreapta dadea sa prinda vreo bucata din hainele feteie cu parul ciocolatiu.
- Cu acest ritual te trimit in lumina, ranji Lucy.
- Linisteste-te, sunt vie, vorbi fata.
- Daca esti o fantoma, imi pot trece mana prin tine!
Lucy intinse cu repeziciune mana dreapta, gata sa o impunga pe fata dar aceasta se sprijini de peretele din stanga ei asa ca putu sa evite lovitura.
- Linisteste-te, o calma fata. Sunt aici pentru a discuta cu tine.
- Si de unde ma stii tu pe mine?, intreba Lucy in timp ce lua pozitia de box.
- Te-am vazut aseara.
Fata, sprijinindu-se in continuare de usa toaletei, se mai linisti putin insa nu i se mai lua gandul de la cuvantul "spion". Lasa, totusi, lucrurile in voia sortii si, oricat de mult i-ar fi placut sa invineteasca o fata, astepta sa ii povesteasca totul.
- Numele meu e Denissu...
- Si vii din viitor, o completa Lucy.
- Nu, raspunse presupusa Denissu. Am vrut sa te intalnesc fiindca stiam ca si tu poti vedea fantome...
- Si zombie, o completa iar fata.
- Mda, ma rog. As vrea sa-ti prezint o casa bantuita.
Lucy, cand auzi de cuvantul "bantuita", entuziasmul ei crescu si incepu sa creada ca "Denissu" devine utila. Lasa la o parte suspiciunile cum ca ar fi un spion si, cu toata bucuria o lua de brat pe fata, spunandu-i cu zambetul pana la urechi:
- Ce mai asteptam?
***
Ajunsera la o casa sumbra deasupra careia norii aruncau adesea fulgere cat mai aprinse, din ce in ce mai aproape de locuinta. Lemnul din care era facuta, se dezlipea de atatia ani nenumarati iar pamantul, care aproape ca ingropase deja jumatate din casa, era inca ud presarat cu putina iarba verde, si ea gata sa dispara peste cativa ani. Pe jos, murdarita de nisip, se afla o placuta ruginita pe care scria mare si sters "Parbriz House". Denissu si Lucy se apropiasera incet de usa mare din fier, dand senzatia ca ai sta la cea a unui castel, si, fara sa mai tina cont daca era locuita cineva sau nu, pasira inauntru.
Camera cea mare, spre deosebire de fatada casei, era eleganta, curata si plina de obiecte stralucitoare. In fundul ei se puteau vedea scarile care, imediat ce usa se deschise, incepura sa scartaie. Un copac fara frunze batea in geam si facea ca totul sa para cat mai sumbru. Scaunul de langa ceasul vechi, al carui timp era oprit secole, incepu sa se clatine in fata si in spate. Umbre coborau pe scari in jos iar luminile palpaiau, desi nu functionau de mult. De la etaj, o voce ragusita de batran nedumerit se auzi ca un ecou:
- Cine esti?
Fetele se speriara, Lucy sari in bratele lui Denissu de frica dar aceasta o lasa jos cand se prinse de gatul ei ca o maimutica. Batranul, enervat de data aceasta, intreba din nou:
- Cine esti?
- Vasile!, striga Lucy.
- Te-ai intors de la oaste?
Denissu dadu din umeri cand il auzi din nou pe batran. Ochii ei sugerau sa continue discutia, desi habar nu aveau despre ce e vorba. Lucy tusi incet o data si vorbi din nou:
- Da, m-am si insurat.
- Si pe mine nu m-ai chemat la nunta?!
Vocea batranului rasuna pana afara. Se putea observa ca nu era prea sociabil. Batu cu batul in podea de care, pe cand era in viata, se sprijinea in fiecare moment si, tipand in continuare, le fugari pe fete afara:
- Iesi de-aici, nesimtitule! Tu si cu sotia ta sa stati pe strazi. Credeai ca daca vii la mine cu ea, o sa te iert, sau ce?!
Fetele iesira din casa la ordinele batranului si plecara catre o cofetarie. Pe drum, Denissu chicotea cand isi amintea "mica discutie" dintre cei doi "vechi prieteni". Lucy, pe de alta parte, o privea ironic cu coada ochiului caci ei nu-i prea convenise acel "nesimtitule". Mai jos de casa bantuita, prajiturelele zambeau din vitrina si pareau ca abia asteapta sa fie cumparate. In timp ce cofetarul le aducea fiecareia desertul dorit, cele doua incepura discutia:
- Ma intreb cine-o fi Vasile, spuse Lucy catre Denissu.
- Eu ma intreb cine era bosorogul, vorbea Denissu in timp ce misca furculita prin aer.
Cofetarul, curios ca de obicei, asculta toata convorbirea si, incercand sa-si aminteasca despre ce "bosorog" si "Vasile" era vorba, raspunse cu zambetul pana la urechi:
- Probabil vorbiti despre domnul Parbriz. Vasile ii era prieten bun pana cand s-a insurat.
- Am puteri psihopatice, sari in sus Lucy.
- Poate vrei sa spui "paranormale", o linisti Denissu.
- Vasile sta douas trazi mai in sus daca vreti sa-l vedeti.
Cele doua fete se privira una in ochii alteia. Lasara prajiturile pe masa asa cum erau si o stersera doua strazi mai sus, la casa lui Vasile. Daca cea bantuita arata oribil, atunci locuinta vechiului prieten era mai rea. O casa facuta cin chirpici, toata scrisa cu carioca si cateva gemulete in stanga si in dreapta. Usa era pitica si te loveai de ea atunci cand doreai sa intri sau sa iesi. Asa il cunoscusera pe Vasile cele doua fete.
Vasile era genul de om mai de la tara. Era inalt si slabanog, transpirat tot de parca ar fi facut dus, cu o sapca jegoasa pe care nu o schimbase de luni de zile si o salopeta a caror pete te duceau cu gandul la ulei de masina. Beat turta si fara o directie anume, stiu totusi cum sa se prezinte. Auzind portita de la curte, dadu "sa ia o gura de aer" si cand ajunse in prag nu mai tinu cont de usa asa ca se alese cu un al cincisprezecelea cucui. Printre injuraturi si frecandu-si capul pe sub caciula groasa, in ciuda faptului ca era iulie, el le intampina pe Lucy si Denissu cum se cuvine. Le invita la "masa verde" si le dadu cate un pahar de tuica. Fetele refuzara frumos insa Vasile insista asa ca, in jumatate de ora, cele doua erau ametite de tot acel alcool, baut pe obligate.
- Si dupa cum va spuneam, incerca sa termine povestea Vasile printre sughituri, acel domn Parbriz nu mi-a acceptat nevasta fiindca era sotia lui... Adica sotia mea... Si era mai frumoasa ca "witch"* a lui. Asta e povestea...
- Multumim de informatii domnule Vasile, se ridica Lucy de la masa. Va vom mai vizita.
- Throneway era un om de treaba, reincepu Vasile povestea, m-a tinut la el in casa...
Insa nu apuca sa mai desluseasca ultimele cuvinte caci adormi pe "masa verde". Lucy si Denissu, desi nitel ametite, se strecurara incet pe portita si pronira din nou spre casa bantuita. Pe drum, Lucy facu o sugestie cutremuratoare:
- Stii, se adresa ea lui Denissu, cred ca ar fi mai bine sa-i lasam pe cei doi in voia sortii, eu nu mai vreau inca un pahar de tuica.
Denissu ridica o spranceana dupa care ranji viclean. Totusi, micul paharel de tuica aproape ca-i iesea pe gura si, fie ca vruse, fie ca nu, trebui sa asculte sugestia lui Lucy. In dreptul cofetariei cele doua sa despartira uitand cu totul de prajiturile bune si de incidentul cu "nea" Vasile si amicul lui.
Cateva zile mai tarziu, in urma unei furtuni cu tunete si fulgere, casa bantuita nelocuita de multi ani, fu trasnita in varful acoperisului si lua foc. Nimeni nu s-a obosit sa stinga flacarile mistuitoare, astfel incat nu s-a mai vorbit de atunci despre numele "Parbriz" sau despre acea casa.

*Vrajitoare

Se poate sa mai fi ratat ceva si sa fies cris pe udneva Thronewayd ar ams chimbat numele in prabriz ca s afie cu mai mult haz.A fost o idee de mult uitata .Hope U like it^^

Nu comenteaza nimeni. O fac eu. Macar atata lucru sa pot face.
Deci :]] se pare ca saracele de noi, ma rog personajele sau ametit. Si ce nume: Vasile? =]]
Tocmai numele asta lai ales, imi place suna asa mai comic potrivit pentru text.
Descrierea imi place, este okz. Actiunea nu este fugarita de gaste si naratiunea se imbina cu toate cele, iar dialogul este perfect.
Mie cel mai mult imi plac replicile si conversatiile pentru ca sunt haioase sau infricosatoare, depinde de situatie. Eh cam atat. Astept sa vad daca mai da cineva >_>
Bye.

Pacat ca nam fost primul.
Ce capitol lung ai scris Jellyka :]]. Imi place, am avut ce citi.
Vorba lui Denissu, un nume nu stiu, mai comic, nai gasit. XD.
E bun si asta! Ehem, deci nenea asta era cam taran, buuun si fetele au facut chef erau ametite, ca nam prea priceput bine faza asta.
In rest sunt la curent cu ficul.
Pana acum nam vazut nici o faza horror prea tare, dar am avut parte de comedie. Sper sa intrati serios in paine. Nextul