Suflete pierdute

In valea sufletelor chinuite, unde multi isi gaseau un loc, pe iarba proaspata presarata cu flori frumos mirositoare, nu era prea multa lume. Ciudat, pentru ca mereu era multa lume acolo, abea daca mai gaseai un loc unde sa stai, mai ales seara. Intr-un final nu mai erau acolo decat doua fete. Ne si Ye, cele doua bune prietene care isi faceau si ele cunoscuta prezenta prin micile lor "glume". Ne, o bruneta cu parul lung si negru, cu ochii ei de culoarea marii agitate, pielea palida si rochia alba scurta ca de balerina asortata cu cizmele negre ca de punk-ista, o fata intunecata sumbra si miereu ironica. Ye, fata copilaroa, caruia ii placea sa glumeasca si ii considera pe totii prieteni. Acea parul de culoarea unui roz spre rosu cu ochi verzi, o piele bronzata si chiar fina, se imbraca foarte copilaros si colorat, incercand sa iasa mereu in evidenta.
Stateau tacute privind apusul, simteau putina melancolie stiind ca trebuie sa se desparta una de alta.
- Deci, unde ai sa mergi? O intreba Ne pe Ye.
- Cu tine, desigur. Voi merge unde mergi si tu. Nu vreau sa ne despartim, indiferent de ce se va intampla. Iti amintesti toate momentele petrecute impreuna? Noi doua suntem nedespartite. Am incalcat de prea multe ori regulile ca acest incident sa ne separe, nu?
- Ai dreptate, noi doua nu putem traii una fara cealalta, nu? Spuse Ne, cu un strop de melancolie.
Linistea se aseza, soarele aproape ca nu se mai vedea. Ne se ridica apoi zambi larg si ii intinse mana lui Ye. Bucuroase Ye accepta, amandoua mergeau una langa alta si se gandeau la momentele petrecute impreuna. Ne se gandea la Ye si Ye se gandea la Ne, aceasta era veche poveste. Erau nedespartite chiar daca erau diferite. Chiar daca Ye pleca pentru putin timp, acel "putin timp" se transforma in secole intregi pentru Ne.
Ziua urmatoare, Ne si Ya au fost chemate la consiliu pentru a primi verdictul. Nu ereu foarte speriate pentru ca stieau ce le astepta. La chemare, intrase in sala tinandu-se de mana asteptand… si sperand… ca vor ramane impreuna.
- Ne si Ye, nu? Acum, va voi anunta ce a decis consiliul. Veti fi exilate.
Cele doua fete tresarira, incercau sa ramana calme dar nu prea reuseau.
- Nu inteleg, credeam ca vom face doar inchisoare, exilate? Nu a mai fost exilat cineva de mii de ani aici. Spuse Ye speriata.
- Crimele pe care le-aiti facut… asta a fost decis. Va rog sa va prezentati maine la consilu. Am terminat discutia.
Odata ce totul s-a terminat, toata lumea iesi din sala. Numai cele doua fete ramasesera acolo, sand ca o stana de piatra.
In sala consiliului, liderul statea la birou foarte calm. In acest timp judecatorul intra in sala si ocupa un loc in fata liderului. Pentru un moment nimeni nu a spus nimic, pana cand judecatorul spuse pe un ton ridicat:
- Chiar crezi ca decizia a fost asa de buna? Nu le poti exila, sunt si ele spirite.
- Ai dreptate, dar nici macar nu stii ce pot ele sa faca. Ele sunt constiente de puterea lor. Dar am sa le las o oportunitate.
- Oportunitate? Intreba nedumerit judecatorul. La ce te referi?
- Am sa le las sa mearga pe pamant, in lumea celor vii. Sa acapareze mintea unei noi vieti, si sa ii dea acesteia putere.
- Ai inrautatii situatia daca ai face asta, ele oricum s-ar intalnii din nou, nu le poti separa. Sunt ca doua gemene, sun legate una de alta, sunt…!
- Asa este. Sunt… Suflete pierdute.
Odata ce acestea au fost spuse, judecatorul iesi din incapere foarte nelinistit.
Ne si Ya ajunsera in valea in care obisnuiau sa isi petreaca timpul. Se asezasera pe iarba si privira apusul, din nou. De data aceasta nimeni nu indraznea sa scoata vre-un cuvant. Frica le cuprinse pe amandoua. Nimeni nu putea sa vorbeasca dar nici sa taca. Ye, se intinse pe iarba oftand odata puternic si adormii. Ne se aseza langa ea si asculta fara sa intrerupa, asculta ce are de spus Ye.
Maine dimineata fetele erau prezente la locul stabilit. Liderul intra in camera si le intreba daca sunt pregatite. Cu putina ezitare fetele raspunse ca sunt.
- Va fi o cale lunga. Nu aveti alte optiuni dar, eu va voi ajuta sa treceti peste. Sufletele voastre vor fi trimise pe pamant in alte corpuri pentru a ajuta altii oameni. Daca va veti indeplinii misiunea cum trebuie, veti ajunge inapoi in lumea sipiritoelor. Pana atunci, voi veti fi "Suflete Pierdute".

Oki,aseara nu m mai avut tipms sa trec pe aici dar vin acum^^
O idee foarte interesanta de fic :]]
Imi place ca sunt spirite..si de astea
Numele sunt originale,si scurte^^
Oki nu mai am ce sa zic...

Astept nextul

Soarele acestei diminetii era palid dar, capabil sa te trezeasca cu usurinta. Fata care statea nemiscata in pat deschise un ochi cu o lene patrunzatoare, sa traga o privire catre camera ei recent renovata. Noua camera avea peretii de un roz foarte deschis, parchet pe jos, o usa care dadea spre balcon si ea roz. Avea doua paturi, separate unul de altul de o noptiera roz cu mai multe seratre. Doua dulapuri marii intre care statea biroul de un mov foarte inchis, deasupr apaturilor isi faceau loc mai multe rafturi pe care erau puse o gramada de carti, tablouri si multe ornamente. Fata isi inchise si deschse ochii de cateva ori si apoi se scula din pat. Deschise dulapul fara vre-un interes si isi alese cateva haine. Intra apoi in baie si isi facu toaleta de dimineata, incepand cu dusul ei racoritor. Imbracata intr-o uniforma scolara plictisitoare. Se aseza pe scaunul de la birou si dadu drumul la laptop. A inceput sa caute pe internet ceva pentru scoala dar, fara noroc. Nervoasa, se scula si se trantii la masuta de toaleta. O secunda mai tarziu trase un tipat de se auzea in toata casa. In acelasi timp, fata cazu ingrozita de pe scaun.
Clipi de doua ori apoi incerca sa se calmeze, sprijinindu-se de scaun, se ridica incet.
- Cine esti tu si cum ai ajuns in casa mea? Spuse fata cu foarte multa teama.
- De unde sa incep. Eu sunt Ne, un Suflet Pierdut. Cat despre "Cum ai ajuns in casa mea?" nu as putea sa zic decat ca… sunt aici de cand te-ai nascut.
- Nu inteleg, nu te-am mai vazut pana acum.
- Pai normal ca nu m-ai mai vazut, abea acum am iesit la iveala. Eu sunt aici sa iti dau din puterea mea.
- Nu am inteles nimic. Ce putere? Ce esti tu mai exact? De unde vii? De ce eu?
- Bine, gata cu intrebarile. Am sa iti spun totul. Eu sunt un spirit, care a facut multe crime in lumea spiritelor. De aceea am fost trimisa aici ca sa indrept lucrurile. De asemenea prietena mea cea mai buna este si ea in aceasta lume, dand putere altei fete. Datoria mea este sa o gasesc si sa te pazesc pe tine.
- Deci, asta e o gluma proasta, iti voi dovedii. Spuse fata razand ironic.
Mai apoi, mana ei trecuse prin corpul lui Ne. Fata trase din nou un tipat, de data asta nu asa puternic. Isi puse mana langa inima si apoi inghiti in sec in semn de teama.
In drum spre scoala fata tremura ingrozitor. Prietenele eu se uitau la ea foarte ciudat, in timp ce Ne ii facea semn ca nu are voie sa spuna la nimeni ce a vazut. Odata ajunse la scoala fetele se despartira una de alta. Nancy, caci asa o chema pe fata o chema pe Ne intr-un coltisor din toalea fetelor si incuie usa.
- Acum, spune-mi de ce ele nu te pot vedea?
- Mda, nu prea te duce mintea, nu? Eu locuiesc in mintea ta deci numai tu ma poti vedea.
- Atunci, imi spui mai multe despre puterile mele? Vreau sa stiu!
- Pai, de ce nu incerci singura? Ar fi mai simplu asa, nu? Si, abea mi-am facut manichiura…
Fata sa uita uimita la spirit si apoi ofta odata tare. Parea ca nu prea ii pasa dar era si speriata…
In laboratorul de cercetare din apropere, asistenta doctorului Anakin intra in laborator.
- Cum merge profesore Anakin? Intreba curioasa asistenta lui.
- Destul de bine, uitate si tu.
Pe o masa chirurgicala, intr-un compartiment separat cu geamuri din sticla statea o fata, cu parul de un gri deschis care avea ochii de un rosu aprins. Era legata cu zecii de cureluse pentru a nu scapa din acea "inchisoare".
- Inca doarme dar, daca sa ve trezii am sa o pot adormii fara efort.
- Atunci, de ce nu iei o pauza, doctore?
Inainte ca acestea sa fie spuse fata deschise brusc ochii, distrugand toate curelusele cu care era legata. Fata isi lua un halat alb pe ea si indrepta mana spre un pahar aflat pe masa de alaturi si paharul incepu sa pluteasca prin aer.
-Ia spune, Ye, mergem dupa Ne? Intreba fata pe un ton nepasator.
Spiritul aproba dand din cap, apoi fata isi intoarse mana si paharul se izbi in sticla spargnd-o. Mii de cioburi de sticla erau imprastiate peste to prin camera, astfel dare de sange au fost lasate in urma. Asa e, sangel doctorului Anakin si a asistentei sale.
Fata calcca pe toate cioburile acelea fara sa simta vreo durere. In fata ei iesire doi paznici care incercara sa o opreasca dar au avut aceiasi soarta ca si doctorul de mai inainte.
- Deci, Ye, suntem gata, nu? Si eu si tu vom incepe o noua viata.

Nu puteam sa nu trec pe aici. Deci banuiesc ca ficul a fost conceput de tine si scris de Alex, nu? Si cu siguranta se grabea de ascris asa balamucit. Acum, revenind la fic si la ideea sa chiar imi place. Desi sunt curioasa cine e fata aceea din laborator. Sper sa continui, pentru ca ai spus, adica ai promis ca o seiei treaba. Si deasemenea, daca nu pui continuarea, te bad.
Si mai starnesteo si pe retardata de Alex si adu repede Nextu.
Succest