Japonia- istorisire generala

1. Periodizare
Succesiunea şi cronologia perioadelor din istoria Japoniei sunt tributare calendarului nipon. Modelul lui a fost luat după cel folosit odinioară în China (începând cu anul 140 î.e.n.), adoptarea făcându-se în Japonia sub domnia împăratului Kotoku, în anul 645. Alcătuirea calendarului urmează sistemul numelor erelor (nengo). Două sau mai multe ere alcătuiesc o perioadă; numele unei perioade se stabileşte, în principiu, după cel al capitalei, reşedinţă a suveranului şi marchează începutul unei domnii mai importante. Numele erelor sunt alese în funcţie de evenimentele majore din viaţa ţării, indiferent dacă au un caracter fast sau nefast. De pildă, o urcare pe tron, o perioadă de prosperitate, stabilirea unei reforme sau o calamitate naturală pot fi pretexte pentru a fixa numele unei ere. Numărul anilor cât durează o eră este variabil.
Epoca medievală cuprinde o perioadă de şapte secole, începând cu secolul al XII-lea şi încheindu-se cu anul 1868. În Japonia a existat o perioadă istorică relativ îndelungată în care conceptul de stat era foarte vag. Unificarea clanurilor şi stabilirea unui stat centralizat în Japonia a avut loc abia în anul 646 sub domnia împăratului Kotoku (645-654).
Din evul mediu Japonia iese o dată cu perioada Meiji sau a "Guvernării luminoase" (1868-1912), marcând intrarea Japoniei în epoca modernă. În anul 1868 a fost răsturnat ultimul shogun, Tokugawa Yoshinobu, iar împăratul Meiji (1867-1912) a fost repus în drepturile lui de conducător al naţiunii. Liderul forţelor imperiale, Saigo Takamori şi liderul forţelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit şi au negociat predarea paşnică a puterii.

umeroase voci, vibrînd înlăuntrul urechii, dar sursa lor primordială trebuie să se cheme sunetul cel fără de voce“ ( Takuan )



Asistăm cu uimire în zilele noastre la ,,miracolul japonez“. O ţară care după cel de-al doilea război mondial a fost aproape rasă de pe faţa pămîntului este astăzi o adevărată forţă economică de care se ţine cont. Japonia nu a uitat niciodată mutilarea la care a supus-o America şi aliaţii. Hiroshima este încă o rană deschisă în inimile japonezilor. Ce a făcut Japonia? A luat de la ei tot ce s-a putut lua apoi i-a întrecut. Cu toată puterea economică, S.U.A nu au avut niciodată şi nu vor avea ce are Japonia: Codul Bushido implementat de sute de ani în conştiinţa niponă. Acest cod transcende barierele marţiale ale Evului Mediu fiind regăsit în viaţa japonezilor la locul de muncă, acasă-în familie, implementat în politică, sport, cultură etc. Japonia a oferit lumii frumuseţe şi unicitate.



Imperiul zeilor



Încă din cele mai străvechi timpuri omenirea a încercat să afle ce se ascunde dincolo de aparenţele acestei lumi vizibile, percepute cu ochiul liber. Forţele invizibile i-au înspăimîntat pe pămînteni dintotdeauna. Astfel că ei au încercat să îmblînzească aceste forţe prin diferite ritualuri care s-au materializat în cele din urmă în religii luînd forma unui cult. La fel s-a întîmplat şi cu vechii japonezi-încercarea acestora de a îmblînzi spiritele numite ,,kami“ s-a concretizat într-o religie a naturii: cultul Shinto care are baze ancestrale-spiritele strămoşilor sînt cinstite. Acestea cu timpul au devenit zeităţi-,,kami“ astfel că fiecare familie sau clan va beneficia de protecţia acestora. Zeităţile diferă în funcţie de originea şi îndeletnicirea unui clan. Credinţele primitive exprimate în întreg arhipelagul stau la originea străvechii civilizaţii japoneze. La japonezi bunăvoinţa forţelor invizibile era cîştigată prin ofrande sau rituri magice. Peisajul Japoniei este presărat cu uriaşe porticuri roşii denumite ,,torii“ care înlesnesc conform credinţei locuitorilor pătrunderea în lumea supranaturală a zeilor kami. Acestea sînt nişte praguri simbolice. Un exemplu elocvent îl constituie golful de la Miyajima.