Cand demonul prinde aripi

Bun venit in viata mea. O viata plina de dezamagiri si lacrimi. Numele meu e Pearl. Da, e un nume stupid, dar nu e vina mea ca parintii mei au fost lipsiti de inspiratie. Parul meu e brunet ca intunericul noptii si ochii ii am rosii ca cele mai adanci focuri ale iadului. Sunt destul de inalta pentru varsta mea. Am 14 ani dar deja am cunoscut suferinta. Parintii mei au murit acum noua ani, iar eu am fost adusa la acest internat insipid si plictisitor. Sincer, nu prea mi-a pasat ca nu ii mai am. Nici cand erau in viata nu le simteam prezenta. Erau tot timpul foarte ocupati cu munca iar pe mine ma lasau cu o doica. Insa am fost devastata cand am ajuns la internat. Era cu totul alta lume. Dar cu timpul m-am obisnuit. Nu am prieteni dar nici nu am incercat vreodata sa imi fac. Relatiile de acest gen sunt inutile dupa parerea mea. Eu sunt si mereu voi fi independenta.
Internatul este format din doua corpuri. In primul sunt dormitoarele, niste camere micute si inghesuite, cu trei paturi de o persoana si un birou lung, din cel mai dur lemn de stejar, iar in cel de-al doilea corp sunt salile de clasa, de asemenea mici, luminate slab si cu cel mai ieftin mobilier posibil. Cel mai rau e ca trebuie sa purtam uniforma. O urasc. E total lipsita de imaginatie. O camasa alba si o pereche de pantaloni de stofa gri. Cat de sec. Se vede ca a conceput-o directorul. Omul ala e mai plictisitor ca o testoasa constipata. Nu zambeste niciodata. Cu siguranta a creat uniforma asta ca sa nu ramana singurul imbracat plictisitor.
Dormitorul meu e la etajul doi si desi sunt trei paturi suntem doar doua in camera. Colega mea Ami, e o fata prietenoasa ( poate chiar prea prietenoasa, se lipeste de toata lumea ca un scai ), cu parul auriu ca razele calde ale purului soare si ochii ei au cea mai banala nuanta de caprui din cate am vazut. E mai mare decat mine cu un an insa e cu cativa centimetri mai scunda. Cred ca fata asta e cea mai enervanta persoana din internat, chiar mai rau decat testoasa aia de director. Vorbeste mult si total ineficient. Toata ziua trancane numai despre moda, haine, baieti…bla…bla… numai chestii superficiale si insipide. De cand stau cu ea cred ca mi sa facut capul patrat.
Eu sunt o fire mai retrasa si tacuta, asa ca pot spune ca persoanele astea deschise si lipicioase ma calca pe nervi. Daca parintii mei nu ar fi murit nu as mai fi fost nevoita sa stau printre atatia oameni enervanti si plictisitori. Dar nu pot stii niciodata cum ar fi avut sa fie viata alaturi de ei, insa primii cinci ani mi-au dat o oarecare idee…Dar m-am abatut prea mult de la subiect, asa ca sa revenim la fapte.
Stau pe locul meu obisnuit din mica si banala mea clasa, la ora de istorie. Profesorul asta poate vorbii despre un singur subiect zece ore fara pauza apoi gaseste altul si isi continua maratonul de zece ore. E o gura sparta chiar mai mare decat Ami, daca asta e posibil. In timp ce el vorbea acolo singur, colegii mei isi trimiteau in disperare biletele. Eu, ca de obicei stau si privesc in gol, caci eu nu vorbeam niciodata cu nimeni, deci nimeni nu avea de ce sa imi trimita un biletel. La un momentdat ma nimereste unul in cap si desi nu ma durea deloc am zis usor un “Au”, apoi mi-am intors privirea spre locul in care mica bucatica de hartie cazuse. Eu niciodata nu mai primisem biletele.
Ma aplec incet si il ridic de pe jos, apoi incep sa despaturesc hartia. Cand vad mesajul scot un mic tipat inabusit in timp ce dau drumul biletelului sa cada la podea. In general nu ma sperii usor insa nu ma asteptam la asta.

Sper sa va placa. Ja Ne!

Hy Cory-chan ! Am trecut pe la ficul tau si tin sa mentionez ca am ramas placut surprinsa de cele ce ai scris aici. O sa spun tot ceea ce m-a impresionet si nu numai. Sa incepem cu titlul care este...jos palaria. Foarte foarte bine ales, bine gandi , plin de expresivitate si mister care spune multe si categoric atrage o multime de cititori. Idea ficului este foarte originala, si foarte bine prezentata . Te pricepi foarte bine sa imbini naratiunea cu descrierea si datorita acestui lucru ficul tau este foarte usor de vizualizat ,de imaginat. Imi place ca scrii la persoana I , pentru ca poti descrie foarte bine sentimentele si trairile personajelor.
Cat despre peronajul principal, mi se pare o alegere superba din toate punctele de vedere. Personalitatea ei si ironia permanenta care o caracterizeaza este absolut perfecta, geniala etc etc. Imi place la nebunie felul ei de a fi si sper sa il pastrezi pe tot parcurul ficului. Cred ca am zis destule , tinand cont ca este primul capitol, te mai felicit inca o data si astept nextu ! Multi pupici pana la urmatorul capitol !

P. S : Pearl este un nume superb .

Stau si privesc ingrozita biletelul care zace cu fata in sus pe podeaua rece din lemn de stejar. Sangele straluceste slab la lumina chioara din clasa. Inima imi bate tot mai repede in timp ce ma aplec sa ridic hartiuta inainte sa o mai observe cineva.
Incep sa recitesc mesajul care mi se pare tot mai absurd “ Parintii tai au fost primii, acum e randul tau. Esti pregatita sa mori, demon” ? Parintii meu murisera in urma cu noua ani. Daca cineva vroia sa ma omoare ar fi facut-o pana acum. Insa ceea ce ma intriga pe mine era ultimul cuvant “demon”, scris mult mai tremurat decat celelalte cuvinte si avand o aura stranie.
Brusc, imi ridic privirea si incep sa imi studiez cu atentie colegii. Ma uitam pierduta cand la unul, cand la altul, incercand din rasputeri sa imi dau seama cine putea trimite acel biletel, insa niciunul nu era suficient de destept pentru a concepe un astfel de mesaj si nici nu aveau de unde sa ia sangele… Mai stau putin pe ganduri apoi imi indrept din nou privirea spre biletelul care tremura odata cu mana mea.
In timp ce eu privesc in gol catre mica bucata de hartie, se auzi sunetul strident si pitigaiat al clopotelului, atat de iubit de tinerii elevi. Profesorul isi intrerupe maratonul si iese agale din clasa, spre disperarea elevilor care se imbulzesc in urma lui, luand-o la fuga pe coridor catre dormitoare.
In calasa mai stau doar eu, privind in gol si inconjurata de o tacere mormantala. La un momentdat aud o voce ragusita, in schimbare, care imi striga numele, ceea ce ma trezi la realitate. Imi ridic privirea cu viteza melcului turbat caci nu aveam nici un chef de vorba si spre nefericirea mea dau cu ochii de cea de-a treia persoana care ma enerveaza la culme. In pragul usii sta un baiat de treisprezece ani, cu parul saten ca scoarta gingasa a macesului, ochii verzi ca iarba cruda de primavara si o privire talamba dar totusi inocenta. Numele lui e Leonardo, dar toti ii zic Leo. Provine dintr-o familie nobila, dar parintii lui, la fel ca a-i tuturor celor care sunt adusi aici, au murit. Cand a venit el, eu aveam opt ani. Plangea ingrozitor. A fost foarte afectat de moartea parintilor sai, caci spre deosebire de mine el ii iubea cu adevarat. Dar viata merge mai departe. Din nefericire atunci imi era mila de el si am incercat sa il consolez. Ce sa mai, am fost total draguta si am avut grija de el o vreme si cum era mic, s-a lipit de mine si acum nu mai pot scapa de el. Deaia nu e bine sa fi draguta.
- Te simti bine, Pearl? intraba acesta ingrijorat, cu vocea lui copilareasca.
Imi intorc incet privirea spre el, pierduta si dau drumul unei lacrimi cristaline sa imi umezeasca obrazul fin. Leo ma privi uimit, caci eu niciodata nu imi mai deschisesem sufletul inaintea cuiva, zabovi cateva clipe, apoi veni clatinandu-se spre mine si fara sa mai zica nimic ma ajuta sa imi strang lucrurile apoi ma lua de mana si ma trase dupa el spre dormitoare.
Iesim din clasa, iar Leo imi da drumul la mana, lasandu-ma sa ma departez. Stau cateva secunde, apoi grabesc pasul luand-o la fuga pe scari. Ajunsa la etajul doi ma opresc brusc, uimita de privelistea din fata mea, insa nu am timp de prea multe caci Leo, care era exact in spatele meu, intra in mine doborandu-ma la podea. Ma ridic de pe jos, apoi imi scutur praful de pe haine si ma indrept ca o vijelie catre camera mea, in jurul careia se adunase o multime impresionanta. Il iau pe Leo de maneca si incep sa il tarasc dupa mine, lovind cu coatele in stanga si in dreapta incercand sa trec.
- Hei, ciudat-o, unde crezi ca mergi? aud o voce pitigaiata din spatele meu. Stai la rand.
- E camera mea, asa ca luati-va talpasita! le-am strigat nervoasa.
- Si cu el ce e? ma intreba nervoasa aceeasi voce enrvanta.
- E animalul meu de companie, ti-e ciuda? mai spun eu inainte de a intra in camera si a tranti usa in urma mea.
Cand imi indrept privirea catre cel de-al treilea pat, in general liber, din camera mea incremenesc. In fata mea sta o fata care pare cu un an mai mica decat mine, cu parul roscat inchis, iar din ochii de culoarea marii, inundati de durere curgeau agale lacrimi cristaline, umezindu-i obrajii fini si delicati. Pare atat de inocenta, asemeni unui inger fara aripi coborat din cer, pentru a lumina sufletele pierdute si indurerate ale pacatosilor oameni de pe minunatul nostrum pamant. Mai arunc o ultima privire catre ea, apoi deschid din nou usa, poftindu-l pe Leo sa iasa afara si ma asez pe patul meu. Ami care niciodata nu poate sa taca incerca sa lege o disacutie cu nou-venita dar aceasta continua sa planga, fara sa o bage in seama. Ii arunc lui blondei o privire dispretuitoare, facand-o sa taca apoi ma indrept spre patul micutei fete si ma asez langa ea.
- Linisteste-te, ii spun eu cu o voce blanda, parinteasca. Cu totii am trecut prin ce ai trecut tu. Nu mai plange. Viata merge mai departe. Eu ma numesc, Pearl.
Fata ma privi cu niste ochi mari si speriati, ca de iepuras, parca cerandu-mi ajutorul pe care eu nu i-l putem oferi, apoi zise cu un glas subtire si dulce, de copilas :
- Eu sunt Sarah.
- Si parintii mei au murit, i-am soptit incet. Sunt aici de noua ani.
- Imi e teama! Ce se va intampla cu mine? Ieri cand se intorceau de la inmormantarea bunicii au avut un accident si au…au… dar nu mai reusi sa continue caci izbucni din nou in plans.
Cel putin ei ii spusesera adevarul. Cand am venit eu la internat,tot ce mi-a spus directorul a fost ca mama s-a curentat prea tare la masina de spalat, iar tata a avut un accident de masina imediat dupa aceea… de parca eu l-as fi crezut. Se vede cat e de lipsit de imaginatie omul ala.
Ma ridic de pe pat si ma indrept spre baie, aducandu-i micutei un pahar cu apa, apoi aceasta se intinde pe pat si adoarme aproape instantaneu. Mai stau inca vre-o ora povestind cu Ami ( mai bine zis incercand sa scap de gura ei ) apoi ma schimb si ma bag in pat, ascunzand biletelul in sertarul de langa noptiera mea, apoi il incui pentru ca Ami avea frumosul obicei sa imi umble prin lucruri.
Stau in pat si incerc din rasputeri sa adorm, pentru ca in mod ciudat blonda sforaia destul de tare si ma tinea treaza. Continui sa ma gandesc la biletelul primit in urma cu cateva ore, cand aud o voce inumana, care parea ca vine din interiorul meu, soptind incet un sir lung, si parca nesfarsit de cuvinte….. Le ascult pierduta, dand drumul lacrimilor sa imi inunde ochii rosii, ce straluceau in intuneric.

Dupa cum m-ai anuntat ca ai pus nextu am trecut pe la fic. Este intr-adevar pe masura asteptarilor mele. O continuare palpitanta si plina de descriere si actiune. Imi place cum ai continuat, si faptul ca fetita cea mica are cam aceiasi soarta cu a lui Pearl, este o idee buna. Naratiunea a fost frumos imbinata cu descrierea. In legatura cu descrierea as vrea sa te felicit pentru ca ai un fic plin de descriere dar deloc plictisitoare. Adica stii cand sa continui si cand sa te opresti cu aceasta astfel inact ficul sa fie usor de descifrat si bine-gandit. Actiunea decurge frumos si reusesti sa ma tii in suspans si cu fiecare cuvant in parte ficul devine mai palpitant si sunt mai nerabdatoare sa citesc cat mai mult. Greseli de tastare nu am vazut , si nu stiu cum reusesti sa le eviti ca eu nu stau deloc bine la cap asta. So...o sa inchei acum nu ca nu as mai avea ce sa zic ...si o sa te anunt ca iti astept nextu cat mai curand posibil. Multi si spor la scris .

“ Nu meriti sa traiesti, demon. Esti un gunoi insetat de sange. Mori! Trebuie sa mori! O sa am eu grija de asta. Te vei intoarce unde iti este locul…In Iad!! Mori, demon…… “, apoi vocea inceta subit.
Stau in genunchi pe pat, parul meu lung si intunecat standu-mi ravasit pe spate, in timp ce din ochii mai sangerii alunecau usor, umezinu-mi obrajii fini si albi, lacrimi cristaline si delicate precum perlele. Pentru prima data dupa multi ani, mi-am deschis sufletul, dand drumul sentimentelor sa izvoreasca din interiorul meu, dupa atata timp in care au fost inlantuite.
Plang incet, incercand sa nu imi trezesc colegele de camera dar fara folos. Sarah sta intinsa, cu capul afundat in perna, varsand si ea lacrimi amare de dorul dragilor ei parinti, acum pierduti. La un momentdat se ridica din pat si vine incet spre mine. Imi sterg lacrimile cat de rpede pot si incerc sa afisez un zambet. foarte fortat, insa oricum e oricum inutil avand in vedere ca in camera e intuneric.
Fata se aseza pe patul meu privindu-ma cu acei ochi mari de catelus nevinovat, iar eu, nereusind sa mai rezist privirii las capul in jos, fixand podeaua. Sarah e aseaza langa mine pe pat si ma imbratiseaza strans, apoi fara sa imi dea drumul incepu sa planga pe umarul meu.
Incerc sa o indepartez, desi ceva din interiorul meu ma indeamna sa nu o fac. Totusi, vazand va fetita nu vrea sa ma lase, cedez si ma intend pe pat, cu ea langa mine, apoi imi afund capul in draga mea pernita moale si pufoasa. In cateva minute déjà plutesc prin dulcele taram al viselor, departe de durerea si grijile care imi macina sufletul.
Deschid incet ochii, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica din camera. Insa cand vreau sa ma ridic sunt oprita de Sarah, care doarme cu capul pe umarul meu. Grozav, dupa atatia ani la internat am ajuns perna! Ii mut cu grija capul, fara sa o trezesc, apoi ma ridic de pe patul moale, parasind indurerata iubita mea pernita pufoasa, apoi imi indrept privirea catre ceas.
Stau cateva clipe pe ganduri, apoi ma indrept ca o vijelie spre patul lui Ami, incepand sa o zgudui cu petere, aproape aruncand-o pe podea.
- Mortaciune-o, trezeste-te. Iar ai intarziat la scoala. E 8:30….. dar nu mai apuc sa zic altceva pentru ca blonda era déjà la baie, facandu-si cu viteza luminii toaleta de dimineata. Nu ma mira reactia ei, avand in vedere ca zilnic avea ore de la opt si ca aproape tot timpul intarzia. Cei de la liceu au ore de dimineata, iar cei de la gimnaziu de dupamasa, asa ca eu mai aveam suficient timp de lenevit.
Deci in timp ce ea se agita si se impiedica prin camera, eu stateam si imi savuram emisiunea de dimineata “ Cand Ami e in intarziere “, razand la fiecare gafa pe care o facea. Zgomotul din camera o trezi si pe Sarah, care statea si privea inmarmurita si totusi amuzata, comedia oferita de blonda. Cand aceasta fu gata, isi lua ghiozdanul si iesi, trantind usa in urma ei. Sarah, care se trezi la realitate dupa mica bubuitura incepu din nous a planga. Mama mia, fata asta e o adevarata stropitoare, nu gluma! De unde are atata apa in ea?
Ma ridic de pe pat si ma indrept catre baie, facand curat in urma lui Ami, apoi ma spal si ma imbrac. Cand ies din baie observ ca Sarah adormise din nou, asa ca intr-o liniste mormantala merg catre noptiera, descui sertarasul si cu greu imi retin un strigat. Doi ochi mari si albastri, se holbau la mine, in timp ce si eu ma holbam la ei. Stau asa cateva seconde, apoi imi fac curaj si iau posesorul ochilor din sertarul pe care il incui la loc, apoi arunc animalutul in buzunar si ies rapid din camera, fara sa fac zgomot.
Ajunsa in curtea liceului, intur-un loc destul de retras, scot micul ghem de blana si incep din nou sa ma holbez la el. Seamana cu o pisica insa e mult mai mic si are blanita pufoasa si moale de culoare aurie cu dungi negre ca la tigru, iar coada in totalitate neagra.
- Ce te holbezi? Nu ai mai vazut o himera pana acum?
Raman incremenita la auzul cuvintelor rostite de micuta creatura. In mintea mea himera era o creatura mitologica cu trei capete, unul de leu, unul de sarpe sau balaur si unul de capra. Cel putin asa auzisem…
- Hai nu te mai uita asa. Eu sunt Akasha. Voi fi calauza ta de acum in colo.
- Calauza?
- Aldo avea dreptate, esti cam grea de cap. O sa afli mai multe cu timpul.
Continui sa ma holbez la Akasha cand aud o voce pierduta ce vine din spatele meu…
- Pearl……?

Ei bine stii ca ti-am citit toate capitolele pe animezup si pur si simplu il ador se pare ca te pricepi la original fics la descriere te pricepii desii in unele parti ai fii putut adauga putin mai multa cred pentru o incepatoare te pricepii stiu ca nu o sa fie romance asa ca nu o sa imi fac sperante ,cum am mai spus imi place cum descrii sentimentele personajelor ,actiunea nu o grabesti,greseli de tastare nu ai..si cam atat astept nextul

Bun... ma bucur ca imi cititi ficul, uitati ca am venit in sfarsit cu capitol nou. Happy Girl, am rugamintea sa mai folosesti si punctele data viitoare.



-Pearl…..?
In fata mea e Leo, privindu-ma de zici ca nu m-a mai vazut niciodata. Dupa cateva secunde imi dau seama ca el se holba la himera, nu la mine, asa ca o iau repede si o bag in buzunar, insa reactia mea a fost prea intarziata. A vazut cu claritate himera din mana mea. Nu cred ca mai am sanse sa ii spun ca doar si-a imaginat chestia mica, draguta, blanoasa, ciudata si de domeniul SF. Stiam eu ca trebuia sa iau lectii de Karate. Una in cap si isi pierdea cunostinta, apoi puteam sa ii spun ca a visat.
- Leo, esti bine? Pari putin abatut. Poate ar trebuii sa te intinzi.
- Ce a fost chestia aia?
- Asta? intreb eu foarte natural, scotand-o din buzunar pe Akasha. E doar o himera.
Vazand ca devine tot mai galben, decid ca e timpul sa il var la mine in camera, si poate sa ii aduc si un lighian. Nu se stie daca a mancat azi ceva, deci, sa nu riscam.
In timp ce urc pe scari, tragandu-l pe Leo dupa mine, intru cu brutalitate in directorul internatului ( mai degraba ma afund in burta lui imensa ), apoi sunt aruncata de suncile lui pe spate, peste insotitorul meu, si incepem amandoi sa ne rastogolim pe scari in jos. Directorul coboara alene scarile, apoi intinzundu-mi mana lui grasuta sa ma ridic. Refuz politicos, aratandu-i pumnul, apoi calcand pe piciorul lui Leo ma ridic, ii arunc o privire furioasa testoasei si tragandu-l pe baiat de calalalt picior dau sa urc iar scarile.
Am intampinat ceva dificultati in al tari pana sus, insa totul s-a rezovat pana la urma, iar acesta s-a putut relaxa pe pragul usii doua secunde, pana cand am nimerit broasca si am putut deschide usa. Cand sa ajung in dreptul patului meu, incremenesc, vazand-o pe Sarah privindu-ma insistent si amintindu-mi ca si ea exista. Trist insa ca nu mi-am amintit mai devreme. Poate as mai fi tinut-o pe Akasha ascunsa inca cinci minute. Pacat, data viitoare voi fi mai atenta.
Fara sa o bag in seama ma asez pe pat, iar Leo vine si el, taraindu-se, langa mine, respirand cam greu. Imi arunca o privire fugara, schimbandu-si culoarea de la galben la verde, apoi la rosu, si redevenind iar galben, apoi destul de nesigur ma intreaba, indreptandu-si privirea spre Sarah:
- Crezi ca e sigur sa vorbim aici?
- Nu vad care e problema. Am uitat de ea, asa ca din greseala am scos-o pe Akasha. Nu cred ca are rost sa inventez scuze.
Leo ma priveste nesigur, apoi continua soptit:
- De unde a aparut chestia aia?
- Am gasit-o in sertar azi dimineata, ii raspund, scotand himera din buzunar.
Sarah continua sa o priveasca, parand ca vrea sa zica ceva, insa nu reusea sa scoata vreun cuvant. Am ignorat-o si mi-am indreptat atentia spre Akasha.
- Ce treaba ai cu mine, si de ce ai venit aici?
- Nu am nici o treaba, am venit doar sa iti citesc povesti inainte de culcare si sa ne jucam prinsea, imi raspunse foarte jucaus. Tu ce crezi!? Ca am venit sa pierd vremea!? Evident esti intr-un mare pericol, iar eu trebuie sa te scap. Crezi ca sunt in vacanta!?
Leo privea incremenit. Nici el nu parea capabil sa scoata un cuvant. De ce sunt oare inconjurata numai de momai?
- Nu te mai uita asa la mine, pentru ca nu am voie sa dau detalii, decat la timpul potrivit. Pe moment trebuie doar sa te supraveghez.
Am oftat incet si m-am lasat pe spate, incercand sa ma resemnez.
Brusc se lasa un intuneric de nepatruns in camera, desi afara era senin si soarele stralucea detul de puternic cu cateva clipe inainte. Nu mai puteam sa imi disting nici macar mana, asa ca am fost cuprinsa de panica, un lucru rar intalnit la mine. Privesc derutata in jurul meu si incerc sa dau peste o raza de lumina, insa nu e nici urma de asa ceva. Pot distinge strigatele firave ale lui Sarah si respiratia accelerate a lui Leo care se pare ca se afla inca langa mine. La un moment dat, o voce groasa, barbateasca, la fel ca cea din noaptea precedenta, sopti incet, facand sa ti se ridice parul de pe sira spinarii. “ Mori Demon!! “, se auzi pierdut in intuneric.


Scuzati capitolul, care stiu ca e cam sec... dar mi-am iesit din mana de cand nu am mai scris. Eu una sper totusi sa va placa. Ja ne!

Oh,well..Trecusi pe-aci da' nu ti-am comentat decat doua capitole ca nu mai am timp.Celelalte doua le comentez maine,sper.

Irukandji a scris:Da, e un nume stupid,

Hai mai las-o!De unde stii tu ca e stupid?Probabil ca parintii ei chiar aveau iamginatie.

Irukandji a scris:Eu sunt si mereu voi fi independenta.

Pearl trebuie sa fi avut parinti de 10 stele daca e independenta XD

Irukandji a scris:cel mai ieftin mobilier posibil

Criza financiara

Irukandji a scris:E total lipsita de imaginatie.

Cand a fost o uniforma care sa nu fie gri cu fusta si palton?Dar camasa alba si pantaloni ? O_O"

Irukandji a scris:Omul ala e mai plictisitor ca o testoasa constipata.

Mi-a placut faza

Irukandji a scris:vorbii

Era de ajuns un "i" ^^

Irukandji a scris:subiect zece ore fara pauza apoi gaseste altul si isi continua maratonul de zece ore

Hmm,unele lucruri se repeta aci

Irukandji a scris:Parintii meu

Pare-mi-se ca trebuia la plural XD

Irukandji a scris:In calasa

Clasa :]
quote="Irukandji"]Leonardo[/quote]
Moama,cum sa-ti multumesc.Asta era numele testoasei ninja pe care-l ratasem.Donatelo,Michelangelo,Rafaelo si Leonardo,thanks XD

Irukandji a scris:nostrum pamant.

"Panem nostrum da nobis hodie..." si pot sa-ti spun mai departe dar am inceput de la jumatate.Incepi cu latina si nu stiu eu?^^

Mai ai ceva greseli,in rest sa zicem ca totul e ok .But it's so boring.Atat de putin dialog,exact ce nu-mi place mie.Dupa cum am mai spus le comentez maine si pe celelalte.Continua^^

sal sysu nu am mai trecut de mult cu niste comuri pe site :D am avut ceva treaba ^^' si lenea mea ^^'

pai mia placut ultimul cap
mai ales despre ghemotoc imi plac chestiile pufoase crezi ca poti sa mio dai pe akasha mie? sorry sunt purtata de val :D
dialog nu prea bun dar nici prea sec
deabea astept sa vad ce se va intampla si cum va continua
ok sysu astept nextul
gambate and bye ~ nya

Imi place , il ador !
Critici , nu am , imi plac personajele si actiunea .
Nu cred ca ai putea primi critici la un asemenea fic


Deci pune next-ul mai repede , daca nu , te bat prin cp

Bye ...

Ce pot sa spun,am revenit ca sa comentez ca nesimtitta XD.So,nu ai multe greseli dar descrierea ma omoara pur si simplu."Lacrimi cristaline",efectiv urasc descrierile astea siropoase,ma calca pe nervi dar daca tu consideri ca asa trebuie eu nu te opresc.Greseli nu prea am vazut,se vede ca-ti citesti fic-urile cu atentie dupa ce le scrii,spre deosebire de mine^^".Asta e ce am gasit in ltimele doua capitole.

Irukandji a scris:rpede

Ete ca te-am prins :P,e repede

Irukandji a scris:sa afisez un zambet. foarte fortat,

Ce-i cu punctu' ala acolo?

Irukandji a scris:intend

Intind,draga,intind ^^

Irukandji a scris:petere

Asta inseamna doua lucruri.Ori voiai sa scrii "putere" ori "perete",de ala care citeste depinde XD

Irukandji a scris:nous a planga.

Aci scrii in franceza ori ceva de genu'...

Irukandji a scris:fata asta e o adevarata stropitoare, nu gluma! De unde are atata apa in ea?

Mi-a placutf aza cu stropitoarea.Cat despre apa,presupun ca invatasi anatomie^^

Irukandji a scris:intur-un

Ma bucur ca stii sa desparti cu liniuta dar vezi ca le inversezi^^

Irukandji a scris:lighian.

Lighean,draga,lighean

Irukandji a scris:in al tari pana sus, insa totul s-a rezovat pana la urma,

In ce?Si vezi ca mananci litere^^

Irukandji a scris:pragul usii doua secunde, pana cand am nimerit broasca si am putut deschide usa

Usii,usa...Tie nu ti se pare ca suna cam prost?^^

Irukandji a scris:detul

Destul

Si tot asa.Astept noi lucrari,sper sa fie si ele la fel de interesante(te rog,fara vampiri XD)
Edit: Saku-chan,cand fic-ul are greseli evident ca trebuie sa atentionezi pe cel care-l scrie

Crriminal.Mind: Nu va fi cu vampiri, te asigur. Nu sunt genul de obsedata, si de cand cunosc anumite persoane foarte obsedate de vampiri au inceput sa ma enerveze. Nu, acest fic va fi doar cu demoni .

Oke, am revenit cu nextul , destul de repede. Ceea ce nu imi sta in fire . Sper sa va placa. In acest capitol vor fi multe dezvaluiri.... Care poate va mai scot din ceata de pana acum. Sper sa va placa si sa va omoare suspansul. Spor la citit!

Capitolul 4

[b][i] font size-urile lu peste. Stiti ca erau dupa iecare alineat ( adik vreo 7 sau mai mult ) si a trebuit sa le sterg manual. Pur si simplu am ratat unul :D.

ok deci noul capitol a venit mai repede decat mam asteptat :D
super povesti zice Akasha XD incepe sa imi place mai mult de ea
si ma cam tine in suspans totusi :D
scuze ca nu critic ca nu prea stiu sa critic dar sa stii ca nu prea am ce sa critic la un fic care imi place decat intarzierea(doar daca intarzie cu nextul) sau cuvintele si literele lipsa in rest nimic
astept nextul ca aici mia placut totul si nu am vazut ceva lipsa :D
gambate si bye ~ nya

Deci primul capitol:
greselile de tastare au fost deja mentionsate si greselile de exprimare.
descrierea:a fost dragutza dar puteai sa descrii ce a simtit Pearl dupa ce a cazut,iar atunci cand a auzit vocea aceea,desii ai povestit in al doilea capitol
estetica:dragut realizata
dialogul:nu a fost sec
actiunea ca de obicei nu a fost grabita
Si..cam atat pentru primul capitol.
capitolul 2
greselile de tastare....stii ca nu ma pricep
descrierea:a fost buna dar acelea in paranteza cand ai descris tu nu stiu ce ma cam enervau.
actiunea:nu mi se pare grabita
dialogul:sa zicem ca nu a fost sec
estetica:a fost buna la fel ca in celalt capitol
si cam atat astept nextu si vezi sa stergi .[/font][/size]

Sysu deci u ai vrut comm...
Deci e un cap privind perspectiva pesonajului asupra Iadului,Raiului si reincarnarii.(in ultima parte e descris)
De ce sunt atacata? ( ce propozitie seaca, dar trebuia sa o spun… E vorba de regulile unei povestiri aici )
Ce e in paranteza dispare total,dak vr sa scrii scriai k nota de subsol(o posibilitate)
Asa ....[/font][/size] asta cred k e pus din greseala knd ai incercat sa alegi marimea caracterelor.In fine asta nu conteaza(dar arata cam uratsel akolo) :-"
Descriere si naratiune ai si dialog nu e sec,deja asta a comm Happy girl.
In rest e faina ..Estetica am s-o invat de la tn
Ast nextu si spor la scris :X

Frumos capitol.Am mai spus ca subiectul cu reincarnarea ma bantuie.Mai intai telenovela aia blestemata,apoi Shogun,la televizor si acum in fic-ul tau.Ce e drept in Shogun am citit ca oamenii ating nirvana(adica ajung in Rai) atunci cand inteleg adevaratul sens al vietii.Dar nici ce ais cris tu nu e rau^^

Irukandji a scris:cei

Merita o liniuta de despartire intre "e" si "i" ce-i drept

Irukandji a scris:in timp ce sarah

cu S mare...

Irukandji a scris: care dormita pe genunchii mei.

Care ce? Suna ca un ungur care abia stie romaneasca

Irukandji a scris:Inteligenta deductie Einstein.

Macar nu l-a facut Sherlock :P

Asa,greseli stii ca nu prea ai,parantezele nu au absolut nimic.Mey,ati citit vreodata "Extravagantul Conan Doi" de Vlad Musatescu?Sa va vad acolo ce parere aveti despre parantezele pe care le facea autorul asupra unor personaje cum ar fi citatul asta: "Bica Gulie si Nita(aceeasi leguma)" caci citatul asta mi-l amintesc cel mai bine.Deci n-am nimic cu parntezele.Acum,sa spun corect pe bune ca m-ai lasat in susapns.Astept nextu'^^

Am ajuns Cory;)
Deci la cat te-ai tinut de mine ca sa-ti las comentariu na ca iti las:D
Nu am ce sa zic in afara ca ai dialog si descriere din plin.Estetica e buna dar.Imi place.Imi place ideea la nebunie.Scrii excelent.Ziceai ca nu te pricepi si cand colo uite ce fic minunat ai:D.Ma deranjat umpic ca ai chestile alea penrtu alegererea culorii sau nun stiu ce ai facut..Dar in rest este totul bine.Vino repede cu nextul.

HeLLo There..so let`s see it:

Estetica si asezare in pagina a textului:
Asezarea in pagina e placuta privirii. Nu sunt randuri libere printre idei and stuff. Textul arata frumos si nu obseste. Prin urmarea pot spune ca arata bine.
Greseli de tastare si exprimare:
urmatoare- urmatoarele
Asta a fost unica greseala de tastare prezenta in text, lucru care exprima faptul ca citesti capitolul inainte sa il postezi. Bravo!
Exprimarea este buna, usor de inteles. Avand in vedere continutul si ideea povestii, ai putea sa bagi si niste cuvinte mai ciudate din partea lui Pearl, sa sune mai demonic sau asa ceva. Dar este bine si asa, un text usor de inteles cu exprimare clara, frumoasa si corecta, amuzanta cand trebuie.
Moduri de expunere:
In primul rand descrierea: descrii frumos lucruri si peisaje. Sentimentele sunt destul de detaliate, lucru care este foarte bun. Actiunea ins chimb, ai putea sa o povestesti ceva mai mult.
Dialogul. Pai aici nu prea am cezice...Este alcatuit din replici gandite, pozitionate corect. Nu sunt replici seci de doua cuvinte trei si dialogul nu este folosit in exces. A da, am observat ca prin anumite replici conturezi cate ceva din presonalitatea personajelor, foarte bine.
Naratiunea. Povestesti la persoana I si trebuie sa spun ca te pricepi la naratiunea subiectiva. Evenimentele sunt conturate frumos si povestite calm, firul actiunii decurgand bine.
Punctuatie:
Aici nu am ce comenta, poate doar un mic lucursor...Am observat ca pui virgula inainte de "si"...pai cred ca asta ar fi o greseala avand in vedere ca inainte de "si" nu se pune virgula.

Asta a fost....Spor la scris
Zbye :3

Eu am fost prima care l-a citit dar l-am mai citit odata si aici pe Moon World....sys esti plina de talente te pricepi la parodii si la original fics.....am ramas placut surprinsa de cat de bine sti sa exprimi sentimentele personajelor si sti sa descrii peisajul!
Criti nu am deloc...si desi stiu ca esti ocupata cu parodiile...NU UITA SA MAI POSTEZI SI AICI...ca iti trimit 1000 de PM si te bat la cap pe mess

Scuzati intarzierea dar nu prea am avut inspiratie. Acest capitol e mai plictisitor dar veti afla in sfarsit ce e cu Pearl si lalala. Promit ca vom avea un capitol mult mai bun data viitoare si mult mai repede :D



- Incerci sa sa ma sperii si sa ma faci sa ma crizez pe aici? Pentru ca sa sti ca nu o sa iti mearga. Eu eram la casa doicei in acea zi! Nu am nici o legatura cu incidentul.
- Crezi ca o astfel de scuza e valabila? Nu iti mai amintesti acea zi?

Flashback

- Nu vreau sa merg acolo din nou! Replica nervoasa o fetita de 5-6 anisori, cu parul brunet si ochii rosi, imbracata intr-o rochita de catifea galbena.
- Draga mea, nu te putem lasa singura! Esti prea mica, ii raspunse cu calm mama fetei, o femeie inalta cu parul blond si ochii verzi.
- Cum spuneam de atatea ori, voi plecati undeva! Nu stati cu treburi… Sunteti niste mincinosi!
- Pearl, unde iti este respectul? O dojenii tatal ei, un barbat bine facut, cu parul scurt, brunet si ochi caprui. Nu te-am invatat sa vorbesti asa.
- Asa e! Voi nu m-ati invatat nimic! Niciodata! Tot ce am invatat a fost de la o baba cu moaca de camila.
- Doamna Liloyd este o femeie respectabia si o buna prietena de familie. Cine ti-a dat voie sa vorbesti asa de o femeie atat de bine crescuta ca si ea?
- Atat de bine crescuta ca tine pisici impaiate pe pereti. Singurul lucru pentru care va convine este ca nu cere multi bani.
- Sa nu mai aud nici un cuvant! Pe langa asta, unele animale impaiate sunt mistreti! In masina, chiar acum! Incheie nervos barbatul, apoi luandu-si haina neagra de piele iesi pe usa mare din lemn de stejar, urmat indeaproape de sotia sa, care isi calca pe rochia lunga, de un albastru marin intens, pe care avea imprimate mici modele bleomaren, astfel impiedicandu-se si cazand in plina strada.
Imediat ce plecara cei doi, fetita injura cum stia ea mai urat, apoi isi lua geaca si parasi si ea casa, trantind usa in urma ei, ceea ce facu sa cada un ghiveci cu flori de pe pervazul geamului. Iesita din casa, o lua la fuga pe potecuta ce ducea la strada, apoi se urca in Fiat-ul rosu al familiei, pe locul din spate, unde sa ingramadi bosumflata, parca neavand loc destul. Tatal porni masina si, dupa ce era sa faca un accident in plina intersectie, reusi sa sa ii duca intregi la casa doicei, o cladire mica si mohorata pe un singur nivel, cu peretii vopsiti candva in bleo, insa cojiti de vreme.
Cei doi parinti se dadura jos, urmati indeaproape de fata lor, apoi ajungand in dreptul usi, sunara la sonerie si asteptara in prag. In doua minute usa se deschise incet, iar o batranica scunda, cu fata foarte ridata si parul alb isi facu aparitia, primindu-i inauntru. Fetita se descalta si o lua la fuga spre sufragerie. Cand ajunse langa usa se intoarse catre parintii sai care se pregateau sa plece zicand:
- Vrau sa muriti!
Apoi pleca vijelios in camera alaturata.

End of Flashback

Stau pe pat cu mainile frecandu-mi ceafa, astfel incercand sa imi dau seama daca uitasem vre-un amanunt din amintire. Vazand ca nu mai imi revine nimic in minte deschid ochii si privesc trimfatoare catre Akasha.
- Nu aveam cum sa ii omor! Doar le-am zis ca vreau sa moara, nimic mai mult!
- Si la acele cuvinte, un copac foarte sanatos a cazut peste masina lor, exact cand ei treceau pe langa el. Crezi ca nu poti sa faci asta? Poti omori pe oricine, oricand daca asta vrei.
Civntele ei ma strapung ca un fulger. Pot oare face asta? Ma uit spre Leo care se ridicase de e pat si ma privea oarecum ingrozit. Poate macar acum o sa ma lase in pace! Imi intorc capul catre celalalt pat, dar nu reusesc sa o depistez pe Sarah. Imi mai rasucesc privirea prin incapere de mai multe ori, insa toti mushii mi se contracta cand simt cum o mana rece imi atinge umarul. Intorc capul si o vad pe roscata cum ma privea zambitor. Ce dracie are fata asta? Pot omori doar cu gandul si ea vine la mine exact cand a aflat?
- Daca poti sa faci rau atat de usor, la fel de simplu poti face si bine, imi zise ea, fara sa isi stearga zambetul ala enervant de inocent de pe fata.
Ce ma enerveaza cand oamenii penibili gasesc replici mai inteligente decat as putea eu sa fabric in momente critice. Imi indrept privirea spre Akasha care cugeta.
- Ce vrei sa faci? Ma intreba, vazand ca o prvesc suspicios.
- La ce te referi?
- Vrei sa te scapi de probleme viata asta, sau renunti si mergi in iad?
- Normal ca va lupta, raspunse Sarah cu o hotarare pe care nu credeam ca o are. Iar noi o vom ajuta!
Dandu-si seama ca se vorbea despre el, Leo se intoarse privind-o pe colega mea de camera putin nervos.
- Vorbiti de parca totul este usor, raspunse Akasha sarcastica. Luptati cu un diavol cu puteri de Zeu. Ce pot face doi oameni si un demon?
Sarah o privi zambind smecher pentru prima data. Nu credeam ca e in stare de asa ceva. Se pare ca ea e mai hotarata decat mine. In ceea ce-l priveste pe Leo, nu stiu cat o sa mai dureze pana cand o sa fuga. Ce prostovan…
- Ce putem face? Nu credeti ca e evident? Avem o singura sansa de scapare. Stiu ca suna penibil dar trebuie sa facem bine

Let's start.Ai ramas in urma cu capitolele si n-am avut ce comenta.Mi-am iesit din mana dar sa vedem...

Soyeopdo a scris:rosi

rosii

Soyeopdo a scris:dojenii

Cu un singur "i" ^^

Soyeopdo a scris:respectabia

respectabila,mh...

Soyeopdo a scris:de familiei

Probabil vrusi sa scrii "a familiei" ca asa nu merge.

Soyeopdo a scris:sa sa ii duca intregi la casa doicei,

Un singur "sa" era de-ajuns.

Spyeopdo a scris:dreptul usi

Cu doi "i" ca e la plural si e articulat :P

Soyeopdo a scris:Vrau sa muriti!

Mi-ai maintit de bunica,numai ea zice "vrau"

Soyeopdo a scris:vre-un

Se scrie legat^^

Soyeopdo a scris:trimfatoare

triumfatoare,mey,triumfatoare

Soyeopdo a scris:Civntele

Aci ai scris orice,numai "cuvintele",nu.

Soyeopdo a scris:mushii

Pentru un moment am crezut ca vorbesti de ciuperci[mushroom] .Apoi mi-am dat seama ca era vorba de "muschii"

Da,am mai trecut cu vederea peste cateva greseli minore care nu se observa,in rest e destul de bine.Astept nextu'^^

Ok sysu am trecut si eu pe aici dupa cv vreme.. Asa acum capitolul asta e cam scurt...Dar stiu -lipsa de inspiratie ^_^" sau lipsa de timp .
Revenim ! Descrierea - este dragutsa si cat este de trebuinta , desi puteai descrie un pic ,un pic mai mult..
Dialog e destul , si nu e sec sub nici o forma..
Actiunea nu e fugarita de gaste .E bine ! Cum a mentionat Lucy au fost cateva mici greseli de tastare , dar ea si-a spus cuvantul , eu nu mai are rost sa corectez..
Ast nextu si sa fie mai luuung ,da.... te poop

Hmm uite că am trecut şi eu pe aici şi mă bucur
Aşa,acţiunea îmi place cum se desfăşoară,am văzut câteva greşeli de tastare pe care şi fetele ţi le-au enumărat,nu mai fac la fel xDD,numele de Akasha îl ador pur şi simplu :33.
Sinceră nu mă aşteptam să descrii aşa mult şi bine sentimentele şi emoţiile,da' m-am înşelat xD [don't kill me for this!] anyway continuă! că îmi place cum te descurci şi abia aştept să văd ce se va întâmpla în continuare.
Gambate cu nextul! ^^

Ok, deci eu ţi-am citit toate capitolele, iar povestea mi se pare interesantă şi chiar captivantă. Ţi-ai pus amprenta umoristică chiar şi aici, deoarece în anumite locuri am râs scurt.~
Lăsând asta, am datoria de a comenta doar ultimul capitol.
Greşelile de tastare au fost evidenţiate de Sanako, deşi, dear, a scris bine "dojenii", e cu doi "i", încearcă tu să pronunţi cu un singur "i" să vezi cum sună. xD
"doicei" ~ doicii.
"bleomaren" ~ bleumarin [eu aşa ştiam :]] ].
Ok , la insistenţa colegei mele de critică, îţi voi spune că capitolul ăsta stă prost cu descrierea. Ce-i drept, puteai adăuga mai multe sentimente personajului, dar eu îl accept şi aşa, fiindcă ai oferit multe informaţii prin dialog, şi poţi îl folosi ca mijloc de caracterizare al personajului [nu trebuie neapărat descris, să ştiţi. xD]
Cu nararea te descurci bine, ai o ordine în idei, te foloseşti şi de indici tempo-spaţiali.
Ah, încă un lucru sugerat de A'Svear: renunţă în a scrie cu cifre datele [anii aici], ar arăta mai estetic scrişi cu litere.
Alte critici nu cred că mai există [sper :]] ].
Îţi mai zis doar Gambate~ şi te aşteptăm cu continuarea ^^

dupa o intarziere exagerata am venit cu nextul :">


Sa facem bine? Asta e cea mai ridicola idee. De unde a venit asta, din tara poneilor? Parca de raspunsul ei imi e mai frica decat de e ramane sa putrezesc in iad o eternitate. Macar stiu de ce au murit parintii mei, nu ca eram prea curioasa.
- Si cum propui sa facem asta? Il arestam pe director in calitate de politie a vitezei de reactie?
- Vrei sa se putrezesti in iad?
- Ar fi o altrnativa mai buna decat sa masez picioarele oamenilor din dorinta de caritate.
- Esti un caz pier…
Insa sarmana Akasha nu mai apuca sa continue pentru ca cineva apasa pe clanta si usa se deschise furtunos. Eu, cu o viteza de 200 km/h iau himera si o arunc in buzunar, apoi il iau pe Leo de guler si il trag dupa mine spre usa. Sarah se uita la noi ca la felul sapte, nestiind unde vrem sa mergem.
- Afara toti, chiar acum! ne-o taie Ami, vazand viteza cu care ne miscam.
Banuiesc ca va mirati cu totii care este motivul comportamentului ciudat al micutei blonde lipicioase. O sa va lamuriti singuri in curand, caci noi trebuie sa ne indreptam spre iesire pana nu ne va lua femeia mutant la bataie. Ea intra in camera, facundu-ne loc sa iesim. Afara era nimeni altul decat Josh, un tip brunet cu ochi albastri si pielea foarte deschisa la culoare, intamplator si iubitul colegei noastre din aceasta saptamana si culmea si de saptamana trecuta. Inca nu s-a saturat de el ceea ce e o minune. Vedeti voi, Ami e una din cele mai vanate fete din scoala si la randul ei si ea este un vanator. Cand ii intrerupi o intalnire sau o deranjezi la una e in stare sa te faca bucati. Pentru moment e intelept sa parasim camera si sa ii lasam sa se mozoleasca in liniste. Josh se crede cel mai tare tip din internat si se da la toate fetele – inclusiv la mine – care arata cat de cat bine, chiar daca nu iese cu ele. E cu un an mai mare ca Ami. Cat mi-as dori ca tipul asta sa isi sfarseasca viata chiar aici si chiar acum. Sa ii sfasi chiar eu beregata lasand siroaie de sange cald si dulce sa se prelinga pe covorul asta si asa atat de murdar si nespalat.
Leo ma ia de mana si ma trage catre scari. Ajungand langa Josh ii soptesc suav la ureche:
- Sper ca zilele tale se vor sfarsi astazi, cat mai dureros, miaau.
Se uita mirat la mine cum ma departez, apoi la cererea iubitei sale intra in camera si usa se inchise. Ce ma bucur ca nu trebuie sa vad ce se intampla acolo! Cum cobor scarile imi dau seama ca Leo inca se tine de mana mea asa ca ma smucesc si o iau inainte.
- Unde mergem? intreaba Sarah care inca era in ceata.
- La cantina.
- De ce taman acolo?
- Nu vrei sa mananci azi? Eu nu am luat micul dejun si stomacul meu imi da concert.
- Pearl, orele noastre incep in cinci minute.
- Poftim!? De ce nu ai zis mai devreme?
- Credeam ca sti. Avand in vedere ca Ami s-a intors inseamna ca primul ciclu a terminat. Nu e evident.
Nu am mai stat nici o secunda si am luat-o la fuga inapoi cu Sarah dupa mine. Leo o lua in cealalta directie pentru a-si lua cartile. Ajunsa la usa trag adanc aer in piept si apas pe clanta, lasand-o pe Sarah sa astepte afara. Dincolo de usa se intindea cel mai minunat spectacol pe care l-am vazut vreodata: Josh era pe podea cu gatul zdrobit de candelabrul mare care fusese pe tavan si inconjurat de sange, iar Ami se gasea lesinata pe pat. Nu numai ca dorinta mea s-a indeplinit, dar probabil voi scapa si de ore. Ar trebui sa merg la un profesor de serviciu pana nu incepe sa miroasa. Inainte de toate ii fac semn lui Sarah sa ramana afara apoi o iau la fuga catre capatul etajului, unde se afla mereu cate un supraveghetaor. Ma prefac ca sunt foarte alarmata si merg la el spunandu-i ca trebuie neaparat sa ma urmeze. Neavand de ales vine, putin paranoic in legatura cu ce doream eu sa ii arat. Ajuns in dreptul usii scoate un strigat de copil ingrozit, desi era o matahala de barbat in toata firea. Mai ca ma pufnea rasul, insa m-am abtinut pentru ca as fi devenit suspecta.
- Cand s-a intamplat asta?
- Habar nu am, eram afara.
- Du-te la director si spune-i sa opreasca tot si sa vina aici.
- Dar am ore, domn` supraveghetor.
- Iti dau invoire numa` dute.
Multumita ca am rezolvat si cu asta, incep sa urc scarile spre biroul directorului cand simt o ceva ma inteapa in picior. “ Akasha” …
- Crezi ca asa vei scapa de pedeapsa? Ai omorat un copil nevinovat.
- Eu am facut asta? puterea asta chiar e tare.
Pacat insa ca ceea ce s-a intamplat apoi nu mai era atat de tare. Tot ce era pe coridor a disparut, lumina s-a stins si in fata mea s-a deschis un fel de portal car mai scapa “accidental” cate un val de curent electric, apoi podeaua din jurul meu a luat foc.
“ Ucide dusmanul societatii si vei fi rasplatit! “