Iubire interzisa, (UlqiHime)

Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) din anime-ul/manga-ul Bleach si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Deci, am venit cu un fic nou proaspat scos din cuptor. Ficul se numeste practic "Iubire interzisa, Prieteni dar Dusmani" Insa eu nu am avut loc asa ca am scris doar "Iubire interzisa" Mi-a venit ideea dupa ce am vazut ca toate ficurile de aici au aceiasi tema, SasuSaku. Dar ast anu conteaza. Spor la citit si vreau cat mai multe critici.



Capitolul I
In umbra iubirii

Draga jurnalule, azi iti voi povestii o intamplare pe care nu as putea sa o uit nici daca as vrea. O intamplare trista dar si fercita. Imposibil de inteles pentru un om de rand. Chiar si in cele mai negre momente care au urmat si care urmeaza, aceasta amnintire ma va consola mereu.
Vazand cum raza de soare se reflecta in geamul cu sticla oglinda, stau si ma gandesc la momentul tristetii mele. De aici incepe partea trista o povestii.

Stateam si priveam pe geam, la luna plina care ma orbea cu lumina ei puternica. Acolo unde eram era numai noape, deloc zi. Imi era foame si somn dar, nu bagam in seama, ma gandeam doar la trecut si la greseala pe care am facut-o.
Doua secunde mai tarziu, usa din spatele mesu se deschise. M-am intors incet si am inghitin in sec. Era o umbra, nu puteam sa vad bine cine se ascunde in spatele umbrei dar stieam ca nu imi vrea raul. Vocea lui rece imi era conoscuta darn nu imi aminteam. Undeva in spatele acestei privelistii se afa o inima calda. Cel putin… asa credeam eu.
- Iti este foame? Intreba baiatul din umbara, cu o voce nepasatoare si insensibila.
- Ah, um… pai… si nu am terminat de spus ce aveam de spus pentru ca a facut un pas inapoi si a plecat pe coridor.
- Asteapta aici. Voi veni imediat sa iti adcu ceva de mancae.
Ma simteam inr-un fel usurata dar si ingrijorata pentru soarta mea… . Umbra a aparut din nou, se apropia incet de mine. Se apleca incet caci eu stateam in genunchi sa ma uitam la geam. Dupa ce ajunse la nivelul meu ma apuca de mana si ma radica cu grija.
- Vino dupa mine. Imi soptii incet si cu grija.
Ma luase de mana si ma plimba pe coridor, coridorul era foarte lung si frumos aranjat. Ne-am oprit ceva mai departe de camera din care am plecat. Baiatul misterios scoase o cheie din buzunar si deschuie usa cu grija.
Intoarse fata spre mine si imi ridica mana. Imi puse cheia in mana facand semn ca aici va fi noua mea camera. Prima data cand i-am vazut fata acelui "inger". Avea parul negru, pana la gat, ochii verzi si pielea alba.
- Sper sa te simti bine aici. Sper ca iti place mai roz. Imi spuse el cu calm. Fara sa ii pese probabil de ce cred eu.
- Desigur! Cine nu s-ar simti bine intr-o camera ca asta?! Raspund eu tavalindu-ma pe patul roz, frumos aranjat.
Cand deschid ochii acel baiat nu mai era acolo. Nu ma ingrijorez pentru ca totusi eu eram aici prizoniera. Un minut mai tarziu, inta in camera mea o masa foarte lunga cu fel de fel da mancare pe ea. Si dupa ea si baiatul de mai inainte.
-Whaa! Toate astea sunt pentru mine? Intreb eu curioasa si infometata.
-Da, sunt pentru tine. Mananci ce vrei, cat vrei. Imi raspune el foarte nepasator si ca de obicei, rece.
Dupa ce a lasat toate la locul lor se indrepta spre usa.
-Stai… ii spun eu rosiind putin. Care e numele tau?
- Nu stiu de ce te-ar interesa dar, daca vrei sa il stii… Numele meu este Ulquiorra Cifer.
- Ah, mutumesc Ulquiorra-sama.
Fara sa zica nimic pleca mai departe, fara interes, si fara rusine. Imediat dupa, m-am pus pe mancat, am mancat la greu. M-am intins pe pat gandindu-ma la frumosul "Inger".
"Te-ai indragostit de el, recunoaste." Imi spunea vocea din capul meu pe care obisnuiesc sa o numesc 'Hime, venind de la numele meu.
"Ce? Nu! Nu am spus asta, eu…doar…un…ah…"
"Te porti ca si cum ai fi indragostia, negi totul. Abea astept sa auda Ichigo asta."
- Ce rea esti proasto! Fara sa imi dau seama am spus asta cu voce tare. Exact in momentul in care Cifer a intrat in camera mea. M-am facut toata rosie… nici nu mai sitam ce sa spun.
"He, He, ai facuto de oaie Orihime. Sa vad cum o mai scoti la capat…" Imi spune "Hime cu rautate.
"Taci idioata mica, ai facut destule." Ii spun eu cu dispret.
- Iti spun, nu e cea ce pare… eu doar… . Incercam sa indrept situatia insa nu reuseam deloc.
- Nu imi pasa ce faceai. Ai terminat masa? Ma intraba el distand, cum obisnuieste.
- D…Da. Spun printre dinti si foarte timida.
- Mai bine schimbate, gasesti niste haine in dulap. Apropo, imi cer scuze ca t-am intrerupt, data viitoare am sa bat la usa. Daca mai ai nevoie de ceva sa imi spui, sunt cu 3 camere la stanga. Imi tot spunea el, am pierdut sirul pe la "gasesti haine in dulap".
- Bine. Asa am sa fac. Spun asta dand din cap in semn de aprobare.
Din nou il vedeam cum isi intorcea privirea spre usa si pasea incet pentru a nu face zgomot. Char ma indragosteam de el in fiecare minut in care il vedeam, tot mai mult insa nu vroiam sa recunosc in fata lui 'Hime. M-am trantit pe pat incercand sa ma gandec la ceva ce sa imi iau gandul de la el… dar atunci mi-am amint ca ar trebuii sa ma schimb. Deschid incet dulapul si raman cu gura cascata. Pe rafturi erau tot felul de haine de casa si pentru evenimente speciale. In partea cealalta stateau cateva haine atarnate pe umeras. Cat despre partea de jos, era o plasma cam cat peretele dulapului asezata jos cu niste ornamente dragute. Langa acea plasma isi facea loc telecomanda si un bletel pe care scriea "Prindem 100.000.000 canale, vizionare placuta!". Am ramas uimita de minunata camera in care am fost cazata. Nimic nu ma mai surprindea aici. Am deschis usa de la baie si, am ramas socata, era o cada asa mare ca te puteai inneca in ea. Mai incolo era si o cabina de dus, chiuveta si wc nu mai zic… Eram in paradis!


Imagini

Cand Orihime era in vechea ei camera si se uita pe geam - http://fc07.deviantart.net/fs25/f/2008/097/9/3/Inoue_Orihime_by_yirumi.jpg
Cand Cifer a intrebato pe Orihime daca nu ii este foame - https://2img.net/h/i296.photobucket.com/albums/mm182/Ashido2518/Ulquiorrra/b22.jpg
Noua camera a lui Orihime - http://sarcasticbite.com/wp-content/uploads/2009/03/barbie-dream-house-001.jpg

Edit: Am editat postul pentru ca am uitat da pun imaginile.

Eh asta da. E mult mai reusit ficul Are descriere buna in el, mai avansat, are dialog iar actiunea nu e fugarita de gaste . E mai bine lucrat si cred ca nu se numara printre primele ficuri.
Mia placut capitolul. AI pastrat echilibrul iar naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Este reusit ^_^.
Astept nextul cu nerabdare

Ok, deci merci de comentariu Denissu. Da, ficul nu eprea vechi, primul capitol a fost facut in ziua postari . La viata mea am facut doar 3 ficur, cu asta 4.
Aaa, era sa uit am venit cu capitolul urmator, si cu "haine" noi. Datorita lui Psyhee.


Capitolul II
Inapoi acasa si … despartire?

Razele jucause ale sorelui imi bateau in ochi, incercand sa ma trezeasca incet, incet fara efort. Incercand sa ma trezesc, imi amintesc unde sunt si ca aici nu e soare. Eram putin dezamagita dar chiar si asa eram fericita. Dincolo de toate aceste lucruri si de simpatia mea profunda, ma astepta micul dejun. Ma ridic incet din patul acele moale, chiar daca as fi vrut sa mai lenevesc, cum faceam mereu.
Caut nise haine care sa mise potriveasca in dulapul imens in care is facea loc televizorul de care eu nu m-am atins inca. Gasesc acolo o rochie de vara, galbena, pana la genunchi, simpla si eleganta. Am decis ca aceasta va fi tinuta mea pentru astazi. Imi fac toaleta de dimineata in "moderna" baie din camera mea. Urmata de micul dejun simplu si usor de digerat. Cu o carte cu un titlu interesant, ma pun incet pe pat incercand sa citesc si sa uit de grji. Sunt intrerupta de un ciocanit in usa. Fara a avea vreo idee cine ar putea fi, deschid incet usa. Era chiar Cifer cu un pachet in mana.
- Vrei sa iesi afara? Ma intreaba fara vreo intente.
" Asta va fi o intalnire, presimt asta! " Imi spune 'Hime cu nerusinare.
" Nu, nu e o intalnire. Este doar o… invitaite afara." Ripostez eu fara sa stiu ce zic.
- Pai, da, dece nu? Ii spun eu cat mai natural fara sa imi arat micile emotii.
Ma luase de mana fara sa imi spuna unde mergem, char si asa nu am spus nimic. Am ajuns intr-un parculet unde soare stralucea puternic si ma orbea. Acolo era un deal mic unde se jucau copii intre ei.
- De ce am venit aici? Il inteb pe el cu putin curaj si emotie.
- Am cerut permisiunea sa te aduc acasa pentru o vreme. Imi spuse el cu un glas mai cald, am fost surprinsa, baiatul rece si distant era un print acum.
- Iti multumesc… Ulquiorra-sama. Ii spun cu putn mai multa emotie si respect.
Am alergat prin iarba si m-am distrat o vreme. Eram… acasa!
- Acum, imi permiti sa merg acasa? Il intreb sperand ca raspunsul va fi "da" dar astaptand un "nu".
- Desigur. De ce te-as fi adus aici daca nu te-as fi lasat sa mergi acasa? Imi
raspunde el strecurand un zambet scurt.
Fara sa mai zic nimic ma indreptam spre casa, puteam simti briza racoroasa a toamnei, vantul in parul meu lung si roscat… pamantul acoperit de iarba sub picioarele mele… . Fara a avea vre un motiv ma gandeam la toate astea ca si cum ar fi fost prima data cand le simteam. In spatele meu mergea o pisica neagra cu pete albe insotita de una in totaliltate neagra. Faceau si ele o plimbare seara, ca si cum ar fi vrut sa ma urmeze.
Se facea seara. In sfarsit am ajuns acasa. Am deschuiat usa cu cheia si am intrat. Casa era le fel ca intotdeauna, nimic nu a fost schimbat. Am intrat in casa incet si… cineva a sarit pe mine.
- Orihime! Ma bucur ca ai aparut! Mi-a fost atat de dor de tine. Imi spuse Tatsuki care a sarit pe mine.
- Tatsuki-chan nu pot sa resipir…
- Oh, scuze Orihime… Nu m-am putu abtine. Spuse ea in timp ce se ridica de pe mine.
- Oh, stai putin…Spun asta indreptandu-ma spre fereastra si o deschid. Ully-san, nu vrei sa intri? Spun eu catre cel care statea pe pervaz.
- Stau bine aici, si nu imi mai spune asa, e copilaresc. Spuse el cu rautate.
- Dar unde ai sa stai cat vei fi aici? Si Ully-san e mai usor de retinut. Spun eu vesela.
- Daca am sa vreau am sa intru, bine? Imi raspunse el rece si cu rautate.
- Nu esti atat de rece si dur precum vrei sa pari. Am spus asta, am zambit scurt si am inchis fereastra.
- Orihime, cine era tipul ala? Intreaba curioasa Tatsuki-chan.
- Un vechi prieteni, nu ai cum sa il cunosti. Ii raspund eu natural si cu calm ca sa nu banuiasca nimic.
- Bine Orihime, ma bucur ca esti acasa. Eu plec, ne mai vedem. Imi spuse ea calma si fericita.
Dupa ce Tatsuki a plecat, m-am repezit si am deschis geamul.
- Chiar nu vrei sa intri? Il inteb eu cu o fata senina…
- Sa stii ca am unde sa dorm. Imi spuse el fara interes, dand sa coboare de pe pervaz.
- Nu e asta, vreau doar sa iti multumesc pentru tot. Odata cu aceste vorbe o lacrima calda imi ajunse deja pe obraz, incercam sa nu plng asa ca am sterso repede.
El, intra in casa si ma imbratisa incet, soptimdu-mi la ureche: "Copila prostuta". Apoi mi-a dat drumul cu grija dand sa plece.
- Stai! Te rog, ramai aici… Si iata ca am spus si asta cu lacrimi in ochi si cu obraji rosi.
- Daca chiar doresti, voi ramane cu tine.
"Ai reusit fata, azi va fi noaptea ta" Imi spune 'Hime fara sa o intrebe cineva. Dar am ignorato.
Noaptea, o furtuna rece cu tunete si fulgere se pornise si cu ea un vant rece si puternic. Inima mea se rupea in mii de bucati fara un motiv. Simteam ca sentimentele devin din ce in ce mai puternice. Lumina lunii imi amintea de zilele din intunerci si de prima data cand am vazut acea umbra. Fara a mai putea suporta nici macar un minut toate ce se petreceau in mintea si in sufletul meu, ma ridic in picioare si merg, merg mai departe pentru a gasi pace si pe cineva care sa ma poata ajuta. Pe strada nu erau prea multi oameni, desi la ora aceea si in acel loc era mereu zarva. Merg mai departe si dau de Tatsuki-chan. O ignor si merg mai departe. Ajung la usa unei case simple insa frumos decorate. Bat la usa si soptesc incet:
- Ulquiorra-san? Soptesc eu incet…


Dincolo de fericire vine si tristete, una amara, foarte amara. Atunci cand singurul tau prieten e reflexia ta in oglinda si singurul lucru care il poti face este sa lupti cu monstrul din inima ta pana la dispeare, toate cele trei usi deschise se vor inchide si va trebuii sa lupti pentru a primi o sansa. Fara voie, lumina rece se reflecta in oglinda pe jumatate sparta si la fel si sufletul tau. Dincolo de tristete este si fericire, amara, foarte amara.


Imagini

Rochia galbena a lui Orihime - http://fc03.deviantart.net/fs22/f/2008/011/1/a/Orihime_Inoue_by_Drift2uner.jpg
Cand Ulquiorra a plecat cu Orihime in lumea oamenilor - http://fc05.deviantart.net/fs51/f/2009/271/7/3/UlquiHime_by_hangdok.jpg
Cand Ulquiorra a imbratisato pe Orihime (nu am vrut sa arate asa dar nu am gasit altceva -_-" ) - http://th00.deviantart.net/fs71/PRE/i/2010/180/0/e/Ulquiorra_and_Orihime_II_by_vishe.png

Capitolul III
O scuza credibila.

Acel sentiment, acea aura negativa… Ma facea sa ma simt tot mai nelinistita.
Usa se deschise incet, Ulquiorra parea si el nelinistit…
- Ai simtint si tu? Intreaba el ingrijorat.
Cu lacrimi in ochi ii sar in brate si incep sa plang, incercam sa ma descarc. Iesi din imbratisarea mea si imi puse maineile pe umeri.
- Ce ai zice sa stai cu mine? Ma intreaba el zambind larg.
- Chiar? Mi-ar face placere. Am spus eu timida.
Era o dimineata calda si insorita, razele soarelui treceau prin tine. Stand pe canapea si uitandu-ma la televizor fara sa am habar ce se intampla cu mine, imi intorc privirea spre geam si vad pe un stalp un afis. Fiind putin curioasa ies afara sa ma uit ce scrie.
Pe afis scira: ホットな党はこれまで、欠場したくない！必要なすべてのデータの下に * Stau si ma uit putin si ma gandesc… Iau afisul cu mine asigurandu-ma ca nu a vazut nimeni si incep sa il studiez atant.
- Ce faci? M-a intrebat Ulquiorra curios incercand sa vada ce am in mana.
-Aaa, vroiam sa merg la o petrecere… vrei sa vi cu mine? Il intreb eu cat mai naturala.
- Nu merci, prefer sa stau aici. Imi spuse el cu indiferenta.
- Dar se presupune ca esti intr-o vacanta, nu? Trebuie sa te distrezi si tu. Spun eu cu un aer copilaresc.
- Mai bine te grabesti s anu intarzii la scoala. Imi spuse el foarte natural si rece, cum ii statea in fire.
Dau din cap in semn de aprobare, iau geanta de scoala si plec. Mergand pe drum imi aminteam de zilele in care habar nu aveam de ce s-ar putea intampla cu mine si cu lumea in care traiesc. Pe drum il vad pe Ichigo, mai rece si trist ca de obicei. Vroiam sa nu intru in vorba cu nimeni azi, insa nu imi statea in fire, mai ales vazand-ul asa deprimat. Ma apropii de el incet si ii pun mana pe umar amintindu-mi da acea data cand era indragostita nebuneste de el si am incercat sa il sarut.
- Ichigo? Salut, nu ne-am vazut de ceva vreme. Spun eu incercan sa fiu cat mai calma si naturala.
Fata lui Ichigo s-a luminat, de parca eu eram motivul pentru care era asa deprimat, dar char asa era.
- Orihime, unde ai fost? Trebuie sa vorbim. Imi spuse el cu seriozitate.
Imi pare rau Ichigo… Eu, eu, mai bine nu mia vorbii cu mine. Spunand asta am fugit plangand de langa Ichigo spre socala.Odata ajunsa acolo m-am asezat in banca si mi-am scos cartile. Apoi mi-am trantat capul pe masa si am inceput sa plang. Shenji si gasca lui de vagabonzi au venit la masa mea si s-au untat lung la mine.
- Hey, Orihime, pari cam trista. Nu vrei sa te distrez cu noi? Poate te mai inveselim. Spuse el cu un zamnet pervers.
- Va rog baieti, nu azi, sunt foarte deprimata. Va rog, lasati-ma in pace. Am spus eu plangand.
- Ia te uita, fetita vrea sa o lasam in pace… ce dragut! Spuse el cu bataie de joc catre mine.
Se asternuse un moment de liniste. Eu suspinand ma gandeam ce ar trebuii sa fac, nu era prea greu dar nici nu voriam sa fug ca o lasa.
- Deci, Orihime, vii cu noi? Intreba el cu un zambet in bataie de joc pe buze.
- Fata a spus ca vrea sa fie lasata in pace, de ce nu o asculti? Intreba baiatul din spatele lui Shenji.
- Tu de ce te bagi? Ti-am cerut tie parerea? Intreba el deranjat.
Dintr-o miscare baiatul din spatele lui Shenji il puse la pamant. Si pe ceilalti doi ii izbi de perete. Se intampla atat de rapid incat abea puteam sa imi dau seama ce s-a intamplat. Nu stieam ce s-ar fi putu intampla daca nu eram "salvata", dar eram oarecum speriata. M-am uitat mai bine si m-am intr-un fel "socata". Acolo era Ulquiorra-san, imbracat in uniforma si mult mai dragut ce deobicei.
- Esti bine? M-a intrebat eil cu un zambet inofensiv pe buze.
- D…Da. Spun eu foarte timida.
Usa se deschise si intrara Tatsuki-chan si Chizuru-chan.
- Ce s-a intamplat aici? Arata de parca ar fi fost razboi. Hey, asta nu sunt huligani din clasa B7 ? Iar s-au luat de tine Orihime?
- Da, insa Ulquiorra-san m-a salvat. Spun eu razand ironic.
- Pe bune? U-l-q-u-i-o-r-r-a? Ce nume ciudat… Hey, tu esti tipul care statea la fereastra lui orihime aseara. Spuse Tatsuki-chan surprinsa. Si acum, poate ne spui si nou aunde ai fost atatea zile.
Trag incet aer in piept incercand sa inventez o scuza credibila. Ma gandesc la ceva cateva secunde si apoi incerc sa spun ceva dar Ulquiorra s-a bagat peste mine si a spus:
- Adevarul e ca eu am retinuto pe Orihime. Am rugato sa ma ajute le ceva important si probabil s-a grabit si nu a spus la nimeni, e vina mea.
- Serios? Intreba Chizuru-chan suspiciosa. Bine atunci, nu trebuie sa te scuzi Ulquiorra-san, e bine. Mai adauga ea vesela.
Clopotelul suna de ora. Toti ne-am asezat la locurile noastre pentru ora de istorie. M-am uitat adanc in ochi lui Ulquiorra care statea 2 banic in spatele meu. Observand ca incerca sa se uite le mine am intors brusc capul cu nasul pe sus. Profesoara intra linistita in clasa si facu un mic anunt.
- Dragi studenti, avem un nou coleg printre voi. Lasati-ma sa vi-l prezint pe Ulquiorra.

* ホットな党はこれまで、欠場したくない！必要なすべてのデータの下に - Cea mai tare petrecere de pana acum! Nu vreti sa o ratati! Toate datele necesare in josul paginii.

Iamgini

Ulquiorra si Orihime la scoala - http://fc06.deviantart.net/fs47/f/2009/203/e/b/ebe1391def44a1cddaf5237994f5cb05.jpg

Oki,am trecut si eu pe la ficul tau
Imi place foarte tare!Descrierea este foarte buna,dialogul nu este sec...si cum a spus si Denissu:actiunea nu este fugarita de gaste
Singurele greseli sunt cele gramaticale :D
Imi place ideea ficului,si chiar imi doream sa citesc unul cu Orihime si Ulquiorra
El este printre preferatii mei din Bleach <33

Astept nextul,si sper ca nu o sa parasesti ficul >

Mai las un comm pe aici. Huh nu prea am ce sa comentez pentru ca e bun capitolul. Ai mai avansat in el, ceea ce tin sa te felicit.
Mia placut si lam citit si de vreo 3 ori O_O din lipsa de ocupatie. Povestea devine din ce in ce mai interesanta.
Astept nextul si multa inspiratie la el.

Multumesc pentru comuri, char apreciaz efortul de a citi ficul meu. Tocmai ce am terminat de vizionat animeul Gravitation si m-am apucat de scris. Acum nu stiu daca e cel mai bun capitol dar a doat tot ce am putut.


Capitolul IV
Ura sau Dragoste?

Profesoara il cheme pe Ulquiorra in fata clase pentru a se prezenta. Ulquiorra se ridica cu o lene profunda in el si mult dezinteres.
-Deci, Ulquiorra-kun, ne poti spune ceva despre tine? Intreba profesoara zambind.
Ulquiorra inchise ochii si is indrepta capul spre profesoara. Isi deschise ochii si se uita indiferent la ea.
-Deci, banuiesc ca nu vrei sa te prezinti, nu? Spuse profesoara putin iritata. Bine atunci, ma voi intoarce intr-un sfert de ora. Mai adauga profesoara suparata.
Ulquiorra intoarse capul spre fereasta in semn de aprobare apoi se puse inapoi la loc.. Pana cand profesoara iesi din clasa toata lumea statea nemiscata. Era o liniste profunda, nimeni nu zicea sau facea nimic. Aproape ca te apuca somnul. Cativa pasi se auzira, dar se auzeau de foarte departe. Ulquiorra se ridica din banca si se aprpie de usa.
- Unde mergi? Il intreb eu timida.
- Sunt multe lucruri de facut intr-un sfert de ora. Nu am de gand sa stau aici si sa ma plictisesc pana vine inapoi cretina aia.
- Cum ar fi? Ce ai putea tu sa faci intr-un sfert de ora? Intreba Tatsuki-chan serioasa si nervoasa.
- Pai ar fi multe lucruri. Ai putea sa dai o petrece re 11 secunde, sa te plimbi cu autobuzul, sa mananci orez, sa enervezi lumea, sa pornesti un incendiu, sa pui o bomba sub scoala, sa te sinucuzi, sa faci o crima etc.
- De ajunt! Ma ridic tipand nervoasa. Nu imi pasa ce ai sa faci, daca ai sa faci o crima, sa dai foc la ceva sau chiar sa pui o bomba sub scoala… dar nu te voi lasa sa te sinucizi indiferent de ce ai face.
- Idioata mica, e alegerea mea ce vreau sa fac. Nu imi pasa ce crezi tu despre mine, nu imi pasa daca tii la mine, nu imi pasa de nimenisi de nimic. Daca vreau sa ma sinucid, poti face asta chiar aici, chiar acum, in fata ta.
- Destul! Spuse Ichigo nervos. Nu am sa te las sa o ranesti pe Orihime in halul asta.
Ichigo se ridica si merse langa Ulquiorra. Incarca sa il loveasca dar Ulquiorra se feri is ii dadu lui ichigo o plama strasnica.
- Stati! va rog, nu faceti asta. Nu are nic un sens sa va bateti aici. Intervin eu cu lacrimi in ochi.
- Fa cum vrei. Nu imi pasa oricum. Supuse el cu indiferenta scotanduo bricheta si o tigara din buzunar. Eu plac afara. Sa nu va asteptati ca voi fi aici la ora.
Am cazut pe jos cu lacrimi in ochi incercand sa ma abtin. Nu stieam ce s-a intamplat cu baiatul inocet pe care il vazusem mai inainte .Inainte sa imi dau seama cat de repede s-a intamplat totul, profesoara intra in clasa. Profesoara se uita atant in clasa, ma vazu pe mine ca plangeam, il vazu pe Ichigo pe jos si locul lui Ulquiorra liber. Statu putin pe ganduri si se puse calma la catedra.
- Voi viermilor imi datorati o explicate! Cineva va merge in biroul directorului azi. Spuse ea radicand tonul.
Nimeni nu spunea nimic. Erau toti albi ca varul tremurand in banci. Numai eu eram calma dar si nelinistita. In timpul acela cineva statea afara si de gandea profound.
" Esti sigur ca ai facut bine Ulquiorra?" Spuse vocea din capul lui Ulquiorra.
" Nu, nu sunt sigur. Am ranito foarte tare, dar si va da seama intr-un final. Noi doi suntem prea diferiti ca sa putem fi impreuna. Nu vreau sa o pierd si pea ea." Isi spuse el cu capul plecat.
" Deci, pe mine m-ai pierdut? Datorita tie am renascut Ulquiorra. Tu ai un suflet bun si vreau mai mult ca orice sa fi fericit. Dar un lucru este cert, tu nu poti fi fericit fara Orihime langa tine, ai inteles?"
Ulquiorra isi placa capul si mai mult si se indeparta ca sa isi stinga tigara. Ramase mult pe ganduri auzind vorbele persoanei pe care o iubea. Eu m-am apropiat de el incet si l-am imbratisat. Am vrut sa ii soptesc ceva dar nu am avut curajul necesar.
- Orihime… Spuse el incet. Imi pare rau Orihime…
Si nu termina fraza pentru ca l-am intrerupt eu.
- Nu este nevoie sa iti ceri scuze, am inteles deja de ce faci toate astea.
Ulquiorra iesi din imbratisarea mea si pleca mai departe. Nu aveam nevoie sa imi mai spuna ceva pentru ca siteam deja ce imi va spune, oricum. Il iubeam, de putin timp dar il iubeam. mai tarziu, stateam in banca ganditoare si fara nici un chef de a vorbi cu nimeni. Linistea mea a fost intrerupta de o atingere pe fata.
- Orihime… Orihime?... Orihime! Imi spuse Chizuru-chan uitandu-se atent la mine.
- Huh? Aaa, Chizuru-can, ce s-a intamplat? Intreb eu speriata.
- Esti foarte visatoare. Este din cauza acelui incident cu baiatul-nou-venit? Oh, draga de tine nu trebuie sa isi faca asemenea probleme, relaxare… asta e cheia, relaxarea…
- Nu este asta... doar ca eu iubesc o anumita persoana… si vreau sa ma apropii mai mult de ea si sa stiu mai multe despre…
- Nu e nevoie sa mai spui nimic. Spuse Chizuru-chan. Te voi ajuta eu, deci cine este acea persoana speciala? Ichigo? Mizuiro? Haide spune-mi!
- Pai, de fapt este Ulquiorra si… Ha? Chizuru-chan? Unde esti? Unde ai disparut asa din senin? Spun eu foarte iritata…
Mi-am trantit capul pe masa obosita, mai aveam doua ore si scapam, puteam sa merg acasa! Dar chiar si asa, nici macar Chizuru-chan nu ne dadea sanse. Celelealte ore au trecut greu si au fost plictisitoare, desi eu ma gandeam doar la Ulquiorra timpul parca statea in loc.
Odata ajunsa acasa m-am pus pe jos. Nu imi era foame si nici nu aveam teme. M-am trantit capul pe pat si am inceput sa visez din nou. Am fost trezita la realitate de soneria de la usa. Aveam o lene in mine de nu imi venea sa ma ridic. Cu greu ma ridic si merg sa deschd usa…

Asa am invatat ca e bine sa mergi mereu inainte. Indiferent de greutatile mari pe care esti nevoit sa le duci. Char daca primesti o lovitura, o jicnire sau char un sarut, trebuie sa mergi mai departe si sa incerci. Iubirea nu are limite de aceea e bine sa dai tot ce ai mai bun, mereu. Odata ce ai incercat, char daca ai reusit sau nu, nu mai ai ai regrete.

Yuuuupi,nextul,l-am astepta cu multa nerabdare
Imi place la nebunie tema ficului,este original...si oprezinti pe Orihime intr-o noua perspectiva,mai diferita de cea din anime,imi place
Nu am ce a comentez,greseli nu ai
Dar imi place mult ce ai scris la sfsrsitul capitolului,daca tu esti autorul nu pot sa spun altceva decat ca ai dreptate si esti foarte buna la asa ceva ^^
Astept nextul cu nerabdare!

Primind atatea comentariii nu am putu sa ma despart de poveste... Iata si nextu.


Capitolul V
O nota buna… la socala… si in viata

Deschid usa asteptandu-ma la ce e mai rau. O deschid incet, cu teama si cu multa prostie. Acolo era Tatsuki-chan. Surprinsa, o invit sa intre in casa. Ea se aseaza pe covor si se uita atent la mine. Ofta odata si se apropie de mine. Era o liniste eterna, nimeni nu facea nimic. Parca asteptam sa se intample ceva ca sa putem vorbii. Tatsuki-chan se puse langa mine si ofta dinnou.
- Orihime, te simti bine? Intreba Tatsuki-chan. Tipul ala te-a cam ranit, nu?
- Nu Tatsuki-chan, sunt bine. Stii, Ulquiorra-san nu este asa, el este bun la suflet, calm chiar si putin timid. Spun eu zambind.
- Serios? Mie mi se pare cam inganfat, si foarte rautacios.
- Cand l-am cunoscut era un timp rece, distant, incapatanta, inganfat, adica isi batea joc de totii chiar si de propria existenta. Dar apoi am realizat ca am gresti cand l-am adus aici.
- Orihime, tu… il placi? Ma intraba Tatsuki-chan putin nedumerita cu cu putin mister.
Imi intorc capul putin in semn de aprobare. Linistea se lasa din nou. De data aceasta am oftat eu sperand… si asteptand… . Tatsuki-chan se ridica si imi facu semn ca va pleca. Eu ma ridic pentru a o conduce la usa. Cand deschid usa, in fata ei statea Ulquiorra, era putin surprins ca am deschid usa asa.
- Ehe… eu mai bine plec. Spuse Tatsuki-chan.
- Nu, Tatsuki-chan poti sa… Spun eu, dar am fost intrerupta brutal de Ulquiorra.
- Bine Tatsuki-chan, ne vedem la socala. Spuse el intr-un fel trist.
Tatsuki-chan pleca intr-un fel speriata. Ulquiorra se aseza pe jos si isi pleca capul. Eu, m-am asejat langa el uitandu-ma la el nelinistita.
- Ulquiorra-san, esti bin-? Am incercat sa spun eu dar ma itrerupse din nou.
- Va trebuii sa iti spun adevarul, nu? Imi spuse el incercand sazambeasca.
- Adevarul? Despre ce vorbesti Ulquiorra? Il intreb eu nelinistita.
- Eu de fapt, lupt pentru tine, nu impotriva ta. Odata ce Aizen a tradat Taramul sipritelor, am fost trimis eu. Cand tu ai fost raptia, mi-sa dat misiunea sa te protejez. Si, poate din greseala… m-am indragostit de tine.
Auzint toate astea am socata, dar eram si fericita.am fost ata de surprinsa incat am scapat din mana paharul pe care il tineam. M-am lasat in bratele lui Ulquiorra vrand sa zic ceva, dar nu ma lasa sa incept.
- Stiu ca ne cunoastem de putin timp dar… ai vrea sa fii cu mine? Ma intreba el cu lacrimi in ochi.
L-am imbratisat incet si i-am soptil la fel de incet sperand sa nu ma auda.
- Da, Ulquiorra, vreau.
Apoi is apropie incet buzele de a le mele si imi dadu sarutul visurilor mele. Eram cea mai fericita persoana din lume, sa aflu ca baiatul visurilor mele e de partea mea si ca el vrea sa fim impreuna… . Am adormit tarziu, am stat si am povestit din intreaga noastra viata. Eram implinita dar nu sitam ce ma asteapta de acum in colo.
A doua zi am mers impreuna la scoala tanandu-ne de mana ca doi indragostiti. Stieam ca Ichigo va fi putin "dezamagit" cand ne va vedea dar, eu eram foarte fericita.
Doua ore au trecut ca vantul si se apropia ora de matematica unde eu stateam in fata lui Ulquiorra. Profesoara intarzie putin asa ca Tatsuki-chan ma lua intr-un colt sa ma intrebe ceva important. Se apropie de mine si se uita lung.
- Orihime, s-a intamplat ceva seara trecuta dupa ce am plecat? Intreba Tatsuki-chan mirata si putin speriata.
- Uhm… pai vezi tu Tatsuki-cnad, Ulquiorr ma intrebat daca ne vreau sa fiu prietena lui.
- Si, ai acceptat? Spune-mi te rog ca da. Continua Tatsuki fericita pentru mine.
- Cine? Cine e cu Orihime? Intreba curioasa Chizuru-chan intrand peste noi.
- Ulquiorra e prietenul meu. Raspund eu fericita. Dar, Chizuru-chan, ai tras cu urechia?
Inainte ca Chizuru-chan sa mai spuna ceva veni si profesoara de matematica. Cu totii asteptam sa vedem rezultatele le tesutl de acum doua zile. Tensiunea era ridicata, cu totii eram in suspans si, nimic nu era mai plictisitor.
- Deci oameni buni, cred ca asteptati sa aflati rezultate, nu? Intreba doamna profesoara. Stiind oricum raspunsul la intrebare, am sa incep sa spun toate rezultatele. (aici am trecut rezultatele doar personajelor principale din fictiune) Ichigo 8.30, Rukia 8.50, Tatsuki 9.20, Chizuru 9.20, Orihime 10.50, Ulquorra 10+.
Dupa ce spuse toate rezultatele, doamna profesoara se apropie de banca lui Ulquiorra si ii spuse cu rautate:
- Se pare ca esti mai destept de cat credeam dar tot nepoliticos esti.
Ulquiorra nu baga in seama, ca deobicei dar asta imi placea le el, era nepasator cand venea vorba de parerea oamenilor despre el. Dupa toate comentariile profesoara icepu sa prea lectia si sa ne dea o groaza de teme le sfarsitul orei. Mai tarziu, stateam la bufet totii mancandu-ne pranzul.
- Domane, sunt atatea teme le matematica, nu sunt convinsa ca o sa le termin pe toate pana maine. Am spus eu oftand.
- Dar ai luat 10.50 la test. Precis ai sa te descuric. Spuse Ichigo incurajandu-ma.
- Nu, nu e vorba de difucultatea problemei, ci de modul de rezolvare si lungimea acesteia. Sa zicem ca profesoara ne-a dat 15 probleme, desi ne-a dat mai multe am dat un exemplu. Fiecare probleme din cele 15 are un alt mod de rezolvare, ti-ar lua ceva timp pana ti-ai da seama exact cum trebuie sa rezolvi probleme plus timpul de rezolvare si notarea pe hartie. Ar dura ceva timp. Spuse Ulquiorra cu seriozitate.
- Gah, Eu nu am inteles nimic! Spuse Chizuru-chan fara vre-un interes.
- Eu am inteles foarte bine. Spuse Rukia-chan fericita.
- In fine, am sa il rog pe Ulquiorra sa ma ajute cu unele probleme. Spun eu fara sa imi mai bat capul.
Apoi ne-am ridicat cu totii de la masa sa mergem la urmatoarea ora.

Sunt prima?Oki
Pai mie imi place foarte tare ficul
Si imi placea ca luai lucrurile incet,nu te grabeai...dar la acest capitol te0ai grabit putin cand i-ai pus deja pe Orihime si Ulqurra... puteai sa mai astepti putin,sa mai pui intamlari intre ei
Insa este dragut si abia astept nextul

Ok, Ok, stiu am intarziat rau de tot. Am avut cateva "mici" nentelegeri cu o tipa care cica vrea sa ma ajute cu ficurile mele, mi-a luat ceva sa scap de ea asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa continui ficul. Miltumesc de toate comurile pe care mi le-ati dat, revin cu edit. Promit

Capitolul VI
Trei dorinte

- Orihime, Orihime, Orihime! Se auzea vocea lui Tatsuki-chan.
Deschid ochi somnoroasa, eram in casa lui Tatsuki-chan. Stau putin pe ganduri, ma ridic din pat si ma uit in jur.
- Tatsuki-chan? Intreb eu somnoroasa. Ce caut aici, ce s-a intamplat? Nu eram la scolala? Unde e Ulquiorra? O asaltez eu cu intrebarile.
- Nu iti amintesti Orihime? Dupa ce am venit la tine te-am invitat in parc si acolo te-ai impiedicat si ai cazut, probabil te-ai lovit la cap. Mi-a spus Tatsuki zambind.
- Deci, a fost doar un vis? Da, ar fi prea frumos ca sa fie adevarat, nu? Spun eu puti trista.
Pe geamul deschs aparu o pisica neagra cu ochi patrunzatori care apoi, intra in casa si se aseza pe genunchi mei. Am inceput sa o rasfat… Eram trista dar incercam sa zambesc.
- Deci, ce ai visat, Orihime? Ma intreba Tatsuki zambind.
- E secret. Spun eu zambind. Dar iti pot spune ca o sa iei o nota buna la test.
Tatsuki ma invita sa luam micul dejun impreuna. Eu bucuroasa am acceptat. Am stat ceva timp sa povestim insa am fost intrerupte de telefonul meu care a sunat brusc. Am luat telefonul fara sa ma uit la numar si am apasat pe butonul verde.
- Alo, Orihime? Unde esti? Nu erai acasa, s-a intamplat ceva? Spuse ingrijorata vocea din telefon.
- Oh, nu doar am plecat cu Tatsuki-chan la plimbare si am cazult in parc, cred ca m-am lovit rau pentru ca nu imi amintesc nimic.
- Bine atunci, ne vedem maine la scoala. Si apoi inchise.
Am pus inapoi telefonul in geanta, m-am ridicat, am oftat odata apoi m-am apropiat de geam si m-am uitat la ploaie. Ploua cu stropi mair, ploaia imi amintea de cineva dar nu vroiam sa imi amintesc. I-am spus lui Tatsuki ca plec si m-am imbracat apoi mi-am luat umbrela. Am trecut pragul, ezitand o clipa. Imi deschid umbrela si ies afara. In timp ce mergeam, admiram frumoasa ploaie ce ma calma mereu. Am ajuns aproape de un magazin de muzica, reclama colorata din fata magazinului m-a atras putin.
"Mi-ar placea si mie sa cant la pian, as canta melodii intregi, zi si noapte" M-mam gandit eu visatoare. Mai merg ceva timp dar nu imi bat capul. Ajung in fata casei mele si il vad pe Ichigo. Statea si se uita atent la casa mea, m-am apropiat de el si l-am salutat:
- Buna Ichigo, ce faci aici la ora asta? Il intreb eu nedumerita.
- Nimic, vroiam doar sa vad daca esti in regula, esti in regula, nu?
- Ha, da sunt in regula. Deci de asta ai sunat, nu? Iti multumesc Ichigo.
Ichigo s-a apropiat de mine si imi atinse usor mana. Isi apropie fata de a mea, dar apoi:
- Deja devine scarbos! Nu mai vreau sa vad asta. Spuse vocea celui care iesi de dupa un stalp de iluminat.
- Ulquiorra-san, erai aici? Eu nu am stiut. Spun eu derutata.
- Da, sunt aici pentru ca am vazut un bilet suspect pe pragul casei tale. Fiind in trecere, m-am oprit si l-am luat. Pe el scriea "Fi pregatita Orihime, la noapte o sa iti facem felul." Asa ca, m-am gandidt sa stau aici de paza…
- Deci ai venit aici sa o aperi pe Orihime, nu? Spuse Ichigo plictisit.
- Nu fi prost, desi multi sunt interesati de Orihime, ea in realitate este o fata neajutorata. Chiar si eu as putea sa fac ce vreau cu ea. Fac asta doar pentru ca si eu locuiesc in cartierul asta si nu vreau sa am peobleme cu vecinii.
Ichigo facu un pas inapoi si cu repeziciune sa intoarse, fara ca macar sa isi ea ramas bun.
Eu l-am invitat pe Ulquiorra in casa pentru a sta impreuna in noaptea asta. Mai tarziu Ulquiorra statea si se uita pe geam la luna plina si eu citeam o carte plictisitoare. Ulquiorra se apropie de mine si se uita la ce citeam eu. Eu nu ii spun nimic dar ma simteam oarecum ciudat. Aveam nevoie de ceva dar, imi era frica sa cer. Am oftat odata tare si am inchis ochi punandu-ma pe jos incercand sa adorm. El se apropie de mine incet si ma lua in brata sa ma puna in pat.
Cand l-am simtit i-am pus mana pe piept apoi i-am strans tricoul. El, ma pus incet in pat incercand sa nu ma trezeasca dar apoi momentul a fost stricat de 'Hime.
"Deci, devine din ce in ce mai interesant, nu crezi Orihime? "
Insa eu am ignorato. Nu aveam chef sa ma cert cu ea astazi. Imediat dupa, Ulquiorra iesi din casa si se aseza pe banca din fata casei. Astepta el ceva timp dar nimic, nici macar nu stiu ce astepta. In momentul ala eu m-am ridicat de pe pat si m-am pus langa fereastra sa vad ce se va intampla.
Ulquiorra se ridica de pe banca, si inainta catva pasi. Acolo era gasca lui Shenji.
- Deci in sfarsit ai venit, nu? Credeam ca nu o sa fi aici, dupa bataia primita la scoala, ma gandeam ca ai sa te retragi.
- Drept cine ma iei? Nu sunt un las, nu voi fug-
- Ba se pare ca vei da o fuga la spital, nu crezi Shenji?
Dupa ce a spus astea Ulquiorra se intoarse in casa . Cand intra in casa, eu, m-am repezit la el si
l-am imbratisat. El isi ridica incet mana si incepu sa ma mangaie pe fata. Obraji mei s-au facut imediat rosii si am inceput sa ma emotionez. Ulquiorra isi ridica mainile si imi mangaie incet spatele. Se apleca putin si imi sopti la ureche:
- Hai sa facem un pact…
- Un pact?
- Da, daca tu ma ajuti la testul la engleza, voi fi duhul tau magic si iti voi indeplini 3 dorinte, ce parere ai?
Am stat putin pe ganduri si apoi am iesit din imbratisare intr-un oftat puternic. El se uita nedumerit spre mine asteptand sa spun ceva insa nu aveam nici o idee.
- Trei dorinte? Ce fel de dorinte? Intreb eu curioasa asezandu-ma pe canapea.
El se aseza langa mine si zambi foarte "viclean".
- Orice iti doresti tu. Orice. Deci, ce zici?
Ezit pentru un moment dar, hotarata am acceptat.
- Dar cum facem, nu stam in aceiasi banca, nu ai cum sa copii.
- Daca ridici putin foaia am sa reusesc sa copii, nu iti face griji, ma descurc eu.
"Hmm, 3 dorinte? Oare ce ai sa iti doresti? Un sarut, sau mai mult de atat?" De obicei o ignoram pe Hime dar de data asta mi-am facut curaj si am raspuns. "Sincer nu stiu, poate ca as vrea sa…".
"Sa…? Ce ai vrea? Ai vrea sa te casatoresti cu el?" spuse ea in bataie de joc. "Poate, dar prefer sa nu mai vorbesc despre asta, nici macar cu mintea mea". Dupa putin timp m-am intors n lumea reala si am mers la culcare.
A doua zi dimineata m-am trezit speriata cu nu mi-a sunat ceasul dar apoi mi-am amintiti ca astazi este sambata si nu trebuie sa merg la scoala. Ma intind inapoi in pat si ma intreb cum o sa fie marti la test. Imi era o foarte mare lene si nu vroiam sa cobor din pat dar apoi aud telefonul cum suna si ma ridic sa il iau. Ma uit pe telefon si o secunda mai tarziu inchid repede telefonul. Am inceput sa respir greu si sa ma impacientez. Mi-am muscat buza si am inghitit in sec.